Aseară, pe Realitatea TV, am urmărit o ştire de excepţie, cu ghilimelele de rigoare. Un nene din Arad, supărat pe faptul că a primit un bonus de 30 mc de apă la întreţinere, s-a hotărât să plătească suma aferentă facturii în mărunţiş de 10 şi 50 de bani. Câteva întrebări mi-au ţâşnit brusc din creierul pregătit de culcare. De ce crede omul că plătind astfel va trage o palmă peste obrazul sistemului? În fond, el a plătit suma de pe factura încărcată abuziv, nu? Apoi, cum a ajuns televiziunea acolo, făcând caz naţional din necazul omului? Au intrat evenimentele importante în vacanţă şi trebuia umplută grila cu ceva? O fi singurul caz de acest gen din România şi au vrut reporterii exclusivitate? O fi vreun departament special care urmăreşte abuzurile făcute de administratori (sau cine le-o face) şi le prezintă instant? Punctele de rating au început să fie invers proporţionale cu banalitatea subiectelor?
Nu contest faptul că omul, poate, chair trăieşte o dramă a lui. Este aberant, însă, ca formatorii de opinie să facă din ţânţar armăsar în loc să-şi construiască o imagine de seriozitate. Până la urmă, ce semeni, aia culegi…
a.Vid de informare
Zilele astea trebuie sa fi implinit doua saptamani de cand m-am rupt de tot ce inseamna informare media. Mi-am tinut ochii si urechile departe de titlurile ziarelor si ale buletinelor de stiri de la radio si tv. E asa liniste…
Cum e si firesc, lucrurile se intampla prea bine si fara mine sau aportul meu. Politicienii flencanesc la cuvinte goale ce put a demagogie ieftina, cotidianele ne provoaca atentia cu aceleasi noi si vechi subiecte prezentate in ambalaje diferite, fata de la pagina 5 e la fel de despuiata si interesata de o cariera in modeling, vedetele de ceara isi ard cum stiu mai bine timpul de pomana, Realitatea se repeta de dimineata pana noaptea. Pamanul inca se invarte cu sau fara voia cuiva.
E ca si cum mi-as tine respiratia intr-un mediu toxic: in prima faza imi face bine ca nu inhalez aerul nociv, dar intr-un final e inevitabil sa inspir o gura pentru a-mi procura oxigenul indispensabil. Cat as putea sa-mi tin si respiratia?
Reancorati cargoul ideilor in realitate!
Imi multumesc pentru neatentiea acordata. N-am pierdut nimic, decat echilibrul. Inca un metru, va rog…