„Diseară o sa avem musafiri, ştiţi ce aveţi de făcut” era îndemnul cel mai motivant de a face curăţenie temeinică în vremurile tare demult trăite. Trentenarilor sihaştri, holteilor votivi şi corporatiştilor neînsoţiţi, „a avea musafiri” sună depresiv. A face o marţi, sună altfel.
Ceaiuri dansante le zicea prin liceu – sau chindii – cum era vorba în partea mea de lume.
După care, în facultate, ne-a pălit iniţiativa de a face „chefuri”. De ce azi? Pentru ca e marţi (Salut Robert!). Şi s-a perpetuat, cât timp a existat colectivul. După care a urmat perioadă corporatistă şi ascensiunea către… pe treptele sociale… saaau. Nu ştiu ce evul mediu a avut loc, dar o vreme buna parcă n-a mai existat asa ceva, sau mi-s amintirile voit estompate.
Conceptul a reieşit la suprafaţă cu diverse arome: Marţea cu scorţişoară (când era timp de vin fiert), Marţea de joi (când în marţea de marţi era rost de patinoar), Marţea cu mujdei (sau Şalăul dansant), Marţea în deplasare. Indiferent de zi, dacă programul extra-profesional, preferinţele culinare sau idiosincraziile sociale coincid proporţional cu cheful de viaţă, se poate declara marţi.
Conceptul este simplu şi îl puteţi experimenta oricând lipsa de fiţe şi pofta de nou-gătit se reunesc în ceea ce, de multe ori se numeşte, socializare offline. Cum se ajunge la ea (mail, facebook, sms, porumbei călători) este irelevant, totul e să fie.
Şoptitul până la limita spartului de timpane când se dezbate cine este criminalul din Mafia, genunchii înghesuiţi în jurul mesei la năvala peste saramură, stropii de salivă ale aproapelui la o discuţie înflăcărată de al treilea pahar de vin, tot ce înseamnă atingere, căldură, transpiraţie umană, muzică, sporovăială fără vreun obiectiv şi alte încântări de senzori. Aia e.
Adică o reuniune de lumi, care, printr-o întâmplare sau alta au ceva in comun. Restul e trecut drept marca înregistrată.
De ce e nevoie musai:
1. Spaţiu pentru manifestare.
Dacă într-o garsoniera au intrat 18, sau în 3 camere tot atâţia, e clar că mai mult de bucătărie şi sufragerie (în ordinea asta) nu va fi nevoie.
2. Lista de ingrediente.
Asta se comunică în scris confirmiştilor iar fiecare va aduce aportul aproximativ ergo-distant, fără să spargă puşculiţa.
3. Reţeta
Asta e mereu secretă, anunţacul o dictează indirect prin lista de ingrediente. Daca mixezi fără discernere ce scrie la punctul doi, sigur nu te descurci să intuieşti despre ce va fi vorba: dovlecei, chipsuri, lipii libaneze, piept de pui, mango, suc neacidulat, bere, morcovi, caşcaval, castane, praz, vin de casa, usturoi.
4. Adunarea, creşterea suspansului, demistificarea, completarea cu noi-veniţi, ultrajul papilelor şi descătuşarea limbii în ghiduşii sociale adecvate.
Ce scrie mai sus.
5. Deznodământul
Înainte de ruperea tradiţionala a uşii se asigură temeinic că tot gunoiul e sub preş, vasele sunt în zona chiuvetă-blat-masă din bucătărie.
Cine n-a priceput conceptul să mă sune. După care iar evul mediu.
Max