Anul acesta am redescoperit plăcerea de a merge la teatru. Pe lângă beciurile obscure pline de fum, vizitate în aproape fiecare seară, pentu 2010 am decis să îmi rezerv o zi pe saptamana pentru evenimente culturale variate. Şi astfel, aseară mi-am luat bilet pentru piesa Gaiţele, regizată de Alexandru Dabija, piesă jucată de ceva vreme pe scena teatrală bucureşteană şi reluată acum la teatrul Odeon.
De mult nu mi s-a mai întâmplat să râd cu atâta poftă la teatru. Piesa aş descrie-o ca o tragi-comedie bună, plină de cinismul devenit trăsătură de neam şi care te duce cu gandul la drama penibila din viaţa multora dintre noi. De câte ori nu am auzit de nenorocirile produse de limba ascuţită a familiei, a facerilor de bine ale acesteia, faceri de bine ce reuşesc să te bage, la propriu sau la figurat, în pământ? De cate ori nu ne-au făcut mai mult rău decât bine acţiunile celor dragi? Binenţeles intenţiile sunt de fiecare dată bune, chiar dacă sunt transformate de la caz la caz in isterii.
Dacă aţi văzut filmul, stiţi la ce vă puteţi aştepta. Subiectul, atât de bine pus in scenă, este ajutat extraordinar de mult de o distribuţie atent aleasă, cu actori ce reuşesc să te transpună în realitatea lor pe parcursul celor două ore si jumătate. Rolul surorilor bătrâne e jucat fantastic de Dorina Lazăr, Constantin Cojocaru şi Ionel Mihăilescu.
Madam Aneta ( Dorina Lazăr), văduvă de baron local, cu statut social si statură impozante, trăieşte drama dusă la extrem a mamei de copii crescuţi mari si rupţi de nevoia maternă. Este mai tot timpul acompaniată de cele două surori, văduve asemenea, ambele pline de haz si mult prea ghiduşe pentru vărsta lor. Tanti Lena (Ionel Mihăilescu), ajunsă la o varstă înanintată şi un pic senilă, e pasionată de jocul de cărţi, dulceaţă si ciupitul de fund de soţ de nepoată. Zoia (Constantin Cojocaru), cunoscătoare de limbi străine, anume frânturi de franceză şi mare iubitoare de dulceaţa de lămâi, a trăit drama pierderii celor trei copii iar acum işi canalizează dragostea către nepoată.
Prima imagine a actului I scoate în evidenţă cât sunt de diferite aceste surori pe plan fizic: una dolofană, una înaltă şi slabă, una mică, slabă şi trasă de spinare dar toate sărite de pe axa realitaţii într-o măsură mai mică sau mai mare.
Un trio minunat, nişte roluri jucate delicios de bine, ce reuşesc să creeze o imagine a unei tragedii pline de comic si realitate dramatică şi să iţi impună râsul şi buna dispoziţie, in antiteză cu esenţa subiectului.
Pe langă aceşti trei minunaţi actori au mai urcat pe scenă, in roluri jucate la fel de excepţional, Marius Stănescu, Elvira Deatcu, Paula Niculiţa, Carmen Tănase, Virginia Rogin, Antoaneta Zaharia, Dana Voicu, Petre Nicolae, Ana Maria Moldovan si Pavel Bartoş.
Aşadar, iubiţi-vă, faceţi sex, beţi şi mergeţi şi la teatru.
Diana