Căcatul din noi

   Căcatul, fie că vrem, fie că nu vrem, este parte din noi. Aşa dizgraţios, cum îl vede orice biped sănătos la cap, căcatul ne însoţeşte de la prima suflare pâna la ultima, evoluând odată cu fiecare dintre noi. Este ca un al doilea alter-ego, căpătând forme şi influenţe aflate într-o strânsă comuniune cu hrana materială şi spirituală pe care o îngurgităm de-a lungul vremii. Căcatul ne este înger şi demon, căci, nu-i aşa, nu-i bine cu el dar mai  rău fără el. Încercăm toată existenţa să-i dăm drumul, să rupem relaţia cu această  entitate puturoasă  care ne lărgeşte cururile şi, paradoxal, o facem cu o plăcere sadică, soră cu un amalgam de râs şi plâns, aşteptând în obscuritatea sufletului următoarea ceartă cu monstrul căcăniu din adâncurile noastre.

   Sunt oameni care adoră căcatul. Îl venerează atât de mult încât scopul lor în viaţă va fi să nu rateze nicio grămadă de fecale care ar putea să le iasă în drum. Fiecare căcăţel intrat în câmpul vizual al lor îi va înduioşa până la lacrimi, ridicându-şi mânuţele şi implorând infantil ajutor. Iar ei, iubitorii de căcat, îl vor lua ca atare, în braţe, şi se vor mânji sufleteşte cu materia urât mirositoare, până când Împuţiciunea Sa se va topi de tot. Şi tot aşa, din căcat în căcat, oamenii pro-fecale îşi vor urma calea, sperând de fiecare dată la o grămadă şi mai mare, şi mai mare, reglându-şi standardele după regula nescrisă a unui cerc vicios de rahat.

   Cine intră în căcat o face cu bună ştiinţă. Orice situaţie urât mirositoare şi îmbrăţişată cu ardoare va aduce după sine o alta, şi apoi o alta şi tot aşa. Căcatul devine drog iar sclavii acestei dependenţe vor intra în sevraj în fiecare clipă a existenţei lor lipsită de fecale. Vor căuta disperaţi minutele mânjite intens pentru a-şi satisface pofta nebună de mizerie, fără a-şi doza în vreun fel porţiile luate. Într-un final, căcatul va ajunge deasupra lor, îngropându-i maiestuos, alături de viermii aflaţi în universul etern al celor doi metri de sub scoarţa terestră.

Meserii vechi, accepțiuni noi

După alegerile de anul trecut, o parte din electorat a rămas pofund dezamăgită de turnura pe care aranjamentele de pe scena politică au luat-o imediat după aflarea rezultatelor oficiale. O mișcare cu iz de curvăsăraie, girată din plin de președintele Traian Băsescu, omul care a cules în 2004 numeroase voturi anti-PSD. Alianța venită la guvernare în acel moment, avându-l pe Emil Boc în frunte, ca premier, a stârnit numeroase reacții, mai ales din partea celor care erau susținători frivoli fie ai PD-L-ului, fie ai PSD-ului. Prostituția în politică există și fiecare act petrecut pe scena murdară a politicului din România ne dovedește din plin acest lucru.

Mai avem un pic și, iată, se apropie alegerile prezidențiale. Indiferent de cei care aspiră la fotoliul prezidențial, un lucru este cert: drogurile aruncate votanților dependenți de ele vor exista și în acest an. Deja se vorbește de turism electoral, în condițiile în care nici măcar nu a început campania electorală. Oprescu începe să-și anunțe proiecte mărețe la capitală (imaginare, de altfel), știind că cei care inhalează spusele sale îl vor vedea într-o lumină bună. Geoană, Antonescu, chiar și Băsescu sau oricare alt candidat, nu fac altceva decât să arunce doze suficiente (sau nu) pentru a scoate electoratul din starea de sevraj, în care s-a aflat patru ani de zile. Din păcate, există încă oameni dependenți de prafurile aruncate în ochi ale politicienilor.

Zilele trecute, Traian Băsescu anunța că ar fi recomandată legalizarea prostituției, precum și consumul de droguri ușoare. Un gir acordat de instituția prezidențială celor mai vechi și mai pline de mizerie plăgi ale oricărei societăți. Un gest care, făcând o paralelă, acordă statut de normalitate schimburilor pe bani făcute de politicieni dar și a iluziilor vândute sporadic celor din popor. Prostituția și consumul de droguri, extrapolând sensul original semantic al acestora, se găsesc în lumea politică românească aproape în toate ugherele sale. Iar legalizarea se întâmplă deja, din moment ce lumea încă se duce la vot.