Doar o şpagă să-ţi mai spun …

Într-o ţară în care legile firii şi valorile morale se regăsesc sugrumate de tărzăneii candidaţilor în pragul alegerilor, şpaga este pusă la un loc de cinste alături de Comăneci, Brâncuşi, Eminescu şi p##a lui Terente. Toţi o condamnă, toţi o văd ca prin ochii unui om supus la chimioterapie: drept cancer. Dar la fel ca şi adolescentele cu hormonii în gât şi dragostea pe limbă, toţi o practică. Sunt destui care ne înroşesc obrajiorii de pui de daci cu palme morale, dar care pentru a-şi etala cu mândrie etica dau şpagă să apară în faţa audiovizualului cu ajutorului tubului de 15, lcd-ului sau plasmei.

Dacă te opui, încercând să fii corect, refuzând să arunci banii pentru a-ţi asigura un bun pe care oricum îl meritai, eşti înghiţit de masa românilor precum un indonezian care se apară de tsunami cu o umbrelă. Din păcate în cei şapte ani de acasă ( acum au mai rămas doar patru, căci la cinci ani copilul învaţă cum să bea o bere la pet în câteva minute ajutându-se de un pai de la mcshit, la şase rupe ţigările şi plimbă cuiul pe buza inferioară precum tâmplarii, la şapte deja a avut în pat două vecine plus toate puicuţele din clasă) este învăţat indirect de multe ori, privind la acţiunile părinţilor, să ia şpaga drept un arhetip. Aceasta este şi una din cauzele, sunt prea multe, pentru care nu va fi eredicată nici cu tot arsenalul paramilitar.

Românul a ajuns să schimbe în câţiva ani ce nu au reuşit alţii în mii, este cea mai dominantă specie existentă. Dacă până acum fără oxigen şi apa mureai, iată că în România le poţi avea pe amândouă şi tot nu vei putea supravieţui fără şpagă.  O putem arunca în aceeaşi oală cu dependenţa de alcool, droguri, nimfomania ori cleptomania. O avem în sânge, trebuie doar activată. De bun augur ar fi să-i rezistăm cât putem. Eu nu mă complac, dacă mi se cere le voi şpaga prin numere, în toate găurile, cu orar nelimitat ca magazinul de cartier.

Drept concluzie voi apela la o vorbă a unui om amărât, simplitatea cuvintelor complementându-se perfect cu o gândire pură, corectă : ” Dacă vrei să fii drept şi fără cusur, ia şpaga şi fute-o-n cur !”.