Ţâţa oltenească

Am avut ocazia zilele trecute să dau o raită prin Craiova. Nu mai fusesem niciodată, nu prea ştiam la ce să mă aştept mai ales că auzisem cum că ar fi unul din oraşele  populate excesiv de „indiromi” ( denumire universală ce se doreşte a fi adoptată de cei mai mari lideri ai purtătorilor de talent şi magie indusă progresiv).

Sincer nu mi-a displăcut oraşul, ba chiar am rămas uimit de curăţenia de acolo. Centrul lor aduce mai mult a orăşel de munte, nu ştiu, probabil a fost construit de o mînă de oameni din Caracal, în argumentarea acestei idei venind: trecerea de pietoni doar pentru un singur sens de mers, urmând ca de la jumătatea drumului fiecare să se descurce cum poate, precum şi un indicator rutier ce indica obligatoriu stânga deşi practic asta ar fi insemnat să intri într-o scară de bloc.

Afară, fiind o zi toridă am avut plăcerea de a-mi îmbăta privirea cu numeroase perechi de ţâţe. Toate, repet toate, persoanele de sex feminin, până în 40 de ani, care umblau brambura pe străzi, aveau maxim un top si o fustiţă scurtă pe ele. Îşi etalau cu o dezinvoltură nurii şi fesele mai ceva ca pe plajele din Los Angeles. De departe oraşul cu cele mai multe kilograme de mameloane pe metru pătrat din ţară.

Am văzut munţi de ţâţe, cataloage întregi suficiente pentru a-i îndrepta privirea şi domnului Ciorbea. De la cele mici, necoapte, care mijeau încet prin sutienele cu două numere mai mari, până la ugerele care testau puterea bretelelor transformate în scripete. Indiferent că fetele nu aveau o mână, că mergeau crăcănat, ori că aveau adevarate găuri de obuze pe tenul oltenesc, ele îşi etalau în speranţa că vor ajuta la creşterea pozitivismului românesc mult mai eficient decât au făcut-o terţi scriitori.

Şi din câte am văzut oltencele au observat că mâncarea sărată învinge orice endocrinolog de la noi din ţară.

Vă sfătuiesc să vizitaţi Craiova într-o zi ploioasă altfel riscaţi să rămâneţi cu prazul necules în mână.

Unde nu-i cap, vai de pajură

Cursa de 50000 euro pocher blat, ce s-a disputat în urmă cu câteva zile în Craiova, s-a sfârşit tragic pentru unul dintre cei mai centauri capi interlopi ai locului, cunoscut sub numele de Caiac. Acesta din urmă, obişnuit cică să fie mereu cel dintâi, a pierdut cursa vieţii sale, după ce partenerul său de lectură l-a împuşcat într-o încăierare, acuzându-l că a măsluit cărţile.

Cum s-a întâmplat… Era o seară liniştită cu specific oltenesc. La una din bibliotecile orăşeneşti, doi erudiţi ai culturii underground, citeau împreună literatură cu sămânţă de scandal. La un moment dat, după ce a început să piardă rândurile, unul dintre ei l-a acuzat pe celălalt că a avut pile la bibliotecară, că lui i s-au dat la prima mână cărţi de mâna a doua, cu scrisul mai mic şi valoarea mai puţin mare. Celălalt, respectiv Caiac, i-a tăiat-o imediat cu un citat din teaca proprie. Fan încătuşat al lui Bacovia, cel agresat a început la rându-i să-i recite Plumb din pistolul său de colecţie. Detalii, undeva pe aici.

Se zice că cel mai deştept cedează. Aşa se face că cel care a făcut pe deşteptul, Caiac, a cedat definitiv.

Nu ştiu cine a fost acest Caiac, dar cică o gălăgie de lume îl plânge. Culmea ar fi fost să-l aud până şi pe Ivan Patzaichin aducându-i un ultim omagiu. Cum de ce pe Patzaichin? Păi dacă defunctului i s-ar fi zis Tsukahara, atunci m-aş fi aşteptat la Nadia Comăneci.