Dezamăgire pentru fanii dinamovişti, după ce coregrafia USR a fost desemnată cea mai spectaculoasă coregrafie a sezonului

Protestele membrilor USR la tribuna Parlamentului nu au rămas fără ecou. Un sondaj realizat de Gazzetta dello sport, în colaborare cu Le Figaro, îi situează pe tinerii politicieni români pe primul loc într-un top al celor mai spectaculoase coregrafii realizate într-un derby politic, în anul 2017.

Această clasare este cu atât mai importantă cu cât ea a fost obţinută în disputa directă cu PSD, cea mai puternică grupare politică din România, recunoscută pentru jocurile sale murdare, precum transferuri nejustificate de contribuţii sau intrări neregulamentare la articulaţiile Justitiei.

Întrebat ce părere are despre noua regină a coregrafiei, unul dintre suporterii dinamovişti a declarat pentru Ugerpres, că nu are motive să fie supărat, atâta vreme cât  spectacolul şi jocul politic de calitate vor avea de câştigat.

Membrii proaspăt înfiinţatului partid au mai iesit la rampă şi datorită unor scandări devenite deja celebre, dintre care enumerăm doar câteva, cum ar fi: „Cine nu sare, cine nu sare, ori e penal ori are probleme judiciare”, „UE Dragnea, UE Dragnea! Hei! Hei!” sau „Cine suntem?… Cine suntem?…”, întrebare la care, din câte se pare, nici ei nu au încă un răspuns.

Dinamo visează mălai de Liga Campionilor

Porecliţi şi „vrăbiile”, dinamoviştii visează în continuare la mălai dar nu la oricare, ci la unul de calitate, respectiv cel din Liga Campionilor. Mai hotărâţi ca oricând, jucătorii au decis că este timpul să facă o schimbare în viaţa lor. Astfel, Cristi Borcea, responsabil cu lemele la club, a declarat ieri la Sport.ro că echipa actuală este una prea cuminte. „Aseară, la 21.30, nu mai era nimeni treaz.”, a completat, vădit încântat, domnul  Borcea.

Într-adevăr, schimbarea de atitudine este una clară. Dacă până acum dinamoviştii preferau să se pilească până pe la 21-21.30, ca mai apoi să rupă ringurile de dans din cluburi, pierzând nopţile pe de-a întregul, iată că de acum încolo au schimbat strategia: se îmbată criţă chiar în cantonament, astfel că la 21.30 nu mai este nimeni treaz. În acest fel, cad laţi în paturi şi dorm buştean până dimineaţa, evitând nopţile albe, mulţumind în acelaşi timp şi conducerea.

Le dorim mult succes la participarea în Ligă!

Steaua-Dinamo, derby-ul trece, buturugile rămân

Aseară am asistat la marele derby al României la fotbal, aşa cum l-a definit toată suflarea microbistă românească. Steaua-Dinamo a fost, cel puţin pentru o seară, punctul de atracţie maxim pentru devoratorul de fotbal român după ce, în săptămâna ce tocmai se încheia, patru echipe din România luau drumul grupelor Europe League.

Meciul a beneficiat de o audienţă maximă în tribune, stadionul fiind aproape plin. Publicul avea în faţă un Dinamo care se întorsese din Cehia direct în istoria clubului din Ştefan cel Mare, după ce realizase o calificare pe care Borcea nu o vedea nici în cele mai umede vise ale sale. Fanii stelişti (dar nu numai ei) tocmai pe oboseala şi euforia survenite acestei calificări mizau în derby, în sensul unei victorii fără probleme a Stelei. La o analiză mai în detaliu, nu acesta ar fi fost, însă, scenariul real. Dinamoviştii erau pe val, se împăcaseră cu suporterii, cu patronii, cu nevestele, cu ei înşişi, cu alte cuvinte puteau bifa încă o victorie importantă într-un timp scurt. Steaua, moral simţindu-se la rândul ei bine pentru că venea după o serie de victorii în cupele europene, nu era totuşi pe un trend crescător, neregăsindu-şi încă jocul valoric, mai ales că europarlamentarul machidon a pornit seria de admonestări la adresa celor care, chipurile, îşi bat joc de banii lui albi băgaţi la echipă. Sanchi.

Şi iată că fluieraşul italian, venit la cererea conducătorilor celor două cluburi, a dat startul meciului care marca o nouă confruntare între echipele româneşti care nu au simţit niciodată mirosul din liga a doua. Gazonul, similar cu resturile rămase după concertul Madonnei în parc Izvor, a pus probleme jucătorilor, chiar dacă tehnica nu le-ar fi ieşit pe urechi nici pe o suprafaţă de joc perfectă. Încă din primele zece minute s-a văzut care va fi cursul jocului, respectiv unul anost, lipsit de veleităţi, imaginaţie sau vreo schemă de joc bine lucrată. Golul lui Tamaş a picat destul de repede, când jucătorii erau încă buimaci, dezmorţind galeria dinamovistă care „se zgâlţâia de bucurie”, după spusele comentatorului. Probabil băieţii erau conectaţi la gardul electric al peluzei. Repriza a continuat în acelaşi ritm nesusţinut de cele două echipe, poate un pic mai spre poarta lui Dinamo dar fără a da vreo senzaţie de preinfarct spectatorilor.

În a doua parte a jocului antrenorii au început să umble la foaia cu rezerve, pentru a vedea ce jucători au doar o notă în acest trimestru şi, astfel, să-i scoată la lecţie. Mutările nu au adus rezultatul scontat, în special pentru Steaua, care nu a reuşit sub nicio formă să treacă de o apărare îmbâcsită a lui Dinamo, avândul turn de control pe N’Doye, prezent peste tot. Bănel, ca de obicei, a alergat în lungul şi-n latul terenului, arzând şi mai mult gazonul, dar fără a avea vreo finalitate legată de ceea ce se juca, adică fotbal. Nimeni de remarcat în mod special, în ton cu jocul până la urmă.

S-a dus şi acest dery, urmează naţionala după care încep focurile grupelor pentru echipele de club. De rămas rămân tot Mitică, Sandu, Borcea, Gigi şi alţii asemenea lor. De aia nu o să avem în secolul acesta vreo performanţă notabilă în Europa.

Sacul fără gol

Bănel Nicoliţă a declarat, după ce a marcat şi aseară în Europa League, că nu a terminat toate golurile, ci mai are unul rezervat echipei Dinamo, în meciul de duminică seara.

Bun, şi după ce-l dă şi pe ăla, gata, se termină cariera de marcator? Sau o să cumpere de la colegi, cu banii din salariu?

Mingea e prea rotundă

Aseară s-a disputat un meci proclamat de cei avizaţi în fenomenul fotbalistic  „derby de 10 milioane de euro”. Meciul  fost cam de 6 Ron, ieşind in evidenţă doar dorinţa de victorie a Unirii, centralul Muniz şi acelaşi joc incâlcit al echipei care visează de pe vremea lui Gheorghiu Dej la participarea în Liga Campionilor.

Fără doar şi poate o victorie meritată a Unirii Urziceni, care  merită şi locul întâi la sfârşitul campionatului graţie constanţei de care au dat dovadă in fiecare meci. Un bonus pentru Dan Petrescu, un antrenor prea disciplinat tactic şi bun pentru campionatul nostru, pentru conducerea clubului, patronul nu sare în faţă cu declaraţii ci doar cu bani, lăsându-l pe Mihai Stoica să facă ce ştie mai bine.

Conducerea dinamovistă, ca de obicei, a sărit la gâtul arbitrului ca o haită de câini autentică  până la moarte cum se proclamă, însă se pare că au uitat câte meciuri au câştigat pe mâna arbitrilor. De asemenea dau vina pe alţii când echipa joacă de prea mult timp ca rivala ei din campionat Steaua, adică nimic.

Sper ca măcar anul acesta să meargă cine merită in ligă, să nu se ajungă iar la combinaţii de doi lei prin care să se schimbe poziţiile prin clasament.

La noi fotbalul a devenit miuţă. Mai avem trei paşi până la măgăruş.