Doohhh!!!

Iaca, mă durea mai ieri un pic de lene si, din lipsă de neavând ce face, zic să mai iau si eu un pic la pas coclaurile virtuale ale unui oarecare site de socializare, să văd ce oameni mai descoperim, ce gânduri mai găsim pierdute pe la colturi… de-astea… Până una alta, reusisem să mă plictisesc si mai rău, gândurile fiind, pare-se, intr-un fel de concediu: multe profile doar cu una-două pozne, fără nici un blog, fără nici un play-list, aproape fără mai de nimic.
Si tot răsfoind eu aşa, dau de câteva rânduri… Le citesc, scot un „DOOH” în minte şi trec mai departe. Îmi pare rău că am uitat profilul, să fi dat acu citatul exact. Că mi-a rămas „ideea” pe cortex. Si mi-am dat seama că, de fapt, mă mănâncă buricele degetelor să fac un comentariu. Ceva mai amplu decât cele câteva rânduri care ziceau cam aşa: „Femeile îşi doresc respect, atenţie, dăruire. Bărbaţii ce îşi doresc? Aştept opiniile voastre” . Bine, e posibil să nu fi fost chiar „respect, atenţie, dăruire”. Posibil să fi fost si ceva „iubire” p-acolo. Poate că în loc de „dăruire” era „dedicare”. Oricum, aţi prins ideea! Găsiţi cuvinte din aceeaşi familie semantică, alegeţi oricare trei şi veţi avea o imagine destul de exactă a mesajului.
Păi, în primul rând, stau şi mă gândesc că am fost ditai dobitocul să trec aşa de simplu pe lângă o persoană care a reuşit să sintetizeze în trei cuvinte una din marile enigme ale omenirii. Vă daţi seama că am trecut ca un ignorant ordinar pe lângă cineva care ŞTIA ce îşi doresc femeile??? Cum, să fie atât de simplu? Adică…. Sigur-sigur? Doar atât? Şi gata?
Acu’, na! Am pierdut momentul unei adevărate revelaţii… Trebuie să trec mai departe şi să încerc cumva să trăiesc cu gândul acestei vinovăţii…
Bun! Mai departe: ce îşi doresc bărbaţii!
Păi… ăăă… hmmm… ăăă… să-mi bag picioarele dacă ştiu!

Cred că o maseuză thailandeză care să ştie să facă nişte sandwish-uri delicioase şi care să nu uite să alimenteze frigiderul cu bere/vin/gin&co (după gustul şi asemănarea bărbatului), care, dacă nu ştie să calce, să aibă grijă să ia la timp cămăşile şi pantalonii de la curăţătorie, care să se retragă fără să se supere când vine haita companionilor de chermeze şi care, bineînţeles, să aibă carnet pentru a conduce la întoarcerea acasă de la diferite momente de rătăciri bahice.

Nu? Greşesc?

Păăăiii….ăăă…atunci poate să-şi dorească un tablou bucolic, cu o făptură gingaşă alături, căreia să i se dedice trup şi suflet, care să-l împlinească într-atât încât, alături de ea să uite că vorbise cu vechii lui prieteni să iasă la un pahar de vorbă în oraş… Să nu uităm bineînţeles că bucuria sublimă în acest tablou e dată de momentele când reuşeşte să-i facă arareori, măcar zilnic, o mică surpriză care să-i aprindă ei în ochi luminiţe şi să rostească cu o înduioşătoare încântare: “VAAAAIII !!!” sau “OOOOO”…
Nici aşa? Să fie vorba oare de respect, atenţie şi dăruire? Nu, asta cred că e cea mai imposibilă variantă. Cum să-şi dorească un bărbat aşa ceva? Nu, n-are cum! Nici un porc, nici un ingenuu nu poate cere aşa ceva!
Băi, hai că mă opresc, că simt că mă aberez deja prea mult. Cum ‘mnezeii mă-sii, în ziua de azi mai mult ca oricând, să ai pretenţia că ştii “ce-şi doresc femeile” şi să aştepţi răspuns la întrebarea “ce-şi doresc bărbaţii”? Cum, după atâtea cărţi scrise despre personalitatea omului, după munţii de creaţii de toate felurile şi varietatea de religii care atestă într-un mod fără echivoc o fenomenală diversitate a umanităţii, să ştii cum să exprimi în trei cuvinte ceea ce vrem cu toţii. Fără echivoc. Un truism.

==

Am aruncat rândurile de mai sus pe respectivul site… Şi oamenii au venit cu oaresce idei. Cum că, de exemplu, nu contează să ştii ce vrei, ci să recunoşti acel ceva când îl întâlneşti. Sau că e cazul să consideri o coincidentă fericită să vrei ce vrea si celălalt.

Mda. Tot soiul de truisme. După chipul, imaginaţia şi experienţa fiecăruia.

Dar să ŞTII că … ei, na! Şi tocmai „respect”. Şi „atenţie”. Şi…

Doohhh!!!

Dunăre

La mulţi ani cu dorinţe

Ţrrrr!

-Da, pardon…

-Ce pardon, băh?

-Mă scuzaţi, e de la Revelion…

-Ce Revelion, băh, Boc? Ţara arde, băh, aşa cum mă arde pe mine gâtul acum de la paharul ăsta…A-propos, stai un pic, hai noroc…

-Da, da…

-Aşa, unde eram?

-Păi, râgâiam eu.

-Cum, băh, în faţa preşedintelui ţării? Nu ţi-e ruşine, piticule?

-Păi, mi-a scăpat, mă iertaţi… Şi oricum nu miroase prin fir, nu?

-Hă, hă, hă! Auzi la el, nu miroase prin fir.. Hai că-mi eşti simpatic. Îmi plac glumele mele spuse de tine, hă, hă!

-Hi, hi…

-Şi ia zi, băh Boc, când nu râgâi, ce ţi-ai propus tu pentru anul ăsta?

-Păi, să facem bugetul, să scoatem ţara din criză, să mai băgăm o taxă, două, să…

-Hai, băh, termină cu prostiile! Eu te-am întrebat pe tine, ce vrei tu, băh, nu ţara! Adică, vrei să mai creşti, vrei să ajungi mai mare, hă, hă, hă!

-Hi, hi, nu vreau să mai cresc. Sunt bine aşa. Ştiţi cum e, mic la stat, mare la sfat!

-Hă, hă, hă! Aoleu, mi se usucă gâtul…Stai aşa, hai noroc…

-Să trăiţi.

-Băh, Boc cel Mare, hă, hă, ţi s-a odihnit mintea serios în vacanţă, băh… Auzi la el, mare la sfat… Preşedintele e mare la sfat, Boc, nu tu! Tu eşti mic la sfat, la stat, la lucrat, la buget, la prohab, la ce vrei tu, băh…

-Păi…

-Hai, băh, că de-aia îmi eşti simpatic. Deci tu nu-ţi doreşti nimic de la noul an…

-Ba da, ba da, staţi aşa. Îmi doresc să îl pocnesc pe prostul ăla de Geoană, că mi-a dat un sms în noaptea de Revelion şi m-a enervat!

-Hă, hă, piticul nervos! Hă, hă! Da’ ce ţi-a zis prostănacul, băh?

-Păi, mi-a scris „La mulţi ani în 2010, marinarul să ţi-o frece”…

-Hă, hă, hă! Păi şi doar de aia te-ai enervat, hai noroc…

-Nu, că eu i-am răspuns că să mi-o frece el şi apoi mi-a scris că „La anul şi la mulţi ani, Boc rămâne papagal”.

-Hă, hă, hă, şi stă pe umăr de marinar, hă, hă, hă! Băh, te-a tăvălit prostănacul!

-Da…

-Lasă, băh, că atunci îmi pun şi eu o dorinţă pentru anul ăsta.

-Ce anume?

-La anul şi la mulţi ani, să rămâi un papagal, hă, hă, hă!

Clanc!

Trei dorinţi, pentru toţi ce-au fost cuminţi

mos_craciun1Sunt răvăşit.  Moş Crăciun chiar nu există! Sau dacă există, mi-a demonstrat că eu personal nu sunt un client demn de serviciile lui. Din acest motiv protestez şi fac publică lista dorinţelor pe care le-am cerut spre îndeplinire Crăciunul acesta. Cum era şi lesne de înţeles, bărbosul nu a catadicsit să mă bucure cu nici una dintre ele.

Prima dorinţă: Să fiu pentru o seară Ştefan Bănică Jr.; da’atunci când nu este plecat în turneu.

A doua dorinţă: Să-l prind pe Mister Bingo în lift, încheindu-se la şireturi; să-l mulez pe bombeu, nu de alta…

Şi cea de-a treia dorinţă (care probabil a făcut posibil ca îndeplinirea celor trei dorinţe să nu fie posibilă): să-l văd pe Moş Crăciun beat încercând să intre într-o casă pe coşul de evacuare al centralei termice de apartament.

Acestea fiind spuse, îi urez Moşului ca anul viitor să-l prindă primăvara pe Autostrada Soarelui. Sau dacă nu, măcar să se întoarcă acasă pe Autostrada Transilvania.

Fă-ţi vecina mai ofticoasă, Alege Poiana!

Nu mai e mult până la Crăciun. Dacă trece şi luna octombrie putem considera că intrăm în linie dreaptă. Nu contează dacă mai sunt două luni până la momentul atârnării betelii în brăduţul din plastic. Debutul lunii următoare va da startul la invazia a tot felul de oferte promoţionale de Crăciun, pe toate canalele media. Sarabanda cumpărăturilor trebuie înteţită mult mai din timp. Mai ales în condiţii de criză.

Dar ce ne facem până atunci? Să invoci luna cadourilor în plină lună septembrie sau octombrie, nu prea ţine. Sau ţine, dar e prea de Moş Gerilă. Ca să nu zic de porc mistreţ. Atunci, cum facem să captăm atenţia consumatorului? Păi, simplu. Facem o campanie şi îi oferim ce ştie el să colecţioneze mai bine. Adică vise. Aşa cum au făcut şi ciocolătarii de la Poiana. Au dat prima cheie la maşina fabricatoare de vise mult mai devreme, prin intermediul campaniei promoţionale Alege Poiana. După cum le zice şi regulamentul, prin intermediul campaniei promoţionale „Alege Poiana”, participanţii au posibilitatea să li se îndeplinească dorinţe care le-ar putea face ziua mai frumoasă. Magic, nu?

Păi dacă aşa stau lucrurile, nici eu n-o să-l mai aştept pe Moş Crăciun şi-o să mă bag la promoţie, nene. Cine ştie, poate sare iepurele prin Poiana. Şi nici n-aş avea multe dorinţe. N-aş vrea decât o flacără olimpică proprie, o cască de polo cu ciucuri, o maşină de epocă a timpului, un avion cu reacţie adversă şi sporuri de leneveală. Dacă nu se poate nici una dintre acestea, m-aş mulţumi şi cu un peştişor de aur îndeplinitor de trei dorinţe, resetabil. Aşa că nu mai staţi pe gânduri şi uraţi-mi succes!