Şosetele murdare, soluţia crizelor conjugale

• Aberația de intelect, Promo •

Un studiu realizat de o echipă de cercetători indieni naturalizaţi în Marea Britanie a demonstrat că alergatul partenerei cu şosetele murdare prin casă animă viaţa conjugală aducând un plus de prospeţime cuplului.

Cele o sută de cupluri care s-au oferit voluntare pentru realizarea ineditului experiment au fost atent selectate în funcţie de gradul de transpiraţie al glandelor sudoripare de la nivelul labei piciorului ale partenerului. Au fost astfel acceptaţi de la indivizi complexaţi că picioarele nu le miros îndeajuns de mult, asemenea bărbaţilor adevăraţi,  până la indivizi ale căror şosete transpirau de emoţie numai la ideea că sunt următoarele la purtare. Pentru partenere, singura condiţie de participare a fost să nu cunoască adevăratul motiv al studiului, acestea fiind informate că este vorba despre un concurs cu premii în bani şi în produse Oriflame pentru stabilirea celei mai bune gospodine.

Pe durata celor trei săptămâni ale studiului, la realizarea căruia s-au folosit şapte sute de perechi de şosete din fibră sintetică, şapte sute de perechi de şosete flauşate cu fir gros şi încă şapte sute de perechi de şosete de lână de lamă, s-a constatat că în 84,23% din cazuri alergatul partenerei cu şosetele scoase din bocancul proaspăt descălţaţ a atras invariabil, după inevitabilele certuri, ameninţări cu divorţul, înjurături de mamă adresate agresorului, o reconciliere a partenerilor. Specialiştii au ajuns la concluzia că acest fapt se datorează unei substanţe necunoscute până în prezent, pe care au botezat-o putomirosocină, care este eliberată de glandele sudoripare suprasolicitate ale bărbatului şi care odată adulmecată şi ajunsă în sângele femeii, facilitează producerea serotoninei şi implicit instalarea unei stări de beatitudine. Mai mult, s-a constatat că efectul este mult mai pronunţat în cazul partenerelor aflate în perioada de menstruaţie.

Efectul experimentului s-a resimţit atât de mult, încât partenerele nici măcar nu au crâcnit atunci când li s-a adus la cunoştinţă că au fost de fapt voluntarele unui experiment inedit şi nu a fost vorba nicidecum de un concurs de cea mai bună gospodină, declarând în 96,23% din cazuri că singurul lucru la care le stă gândul este să îşi facă partenerul fericit.

Sursa:  Departamentul Ştinţifico-Fantastic al Revistei Cioburi,  filiala Londra.

Precauţie: Nu încercaţi acest lucru acasă! Sau dacă îl încercaţi, o faceţi pe barba voastră.

The Great Eskimo Hoax, experiment muzical britanic

• Promo, Vedeta săptămânii •

Am găsit de curând, prin vasta arie muzicală a britanicilor, câteva trupe din noul val de alternativ-electro-brit-pop-etc., cu diverse influențe de nou, așa cum numai englezii (sau britanicii) știu să le potrivească, câteva trupe care mi-au atras atenția și auzul într-un mod plăcut. Deocamdată, m-am oprit asupra celor de la Great Eskimo Hoax.

Venind din Bewdley, Worcestershire, cei trei prieteni din copilărie, Joe, Dom și Andy au pus-o de-o trupă, combinându-și astfel talentul muzical care-i încerca pe fiecare. Cântă împreună de câțiva ani dar singura casă de discuri care i-a băgat în seamă fiind una din Japonia, băieții fiind, ca atare, oarecum mai cunoscuți pe meleagurile samurailor. Deocamdată au ajuns abia la al doilea EP. Voci din presa britanică spun că sound-ul lor a influențat trupe mai cunoscute decât ei, gen Foals sau The Edmund Fitzgerald și că a deschis calea către noi experimente muzicale ale celor care sunt pe aceeași lungime de undă.

Experimentul muzical al celor de la Great Eskimo Hoax îmbină sunetul ambiental și extrem de melodic al chitării, având diverse efecte pe alocuri, cu liniile scoase de synth-uri și tobe care, de multe ori, par desprinse dintr-o poveste de jazz. Cu treceri de la blând către ritmuri alerte, susținute și de vocali aproape impecabil, cei trei reușesc să ofere ascultătorului o muzică specială, originală, cu amprentă tipică a climatului noros din Marea Britanie. Au șanse destul de mari să devină mult mai cunoscuți, pe piața europeană poate, dacă își continuă proiectul așa cum l-au gândit până acum.

Vă propun o piesă care spune destul de multe despre Great Eskimo Hoax, respectiv Universal language of panic, luată de pe EP-ul Of Many Victories.

[flashvideo file=”http://revistacioburi.ro/wp-content/uploads/2009/10/02Universallanguageofpanic.flv” /]

Experimente deJAXAte

• Idei fertile, Se întâmplă la ei •

Descopera.ro ne informează că un astronaut japonez intenţionează să testeze covorul zburător al lui Aladin, să facă skandenberg cu un coleg, să îşi pună picături în ochi şi să împroaşte apă printr-un pai. Toate acestea nu vor avea loc într-o emisiune televizată, ci vor fi puse în practică la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale, în cadrul unui program de experimente trăsnite iniţiat de agenţia spaţială japoneză, JAXA.

Întâi de toate, de unde până unde au pus japonezii mâna pe covorul zburător al lui Aladin? Şi de ce îl duc tocmai în spaţiu, unde poţi pluti şi fără ajutorul vreunei carpete magice!?

Apoi, în cazul în care experimentele ieşite din comun menţionate mai sus vor avea succes, propunem năstruşnicilor cercetători japonezi să testeze în condiţii de imponderabilitate şi alte activităţi cum ar fi întorsul clătitei, borâtul şi trasul de aplecate – în tandem, suflatul nasului şi plasarea subtilă a biluţelor din material muco-izolant, uitatul sub fustă, pişatul la stâlp, flegmatul printre dinţi, coitul din poziţia stând în picioare, masturbatul din poziţia crăcănat folosind ambele mâini, ejacularea fără prezervativ şi, nu în ultimul rând, pluta pe spate.

Vremea trece, relele rămân

• Politica e un pornostar •

În perioada anilor 1950, când regimul torţionar comunist era în linie dreaptă către distrugerea ultimelor conştiinţe naţionale şi intelectuale, dreptul de vot corect era deja o amintire. Nu este cazul să amintesc câte suflete au suferit în acea perioadă (şi nu numai atunci) dar ar fi bine de precizat că metodele de reeducare au dat roade aproape în totalitate , în sensul modelării „omului nou” comunist. Tehnica de subjugare psihică era una bine pusă la punct, parcursă în etape bine definite, finalizarea fiind de cele mai multe ori similară cu spălarea creierului. Majoritatea nefericiţilor ajunşi prin subsolurile închisorii de la Piteşti, elevi şi stundenţi aproape toţi, ajungeau la un moment dat să-şi asume, nemeritat de altfel, trecutul „pătat” şi „crimele” comise înainte de aceşti ani împotriva sistemului comunist. Ajungeau în postura de a crede că erau direct răspunzători de schimbările în bine ale destinului propriu dacă vor lua calea „cea dreaptă”. Atitudinea lor, schimbată, va conta în deciziile ulterioare ale călăilor. Puteau să schimbe în bine viitorul atât timp cât colaborau. Li se spunea că numai aşa vor contribui la dezvoltarea României viitoare, prin însuşirea doctrinei „perfecte”.

Ne aflăm astăzi în anul 2008, la aproape 20 de ani de la dispariţia regimului comunist. A trecut jumătate de secol de la încheierea experimentului de la Piteşti, macabru şi unic prin executarea sa, în neagra listă de exterminare a personalităţii umane. Suntem la două zile de alegerea reprezentanţilor poporului în Parlament, deci ne bucurăm de posibilitatea de a vota corect şi cinstit. Avem acest drept, dobândit în cele din urmă, cu riscul pierderii de vieţi în decembrie 1989. Urmărind campania electorală, am observat cum accentul se pune pe puterea de a decide. Există multe spoturi media care îndeamnă lumea să voteze, scoţându-se în evidenţă forţa noastră de a produce o schimbare. Putem schimba viitorul în bine dacă alegem calea cea dreaptă şi nu rămânem ancoraţi în trecutul plin de indiferenţă. Făcând o similitudine exagerată, avem aceeaşi şansă pe care au avut-o cei închişi în camerele degradante de la Piteşti de a-şi schimba atitudinea în „bine” pentru a mulţumi călăii. Eu nu voi colabora. Din punctul meu de vedere, întreaga clasă politică românească este formată din călăi ai neamului. Decizia de a vota înseamnă de a oferi acestora ocazia de perpetuare a batjocurii asupra ţării. Alţii îşi vor oferi sprijinul iar rezultatul, inevitabil, va fi acelaşi. Însă prefer să nu fac parte din grupul de „colaboraţionişti”. Pentru că oricare din variantele propuse de „eligibili” se înscrie în aceeaşi categorie de torţionari politici şi morali la adresa întregii naţiuni. Nu pot să iau parte, prin oferirea votului meu, la continuarea distrugerii unui popor. Pentru mine, experimentul actual de spălare mentală este nul. Şi mă chinuie gândul că, orice aş face eu sau cei ca mine, distrugerea va fi oricum înfăptuită.