Emisiune după cum îţi taie capul. Capul colegului de trupă.

Bănuiesc că mai toată lumea este la curent cu regretabilul incident petrecut duminica trecută la televiziunea publică, în cadrul emisiunii lui Dănuţ S.R.L. Un incident stupid care cu puţin mai multă „îndemânare” din partea cascadorului ar fi putut duce la o execuţie în direct.

Personal nu-i cunosc pe cei doi protagonişti ai demonstraţiei ninja, dar dacă eram în locul lui Bittman aş fi fost mult mai precaut. Aş fi cumpărat tot ananasul de la standul de legume fructe din Carrefour şi i-aş fi pus pe băieţi să-şi etaleze mai întâi abilităţile de luptători cu sabia pe erbaceele în cauză aşezate în locul milieului de pe masa cu geam din sufragerie, aplicând principiul: ai dat un singur rateu, gata frate, s-a terminat cu distracţia, chemăm alţii, că la mine în emisiune nu merge cu autosave, şi-apoi, dacă totul ar fi decurs ca la carte, i-aş fi poftit să-şi facă numărul şi în direct.

Dar se pare că n-a fost aşa. Sau dacă cei doi ninja au reuşit să treacă înainte un test similar, probabil că în timpul emisiunii aveau mâinile puţin îngheţate ori le tremurau mâinile pentru că făcuseră înainte exces de cafea. Ori, cine ştie, s-o fi mers pe ideea că dacă nu se întâmplă nimic, rămâi cu inedita experienţă şi atât. Dacă te decapitează, vei intra în istoria televiziunii ca prima vedetă decapitată în direct. De fapt, dacă aveai ghinionul să fii al doilea sau al treilea la rând, nici măcar atâta lucru nu ţi s-ar fi cuvenit,  căci băieţii au dat înainte, lăsând pe toată lumea mască, şi după incident. Al patrulea ar fi fost sărit oricum din schemă pentru că era chiar Bittman şi ar fi rămas emisiunea fără moderator, mai ales că maestrul bucătar Antonio a mai păstrat câteva fructe de ananas şi pentru ediţiile următoare.

Vă daţi seama că momentul de maximă încărcătură n-a fost nicidecum cel premergător primei lovituri şi nici măcar scurta repriză de lovituri în care unul din maeştri şi-a greşit puţin ţinta. Suspansul a atins cote paroxistice imediat după, când s-a constatat că primul la rând a fost atins din greşeală şi nimeni nu-şi punea problema ca demonstraţia să se oprească. Nici nu vreau să mă gândesc ce era în sufletul celorlalţi doi colegi de trupă… De Bittman nici nu mai vorbesc. El a spus stop doar atunci când i-a venit rândul.

Băi nene, şi când îl vedeai p-ăla pletos ce mişcări agile şi ce răcnete de războinic scotea, iar pe celălalt, cel care părea mai experimentat, aşa, cu paltonul ăla de hailandăr şi cu ochelarii ăia fumurii la ochi ca să nu-l incomodeze lumina reflectoarelor, cum era el stăpân pe situaţie şi câtă siguranţă deborda…

Până una alta, bine că s-a terminat cu bine şi nimeni n-a fost rănit mai grav. Şi cu toate că CNA-ul se pare că s-a sesizat deja în acest caz, eu personal sunt foarte nerăbdător să-i văd pe aceiaşi maeştri emeriţi executând şi prima circumcizie efectuată cu sabia ninja, desigur, tot în direct.

Ba în puii mei, bă!

Anunțată cu mare fast, emisiunea lui Bendeac de la Antena1 a ieșit ieri pe sticlă, ținând, probabil, cu sufletul la gură gospodinele amatoare de Felix TV sau admiratorii fideli ai actorului. M-am uitat și eu, deși nu fac parte din nicio categorie de mai înainte.

Așa cum omul anunțase, a păstrat personajele cărora le-a dat suflare și la Mondenii, în consecință am putut revedea o(un) Naomi, un Vanghelie, un Băsescu, un Solcanu, Vadim, Bănică, Giovani Becali, Fernando, chiar și pe Chilian. Alături de aceștia, însă, au apărut diverși interlocutori sau personaje complementare scenelor, în spatele cărora s-au aflat, printre alții, Horia Brenciu, Monica Anghel sau Daniel Buzdugan. A-propos de Buzdugan…Nu i-am înțeles niciodată umorul „fin”, nici atunci când „împrumută” poantele altora Cât despre felul cum își interpretează rolurile, din punctul meu de vedere nu a reușit să-mi schițeze nici măcar o umbră de zâmbet.

În ansamblu, În puii mei are, așa cum spuneam, aceleași personaje de la Mondenii dar având acum glume răsuflate și forțate, uneori spre vulgar, în timp ce componenta politică a poantelor mi s-a părut mult mai accentuată și îndreptată către un singur individ, evident…Ghiciți voi care. În afară de Bendeac, care se poate baza pe o bună interpretare a caracterelor, dându-le o pală de umor, restul celor prezenți în scenete nu au dovedit construcția unui show umoristic. Iar Buzdugan, prezent în fiecare scenetă (nu înțeleg, chiar nu înțeleg…) mai mult enerva decât să destindă.

Una peste alta, se pare că nici emisiunile cu miros de pamflet, satiră sau orice altă formă de umor nu se mai ridică la un nivel calitativ care să stârnească, într-adevăr, râsete sănătoase. E drept și că, făcute pe bandă rulantă, acestea își pierd din esență. Dar până la a cădea în derizoriu cred că este, totuși, o cale lungă. Sau se pare că nu…

Din ciclul “CU TELEVIZORU’…”

Am primit pe adresa redacției opinia unui cititor, revoltat de prostiile care apar pe la diverse televiziuni. Omul dorește atât de mult să spună lumii ce-l enervează încât ne-a promis o centură din aceea cu tuburi C4 agățate de ea, dacă nu oferim și altora criticile sale. Poți să nu cedezi în fața unui asemenea gest de dragoste? Nu poți. Așa că, luați și voi:

“Printre activități uzuale aferente aproape oricărui om de pe planeta Pământ, fără a ne băga în geopolitică, atunci când individul scapă seara/noaptea de locul de muncă și ajunge acasă, după activitățile ritualice precum spălatul pe mâini, dușul de sterilizare și masa de seară, începe să-și ocupe cele două sau trei ore care i-au mai rămas până la levitația către pătuț cu diverse emisiuni de entertaiment. Fiind și eu locuitor al acestei planete, nu pot să mă dezic de acest itinerar. În ultimul timp, cu ocazia peregrinărilor înlesnite de telecomandă  printre posturile tv oferite cu o generozitate contra cost de către operatorul de cablu la care sunt abonat, am început să descopăr, fie la aceasi oră sau la ore și în zile diferite, mai multe emisiuni cu denumiri diverse dar cu formate identice și, cel mai rău și mai rău, având (prin rotație) aceași invitați.

Vreau să amintesc pe scurt de trei emisiuni, cărora nu le voi da numele ci doar voi căuta să le pomenesc cu câte un apelativ simpatic, zic eu, cu formate care se întrepătrund și care au același tip de început, desfășurare și final.

Rețeta este următoarea : se iau câteva VIP-uri, vedete, persoane publice, etc.,  oricum, criteriile includerii lor în respectivele categorii amintite anterior sunt destul de îndoielnice și cel mult le putem spune personaje. Să continuăm, respectivele VIP-uri, scuzați, vorbeam de “personaje”,  sunt puse într-o continuă și perpetuă competiție, al cărui scop nu ar putea  fi altul decât, normal, să fie cel mai bun.

Reușim să vedem personaje obișnuite cu shaorma și cu kebab ajunse în postura de a eșua pregătind cel mai banal fel de mâncare. Dâm peste personaje care apar ștergând praful sau curățind cartofi ori strângând balega de vacă sau mulgând-o, mirate și revoltate  de ce trebuie să presteze pentru câțiva bănuți și puțină vizibilitate pe sticlă. Se poartă de parcă ar fi beneficiat de apartenența la nu știu ce mare familie nobiliară, obișnuiți să fie înconjurați și serviți de zeci de servitori. Pentru majoritatea lor, din păcate pentru ei, trezirea va fi crudă, o vor face în dormitorul apartamentului de două camere pe care îl dețin sau, și mai rău, l-au închiriat, aflat la etajul nouă al unui imobil cu zece etaje și a cărui intrare este sufocată de pubele pline ochi cu gunoi.

Cea mai tare mi s-a părut o emisiune prezentă la un anumit kanal, în care am văzut aceleași vedete care au cam apărut cam pe la toate emisiunile de gen, e drept  că în episoade diferite. Scena… o casă de pământ și terenul din jur, neîngrijit, nici măcar o tufă de pătrunjel sau o ceapă,  câțiva copăcei, o mare nevoie de un gard și un râu prin apropiere care, mai mult decât probabil, juca rol de canalizare și sursă de pește. Gazdele, o familie de țigani din cei mai rudimentari, cu un așa zis bulibașă în rol principal, de mentor plin de înțelepciune. Personaje, un tip C.R.B.L. și solistul de la Parlament, funny (nu știu de ce) și umilitor sau poate nu, lor li s-a părut că e cool să dai de mâncare la cai, să mături bătătura, să speli de căcat pe puradei și să stai drept în fața bulibașei.

Pe cuvântul meu că nu știu ce emisiune aș putea să cer în prime-time, habar nu am, dar parcă nu prea mă interesează să văd așa ceva, mi se pare josnic și pentru cine se uită și pentru cine le realizează, mai puțin pentru bulibașă.

Dar ce nu face omu’ pentru câteva sute de euro… Slavă Domnului că vin alegerile și mai scot și ei un ban, criza asta le-a cam pus capac. Inspirație nu mai au, făcând loc cheliei și burții, căci vocea și mușchii i-au cam lăsat. La naiba! Televiziunile sunt în goană după audiență, la naiba!

Recomand să vă uitați atunci când sunteți în căutare de grețuri, stări de vomă, scârbă, silă…”.

Cititorul nostru și autorul textului de mai sus, domnul Robert Dunăvățu, ne-a rugat să nu-i dezvăluim numele pentru că nu-l interesează faima. Hai, dom’le, fii serios, crezi că pe noi ne interesează?

Mircea Badea şi Minerva

Debutul săptămânii ăsteia ni l-a oferit pe Mircea Badea într-o postură inedită. Nu c-ar fi ceva nou pentru năstruşnicul prezentator de la Antena 3. De data aceasta, Mircică nu a mai dat foc la nicio flotă din foaie velină şi nici nu a aruncat cu pantoful după vreun operator.  Nu a chemat meseriaşul să-i repare aerul condiţionat din studio în direct, ca să-l oftice pe mogul, şi nici nu a venit în emisiune cu şorţul de bucătărie cu elefănţei în picaj.

De data asta, vocea din Gura presei a apărut în faţa telespectatorilor purtând o gutieră. Adică o treabă d-aia de-ţi imobilizează gâtul. Şi cum era şi firesc pentru un prezentator de televiziune care în plină lumină a reflectoarelor, el încă o mai caută cu lumânarea, primul lucru pe care a ţinut să-l clarifice a fost că nu a fost călcat pe cap de nimeni şi că acest accesoriu i-a fost băgat pe gât, la propriu, dar pe exterior, din motive strict medicale. După ce a ţinut să o dea jos de la gât pentru câteva secunde şi să ne arate că nu are nicio urmă de karată sau de pneu pe gât, n-am avut încotro şi l-am crezut. După ce a mai asigurat într-o notă cât se poate de gravă că încă e apt să dea şi lovitura cu piciorul prin întoarcere, n-am stat prea mult pe gânduri şi mi-am mutat cu fotoliul un metru mai în spate şi am început să-l ameninţ cu telecomanda.

Până una alta, cu sănătatea nu te joci. Iar faptul că omul a ales să vină  la muncă şi să se afişeze cu gâtul imobilizat în faţa telespectatorilor, stârnind satisfacţia multora dintre ei, este, până la un anumit punct de audienţă, de apreciat. Oricum, acest episod nu poate fi complet până ce Gâdea, Ciutacu, Capatos şi Stan nu-şi vor lăsa în direct semnăturile pe banda imobilizatoare ce împrejmuieşte gâtul prezentatorului.

Şi fie vorba între noi,  minerva cu pricina este cam singura care îl face pe micuţ să privească înainte.

Huo şi la Kanal D!

Îl mai ştiţi pe Cove, spiriduşul de serviciu al zânei Surprize-Surprize? Ei bine, nu ştiu care era prestaţia lui sub bagheta Andreei Marin dar vă pot asigura că, după ce mi-am pierdut zece minute uitându-mă la noua sa emisiune de pe Kanal D, marele mediator Cove a reuşit să dea tot ce are mai penibil din el. E drept că şi formatul emisiunii îl ajută enorm.
Fata lui tata, că aşa sună numele producţiei cu pricina, e cam acelaşi gen de emisiune pe care o ţinea şi Ernest la Prima TV dar şi ochelaristul ăla moralist de la Antena 1, numai că detectivii nu filează vreun adulter ci sunt cu camerele ascunse ţintuite către o fătucă ce nu mai răspunde la comenzile lu’ ta-su.
Aşa se face că în emisiunea din această seară, emisiune care mi-a dus la limite extreme răbdarea, o elevă de liceu cu o situaţie materială favorabilă se îmbârligaseră cu un hăndrălău care pe lângă faptul că o mânca pe ea de bani, o ardea pe ascuns şi pe mă-sa. Ca să vezi premieră absolută în rândul producţiilor de nişă. Ce nu face producătorul pentru câteva puncte de audienţă. Dar penibilul emisiunii nu iese la iveală odată cu povestea asta fabricată. Un teatru bine jucat bate oricând o realitate searbădă. Penibil era că protagoniştii acelei “drame” nici măcar nu îşi învăţaseră bine replicile darămite se le şi interpreteze în ton cu dramatismului situaţiei. Iar Cove deborda aşa o falsă gravitate de-ţi venea să-i dai cu elocvenţa-n cap. Nimic altceva decât un spectacol ilar cu puternice accente patetice.
Pe o scară de la unu la zece, i-aş cocoţa pe toţi la capătul suspendat şi i-aş lăsa în poziţie verticală să văd cât pot să-şi ţină echilibrul.
 

Exerciţiu involuntar de sinceritate al lui Mircea Badea

Câinele de pază al „democraţiei” motăneşti, adică Mircea Badea, a avut iar un exces de zel în bătălia pe care o duce împotriva lui Traian Băsescu. De această dată, dumnealui a urmat exemplul jurnalistului Muntandar al-Zaidi, cel care şi-a aruncat şoşonii după George Bush. Bineînţeles, scena gândită de Mircică a fost una imaginară, în sensul că „dihorii” săi au fost aruncaţi simbolic, către un Traian Băsescu închipuit după ecran. Motivele care stau la baza acestei manifestări sunt cunoscute şi nu are rost să fie amintite aici.
Una peste alta, personajul angajat în reţeaua de Antene nu vede cu ochi buni viitorul spaţiului său de emisie, cel puţin nu în cadrul aceluiaşi trust. De altfel, pe blog-ul său, Badea bate nişte aluzii vis-a-vis de această chestiune, cauza fiind, printre altele, alianţa politică născută în aceste zile. Haide, bre nea Mircea, păi de ce ai motive de panică ? Ce legătură are politicul cu presa ? Sau, mă rog, ce legătură are politicul cu presa lui nea Voiculescu ? Şeful tău e un om corect, obiectiv şi nu intervine în colorarea opiniilor matale şi ale colegilor matale, nu ? Că dacă era aşa, sigur te luai şi de el şi-l dădeai de pământ…Care-i treaba, de fapt ? Aaa, spui că ţi-e frică de îngrădirile care ar putea să apară de acum înainte, că, vezi Doamne, presa îşi va pierde din drepturi şi că emisiunea pe care o faci tu de patru ani „cu chinuri” va intra în proces de alterare. Păi, stai un pic…Despre ce alterare vorbeşti ? Nu o să mai poţi a-ţi arunca năduful peste Băselu şi gloata sa ? De ce ? Cine te va opri ? Şeful tău…? Pentru că este în coaliţia de la putere acum ? Vezi, involuntar ai recunoscut…Pentru că dacă ţi-e frică de schimbarea de direcţie a sudălmilor matale doar pentru că Dănuţ intră la putere înseamnă că (până) acum, fiind membru al opoziţiei, patronul îţi trimitea mesaje cu un alt parfum. Parfum pe care pantofiorii tăi de frustrat l-au degajat cu brio către ţinta dictată tot de şeful tău. Şi chiar aşa, de ce ţi-e frică ? Mai sunt şi alţii de înjurat, acum în opoziţie, care-i problema ? Sau, fără să-ţi dai seama, ai început să o iei personal ?
Nu (mai) sunt un fan al preşedintelui României. Şi este foarte bine că oamenii politici, în general, sunt călcaţi în picioare de către jurnalişti (cu siguranţă merită toţi). Eu sunt de părere că ar trebui admonestaţi grobian de tot poporul, însă acesta este un alt subiect. Mă îngrijorează faptul că în România lui 2008 nu există presă independentă. Şi îmi creşte tensiunea observând acest fenomen, mai ales acum, la comemorarea morţilor din decembrie 1989. Sângele apă nu se face, la fel cum morţii sunt cu morţii iar viii sunt cu viii. Este deosebit de trist faptul că morţii de la „revoluţie” sunt degeaba, dacă privim din acest punct de vedere. Cine lecturează printre rândurile jurnalismului românesc, vede limpede slugărnicia afişată politic. Iar Mircea Badea, prin temerile sale, tocmai a demonstrat acest lucru.
 

Mircea, fă-te că boxezi!

Plătesc abonamentul pe şase luni la cablu pentru cel care îmi spune care este meciul serii, disputat zi de zi la televizor. Staţi în gardă să vă dau câteva indicii la ureche: se joacă în ringul media şi se câştigă doar la puncte de audienţă. Să moară gongu’ dacă n-o ghiciţi din prima.

Doamnelor şi domnilor! În colţul din stââângaaa, gândacul de aParlament cu mai multe perechi de Antene, Daaan Voiculeeescuuu. În colţul din dreaptaaaa, vântul care a delapidat cu ştiinţă o mare de necunoscători fără să facă prea multe valuri şi apoi s-a ancorat în Realitate, Sorin Ovidiuuu Vântuuuu. Şi, în rolul lui Dan Diaconescu, cel care zdrobeşte şi apoi citeşte audienţele, marele lătrău Mirceaaaaaaaaaaaa Badeaaaaaa!

În ultimele săptămâni, bătrânul Mircea nu cred că a ţinut emisiune fără să aloce măcar un minut, două, numărării în special a punctelor de audienţă care dau Antenele deasupra celor de la Realitatea. La primele astfel de intervenţii am crezut că e vorba doar de ceva trecător, că iarăşi a avut un conflict cu vreun vecin de işi indulceşte cafeaua cu ştirile de pe Realitatea. Şi de… Când e vorba de concureţă, mai dau pe afară şi orgolii. Dar nu, omul perseverează plin de o satisfacţie isterică şi stoarce punct cu punct de audienţă din fruntea clasamentului, aidoma lui Dănuţ Diaconescu în serile lui de dizgraţie.

Mircică, stai liniştit, Voiculescu l-a executat deja pe Vântu în di(n)rect. Sunteţi în grafic. Da’ acuma serios: şpagatul am văzut că poţi să-l faci; ce zici, te ţin articulaţiile să-l faci şi pe Big Boss?