Hoţ împuşcat de poliţişti, acuzat că şi-a furat glonţul din cap

Zilele trecute, poliţiştii au surprins un bărbat care încerca să fure marfă dintr-o maşină parcată pe marginea drumului. Aceştia l-au somat să se dea prins prin tradiţionalul „Infractorule, dă-te prins!” dar omul s-a suit într-o altă maşină şi a luat-o la sănătoasa.

Puşi faţă în faţă cu fenomenul infracţional, oamenii legii au pornit în urmărirea suspectului, fiind nevoiţi la un moment dat să facă uz de arma din dotare. Unul dintre gloanţe a ajuns în capul urmăritului (cel puţin aşa susţin poliţiştii) însă, la examenul medical, bucata de metal a fost de negăsit. Mai mult decât atât, reprezentanţii poliţiei spun că omul aberează (probabil din cauza şocului), acesta spunând întruna că el vroia să mute teascul din maşina socrului în a sa şi că s-a speriat la auzul somaţiilor, în niciun caz nu fura nimic.

„Suspectul este cercetat pentru acunderea de probe, în speţă furtul glonţului din capul său. Urmează să-i luăm amprente din gaura lăsată de glonţ prin cap şi după aceea vom vedea ce turnură va lua cazul.”, a declarat purtătoarea de cuvânt a poliţiei.

Oana este sistematic furată! Câtă ură!

Dezastru! Publicația cultural-artistică Libertatea își anunță cititorii doctoranzi în științele exacte că Oana Zăvoranu a fost jefuită la OTV. Cu alte cuvinte, celebra și talentata prezentatoare a televiziunii celor mulți și culți a fost ușurată de multe chestii personale, chiar în cabina sa de probă.

Consultându-ne cu specialiștii Cioburi în chestiuni pierdute irevocabil, am făcut la rece o analiză caldă și am dedus că nu acesta este primul jaf căruia Oana Zăvoranu i-a căzut victimă. Și, bineînțeles, nu putem acuza doar OTV-ul pentru lipsurile, descoperite în timp, ale duduii. Așadar, dacă hoții reușesc să vadă acest mesaj, dacă au măcar o fărâmă de demnitate umană și morală în ei, dacă-i încearcă un mic sentiment de milă față de efortul depus de creatorii Zăvorancei, îi rugăm să înapoieze de urgență, la redacția OTV dacă se poate, următoarele lucruri personale ale femeii: partea din creier care se folosește, uleiul pentru ungerea coardelor vocale, bucățile de silicon păstrate pentru moș Crăciunul de anul acesta (salutări, Pepe!), averea lu’ mă-sa, invitații care nu cer bani la tv, dublura lu’ Pepe (aia roz, cu baterii și formă de fruct), precum și talentul…ăăă, nu, ăsta n-a fost al ei.

Și pentru că suntem de bon-ton, rugăm hoții să-i lase și un tub de adeziv, pentru gură dar și un set de privire inteligentă, pe care să o asorteze cu liniștea. Facem noi cinste.

Jumătatea plină a politicii româneşti

jumplin1Primul impuls la gândul că va trebui să tratez chiar jumătatea plină a politicii româneşti a fost să „predau” articolul gol, acoperit doar de titlu. Cum altfel aş fi putut defini mai bine „nimicul” dacă nu prin el însuşi. Dezamăgirea te face să trăieşti lucrurile mult mai intens, aproape de extreme. Personal, sunt un cetăţean extrem de dezamăgit politic.

Marea partea a cetăţenilor cu drept de vot, cu un minim discernământ politic, atribuie ideea de politică post-decembristă cu o modalitate rapidă şi sigură de îmbogăţire. O reacţie firească ţinând cont de semnalele primite, pe diverse căi media, în decursul ultimilor douăzeci de ani. Partidele îşi promovează cu surle şi trâmbiţe platformele electorale doar în ajunul alegerilor, pentru ca, odată ajunse la putere, să uite adevăratele motive pentru care oamenii le-au dat voturile. Singura doctrină în baza căreia oamenii politici de astăzi funcţionează, creând o simbioză perfectă între coloraturile politice, fie că sunt ele la guvernare ori în opoziţie, este cea a banului.

Şi totuşi, dincolo de demagogia ieftină şi interesele meschine ale majorităţii covârşitoare a politicienilor, dincolo de tot circul ăsta penibil pe care înalţii demnitari ni-l oferă zi de zi, dincolo de ridicolul şi insipiditatea personajelor de pe scena politică, ce-ar putea exista bun în politica de pe malul Dâmboviţei?

În opinia mea, singurul lucru de bine care se poate spune despre politica românească a anilor 2000 este că, deşi încă mai are enorm de multe hibe, ea funcţionează totuşi în parametrii unei democraţii, cu toate că această democraţie este una infantilă, încă. Iar ăsta nu este deloc meritul politicienilor, ci doar al contextului politic al ultimilor ani care nu a ţinut de voinţa nici unuia dintre ei. După căderea lui Ceauşescu şi apoi după disiparea comunismului cu faţă umană instaurat de tovarăşul Ion Iliescu, orientarea înspre Europa a atras de la sine o relaxare politică, şi implicit o cultivare din ce în ce mai pronunţată a valorilor democratice atât la nivel politic cât şi la nivel social. Dacă mai punem la socoteală şi proaspătul statut de membru al Uniunii Europene, putem vorbi, dacă nu de o eradicare, măcar de o estompare a matrapazlâcuri politice. Nu este o viziune fatalistă ci una cât se poate de realistă. Drama ar fi fost dacă politicul nu ar fi permis nici măcar acum educarea societăţii în spiritul democraţiei, aşa cum s-a întâmplat cu noi imediat după ’90 sau cum se întâmplă acum în Republica Moldova, nu că politicienii încă mai fură cu neruşinare. Sigur, dezavuez total ideea de fraudă, în special cea de la nivel politic, dar gândind în perspectivă îndrăznesc să cred că maturizarea societăţii civile, alături de presiunile Europei, vor duce într-un final la stabilirea unei ordini rezonabile în rândul clasei politice.

Cu totul alta ar fi fost configuraţia politică de astăzi dacă dosarele securităţii s-ar fi făcut publice imediat după condamnarea lui Ceauşescu. De ce nu a fost posibil acest lucru, să ne spună tovarăşul Iliescu. Odată ratată această şansă, singura modalitate de epurare a clasei politice româneşti stă sub semnul trecerii timpului. Încrengătura a devenit mult prea mare pentru a mai îndrăzni a crede că vor începe să cadă capete.

Peste cincisprezece, douăzeci de ani există şanse să putem vorbi despre o clasă politică mai sănătoasă. Abia atunci poate vom putea spune că circul politic este mai neprihănit ca astăzi sau ieri. Dar până-o fi să fie, jumătatea plină a politicii româneşti nu-mi va ajunge nici măcar să-mi ud buzele uscate de la atâtea înjurături..