Mănca-o-ar pe mă-sa de băiat

Săptămâna trecută a circulat prin presă un caz mai puţin obişnuit ce ar fi făcut invidios orice protagonist pofticios al bancurilor cu canibali.

După ce şi-a cheltuit toţi banii pe votcă şi jocuri de noroc, un rus şi-a omorât mama pentru că nu vroia să-i mai dea bani pentru băutură, iar apoi, de foame, a mâncat din ea timp de o lună. Şi-ar mai fi gătit la ea mult şi bine dacă un poliţist ce l-a urmărit până acasă, după ce acesta furase un telefon mobil, n-ar fi văzut trupul ciopârţit al femeii, îngheţat, pe balcon. Ce face şi alcoolul ăsta din oameni… Îţi bei toţi banii, îi bei şi pensia lu’ mă-ta, mai furi câte ceva ca să mai faci rost de nişte bani de băutură, dar cât să şi bei… Te mai răzbeşte şi foamea; mai trebuie să şi mămânci…

Aşa se face că după ce micuţul înfometat a pledat vinovat, argumentând gestul său prin simplul motiv că îi era foame, judecătorii s-au mai înmuiat puţin şi i-au făcut o reducere a pedepsei de la 15 ani la 14 ani şi trei lui. Era şi firesc, nu? Dacă micuţului îi era foame şi maică-sa nu îi mai dădea de mâncare… Ce-ar fi trebuit să facă? Să dea în cap la oameni pe stradă? De câtă inconştienţă ar fi putut da dovadă recurgând la un asemenea gest în condiţiile în care cina zăcea pe balcon?

Nu ştiu cât va cântări pentru micul canibal o eliberare cu nouă luni mai devreme la o condamnare de mai bine de paisprezece ani. Pentru viitoarele posibile prăzi, colegii de celulă, va conta fiecare clipă.