După cum se ştie, sâmbăta aceasta stânga românească îşi alege liderul. După ce-am avut Năstase, n-am mai avut Năstase, am avut Mitrea, nu se ştie dacă mai avem Mitrea, intrat în cursă Ponta şi tot aşa, o nouă candidatură dă culoare cursei pentru şefia PSD. Aflat în Brazilia la un simpozion pe teme de integrare – integrare a paşilor de samba în dansurile populare dobrogene, desigur – Radu Mazăre n-a mai suportat să stea cu mâinile din sânul partenerelor de dans şi s-a hotărât să candideze şi el.

Cum s-a întâmplat de fapt…

După mai multe nopţi albe petrecute în compania lui Coca, Ina şi alte reprezentante ale sexului frumos, foarte sumar îmbrăcate şi dichisite cu tot felul de pene multicolore, şucărit că sacoul său înflorat nu se distinge în marea pestriţă a carnavalului, Radu Mazăre se ondula energic, vrăjit de ritmurile latine ale muzicii, pe carul alegoric al prietenilor săi de la Şcoala de Samba „Vai Vai”.

Şi cum dansa el de zor cu gândul la ce măsuri administrative ar mai trebui adoptate la primăria Constanţa, primeşte un SMS de la Nicuşor, Constantinescu Nicuşor: retras Năstase, posibil retras Mitrea, intrat în cursă Ponta. Înscrierile continuă. În secunda doi, avea deja stabilită legătura cu ţara, zbierând în telefon: păi frrrăţioarrre, dacă ăştia sunt aşa de nehotărrrâţi, intrrru şi eu în currrsă. Nicuşorrr, ia du-te tu, tăticu, la ăştia la Bucurrreşti şi depune-mi dosarrru’. Stai aşa să terrrmin aici, că îmi pun berrreta rrroşie şi uniforrrma militarrră şi vin şi io imediat. Le arrrăt io la ăştia rrrevoluţie.

Apoi a închis enervat telefonul, a înşfăcat o creolă de şolduri, şi-a calibrat paşii şi şi-a dat din nou drumul la dans.