Fiecare minut pe care-l străbatem printre picăturile de viață este o alegere. Este o alegere, fie că-i bună, fie că-i rea. O definim noi, faptele noastre sau victimele colaterale. Sunt puncte de vedere diferite, așa cum binele este diferit de rău. De cele mai multe ori punem în balanță decizii care pot avea alte greutăți, în funcție de cântarul folosit. Și, din nou, ne lovim de criterii, subiective sau nu, care vor avea un răspuns într-o mulțime abstractă a secundelor, după o variabilă pe care o strecurăm în mizerabila (sau nu) ecuație a existenței.
Fiecare alegere naște întrebări și sub-întrebări. Răspunsul, indiferent de formele pe care le va îmbrăca, va avea mereu doi părinți divorțați: DA și NU. Întocmai ca într-o familie dezbinată, părinții vor avea sfaturi diverse dar fără a se completa unul pe altul. Discernământul va fi, astfel, redefinit. Alegerile devin înger și demon. Până la urmă, la ce le raportăm? Este mai bine că ai găsit un serviciu foarte bine plătit dar care îți omoară timpul petrecut cu dragostea sau este mai rea o ocupație care te ține la limita dorințelor materiale primare dar care, angelic, te hrănește spiritual? Este mai bine să-ți domini dorințe care te fac puternic și frumos acum sau este mai rău să nu aștepți un viitor hrănit doar de speranță care-ți va ucide câteva griji cotidiene? Este rău că te-ai legat pe veci de iubirea de moment, deși cunoști durata limitată a acesteia sau este bine că aștepți orizontul monosilabic dar care-ți oferă atingerea tentațiilor? Este bine că două suflete s-au întâlnit și ți-au devenit părinți, deși tu nu creezi nimic sau este rău că sunt genii care ar fi putut să se nască dar nu au făcut-o? Este bine DA sau este rău NU?
Alegerile derivă din dorințe. Hrana acestora îmbracă mereu alte forme, însă tot timpul va fi un aliment care este indispensabil: sufletul. Sufletul, așa cum îl definim în particular, în lumea pe cere ne-o construim cu ajutorul eroilor apăruți în visele noastre. Nu vom fi niciodată ceea ce ne dorim dar vom face alegeri pentru a urma acest drum. Și mereu ne vom lovi de un zid clădit de remușcări: am ales bine sau am les rău? Am ales DA sau l-am iubit pe NU?