Guvernul lansează programul Prima căsuţă de e-mail

Rosal Import Export, prin divizia E-BODA, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului vor lansa, începând cu 1 Aprilie, programul Prima căsuţă de e-mail, informează agenţia Ugerpres. Programul vizează, în primul rând, tinerii rămaşi fără cont de e-mail, în urma concedierilor, dar şi pe cei al căror abonament de internet a fost suspendat din cauza neplăţii.

Dorim să asigurăm tinerilor fără posibilităţi o căsuţă, fie ea cât de mică, pentru a-şi petrece timpul alături de familie sau cei dragi.”, a declarat ministrul Elena Udrea. „Iniţiativa este a mea, una din multe altele pe care le-am avut, spre deosebire de predecesorii mei care nu au făcut nimic. Am decis ca acest program să fie finanţat din bugetul de stat şi nu din fonduri europene pentru că ar fi durat prea mult aprobările. Cine ştie, poate nici nu ar fi venit vreodată aprobarea.. Oricum, banii îi luăm din taxa pe viciu iar plafonul maxim va fi de trei miliarde de euro. La câţi fumători şi beţivi sunt în ţara asta, nu ne facem probleme de bani.”, a precizat doamna ministru.

Reprezentanţii Rosal Import Export au comentat în linii scurte parteneriatul, limitându-se în a declara că „Ne-am săturat de atâta gunoi. Era timpul să facem ceva constructiv pentru societate. Sperăm ca românii să aplice la acest program în număr cât mai mare pentru că este o iniţiativă bună. E timpul să scoatem ţara din mizerie.”.

Programul va fi derulat până în luna septembrie şi dacă va avea succes va fi continuat şi în 2012.

The final discount down

Ce n-ar face comerciantul să-şi atragă clienţii, în special acum, în vremuri de criză…

Zilele trecute am primit pe adresa redacţiei un e-mail de la un cititor prin surprindere al revistei noastre în care acesta era înştiinţat cum că în urma achiziţiilor făcute la un anume magazin on-line, statutul său de cumpărător a fost upgradat. O veste cel puţin îmbucurătoare la prima vedere.

Dar iată cum au sunat atât fericita înştiinţare cât şi replica pe măsură a fidelului cumpărător.email1


Şi, ca orice firmă ce se respectă având o puternică „orientare către client”, nu a durat mult până au venit şi scuzele aferente.

email2

Cum la baza oricărei greşeli trebuie să existe şi un vinovat, nu ştiu de ce am impresia că, aşa cum se întâmplă de obicei, departamentul de testare a cam căcat steagul.

Cât timp le-a luat  să depisteze această problemă cu scăparea super-ofertelor de sub control sau câte alte mesaje de „mulţumire” similare celui de mai sus le-au poposit în Inbox, n-avem de unde să ştim. Avem însă motive să credem că pe lângă bug-ul din aplicaţie, băieţii de la PC Garage s-au mai ales cu un bug şi din partea clienţilor. Este vorba, desigur, despre binecunoscutul Bug p#la!

Legea conservării informaţiei

Ieri a intrat în vigoare legea conservării informaţiei. Tot ce înseamnă convorbire telefonică, SMS, e-mail sau BUZZ pe messenger va fi pus spre păstrare timp de şase luni în debaraua fiecărui operator de telofonie fixă/mobilă sau provider de internet. În toate aceste şase luni, singurii care vor avea acces la “borcanele” cu biţi vor fi băieţii de la MAI, SRI, SIE sau Parchet şi asta doar dacă un procuror sau un judecător le-o va îngădui.

Ei spun că toate aceste măsuri au fost luate sub semnul siguranţei naţionale. Chiar aşa!? Miroase a încercare de control total de la o poştă electronică.

Aşadar, dacă planează suspiciuni asupra unor persoane, cum că acestea ar atenta la siguranţa statului, atunci da! Obţineţi mandat şi ascultaţi-i sau căutaţi-i p-ăştia şi în cur. Dar nu confiscaţi voi pasaje întregi de intimitate a unei întregi naţiuni! Păi ce facem? Ne întoarcem de unde am plecat în ’90?
Oricum, cine este atât de naiv să creadă că băieţii nu erau pe fir cu mult înainte de aplicarea legii, înseamnă că trăieşte în alte coordonate. Nu ştiu de ce am eu impresia că ascultatul telefoanelor sau urmărirea poştei electronice e văzută în interiorul structurilor de supraveghere ca un mijloc comun de distracţie. Păi ca exponent al serviciilor secrete, să violezi intimitatea marilor rechini nu prea se poate; lanţul e mult prea strâns iar interesele sunt mult prea mari. E ca în natură. Cât timp arealul pune la dispoziţie hrană suficientă, marii prădători se ignoră reciproc. Şi cum nu sunt aşa de mulţi subiecţi ca să acopere nevoile agenţilor, aceştia din urmă trebuie să-şi testeze şi ei aparatura. Şi atunci ce fac? Îşi ciulesc urechile sau îşi cască ochii la ce mai spun cunoscuţii, la ce mai bârfesc vecinii sau la cum se mai alintă fosta prietenă cu actualul iubit.

Nu am nimic împotriva supravegherii traficului infomaţional atâta vreme cât acţiunea este făcută în slujba cetăţeanului şi este focalizată explicit asupra unor persoane sau grupuri care sunt considerate potenţiale pericole. Nu mai pun la socoteală inutilitatea acestor măsuri când e lesne de înţeles că, în mare parte, şi cei urmăriţi cunosc fel de bine cum să le preîntâmpine. Ce e alarmant este că s-a creat un cadru absolut legal prin care organismele statului pot avea acces direct la intimitatea “electronică” a oricărei persoane.

Ce să mai… goana informatică ne ajunge din urmă, ca să zic aşa. Lumea începe să arate aidoma societăţilor închipuite în filmele SF din anii ’90. În curând, o lege va obliga toţi cetăţenii să aibă CNP-ul imprimat pe braţ sub forma unui cod de bare. N-ar fi mai simplu aşa? Să te semnezi cu cititorul de coduri de bare? Iar când cineva va fi dat în urmărire generală, codul lui personal va fi invalidat astfel încât dacă va trece prin filtrele electronice ale unui hipermarket, acestea vor începe să ţiuie ca în cazurile sustragerii de produse.