Glume proaste şi pitici

Ţrrrrr!

-Oh, yes…

-…ăăă, alo..!

-Yeeees…

-Băh, te-ai prostit, ce-ai??

-Sorry sir, but can you speak english?

-Boc, te sparg!

-Sorry?

-Boc!

-Hi, hi, ce-mi place accentul meu!

-Băh, Boc, eşti praf. Uite, m-am enervat şi-o să-l sun pe Geoană să-l întreb unde mai candidează, să fac mişto de el.

-Hi, hi, păi candidează acum la partid…

-Da, băh, ştiu. Omul candidat. Şi pierzător, hă, hă, hă!

-Hi, hi!

-Boc, de ce râzi? Că nici tu nu eşti mai breaz. Râzi de necazul omului?

-Păi…

-Ce păi? Nu-l vezi săracu’ cât se chinuie să facă ceva şi nu-i iese? E şi el un suflet.

-Da, să trăiţi…

-Aşa, Boc! Hă, hă, hă, băh da’ ce repede pui tu botul! Hă, hă, hă, ce credeai, că mi-e milă de Geoană? Hă, hă, hă!

-Păi…

-Piticule, îmi place de tine! Mic şi credul, hă, hă!

-Păi…

-Mai termină cu păi-urile astea. Zi ceva, dacă ai de zis, dacă nu, valea!

-Vă rog, mai îmi spuneţi un banc…?

-Un banc? Hai, băh, Boc, că-ţi spun unul scurt.

-Da, da, mulţumesc, mulţumesc, hi, hi!

-Aşa. Fii atent, Boc. Era un pitic şi intră într-un bar…

-Aşa…

-Taci, măh! Deci, intră piticul într-un bar, se duce la tejghea şi cere de băut. Numai că era atât de pitic încât nu ajungea sus, la barman. Şi striga de jos, ca prostul.

-Ce, ce?

-Să-i dea de băut, normal! Şi tot striga, şi nimeni. Şi atunci, se duce piticul după bar, să vadă ce se întâmplă. Şi când colo, ce să vezi?

-Ce, ce, ce?

-Era preşedintele ţării, băh, cu o pancartă pe care scria „Boc, eşti un mare dobitoc, treci la treabă că te storc!”, hă, hă, hă!

Clanc!

Bilanţ electoral

Republica România şi-a ales preşedintele. Nu a fost să fie George Bush Jr. mioritic,  aşa cum ne prezentau trei din cele patru exit-poll-uri. A fost să fie acelaşi preşedintele dejucător şi nerăbdător care şi-a clamat victoria cu patru minute înainte de ora oficială a închiderii urnelor. Pentru cine nu ştia,  alegerile se joacă pe buletine de vot corect ştampilate şi nu pe statistici întocmite pe vorbe recoltate la ieşirile din secţiile de votare.

În colţul din dreapta am avut un Traian Băsescu, singur (doar cu serviciile secrete şi guvernul) împotriva tuturor. Un vodă căruia boierii lacomi şi bicisnici i-au uneltit mazilirea, dar care are de partea lui cea mai de preţ armă, POPORUL. Salvator de ţară sau tiran în plină expansiune, bădăran sau şmecheraş, machiavelic sau doar precaut, preşedinte jucător sau marinar golan care-şi face de cap ca în fiecare port, Traian Băsescu rămâne acelaşi personaj seducător care se mulează la marele fix pe profilul poporului român.

În colţul din stânga, de partea opoziţiei care culmea, tot se opune, i-am avut pe stigmatizaţii de la PSD, pe complementarii de la PNL dar şi pe cei mai periculoşi dintre toţi, monştrii cu conţii media, mogulii. O corcitură diabolică cu mii de tentacule veninoase şi milioane de guri flămânde gata să sugă sângele POPORULUI, hărăzită în cel mai comic mod cu un cap de căpcăun infantil, Mircea Geoană. După cum se ştie, lighioana electorală nu a reuşit să câştige chiar dacă se scălda în două dintre cele mai mari bazine electorale.

Acum, că lupta s-a încheiat, e timpul pentru o nouă ordine. Cel care va dicta noua configuraţie este, după cum bine n-am obişnuit, interesul. Masa votantă şi-a făcut datoria până la următorul hop, atunci când va fi chemată din nou la datorie.

Ce este mai importat pentru POPOR este că comuniştii au fost învinşi! Mai puţin comuniştii şi-au consolidat din nou puterea. Bătălia a fost crâncenă. Combatanţii s-au încleştat în dispute dure, purtând lupte pe toate planurile, la limita legii şi mai ales dincolo de linia voalată a acesteia. Susţinătorii lor, elementele cheie ale acestui turnir, nu s-au lăsat mai prejos. Absorţia de voturi a avut la bază catalizatori dintre cei mai variaţi: interesul, ura, dezamăgirea, resortul ideologic, inerţia, ignoranţa, panica şi chiar speranţa.

Singura luptă care mai contează a naţiei ăsteia este în momentul de faţă lupta cu timpul. Numai timpul ar putea triumfa în faţa mocirlei politice actuale. Şi chiar nu e resemnare, e pur şi simplu o realitate implacabilă. Acum douăzeci de ani, după ce s-a strigat jos comunismul!, oamenii au ales orbiţi de lumina nedesluşită a democraţiei un comunist preşedinte. În 2009, conştienţi sau nu de tot acest simulacru construit în jurul alegerilor, au făcut la fel.

Marea confruntare

Ţrrrrrr!

-Alo, da!

-Ha, te-am pchrrins!

-Băh, prostănacule, tu eşti?

-Pchrrostănac eşti tu, machrrinar chel, hi, hi!

-Geoană, ţi-ai luat lumea în cap, tu şi cu mogulii mamii voastre! Să vedeţi ce vă fac eu după ce ies preşedinte!

-Ba nu o să ieşi, fchrraiere, eu am să ies pchrreşedinte! Hi, hi, fchrraiere!

-Băh, Geoană, băh…N-ai băut tu atât suc de mere câte voturi o să am eu!

-Hi, hi, pchrrostule, eu nu beau suc de mere, deci n-o să ai voturi, hi, hi!

-Era o metaforă, Mirceo…Nu te-a învăţat Hrebenciuc limba română, hă, hă!

-Lasă că vezi tu la confchrruntare ce o să-ţi fac! Am învăţat tot şi am chrrepetat şi de dimineaţă încă o dată! O să iau zece cu felicităchrri şi o să câştig!

-Să câştigi tu la confruntare şi să câştig eu alegerile, rârâitule, hă, hă, hă!

-Păi, logic, o să câştig şi alegechrrile, Băsescule!

-Da, da..Aşa a spus şi Năstase şi uite ce a păţit!

-Ce a păţit? E bine mechrrsi, dacă te intechrresează!

-Da, aşa e…N-am fost eu prost?

-Păi, eşti pchrrost şi o să piechrrzi acum, hi, hi!

-Bine, măh, Mirceo, da’ altceva nu ştii să zici?

-Zic ce vchrreau eu, da?

-Zici ce vor păpuşarii, băh!

-Ei, na! S-o chrrezi tu pe asta! Eu sunt un om deştept, un diplomat şi ştiu să vochrrbesc, nu ca tine, beţivule!

-Beţiv? Hă, hă, hă! Băh, Geoană, tu te împleticeşti de la o gură de şampanie şi asta nu te face beţiv, nu? Eu dacă pot duce o sticlă de whisky, ce vină am?

-Păi, în fiecachrre zi?

-Da, băh, în fiecare zi! Beau cât vreau, băh!

-Beţivu’, beţivu’!

-Hai, plimbă ursu’! Am treabă, prostănacule!

-Şi ce dacă, tot o să pierzi, na, na, na!

-Băh, Geoană, ştii ceva?

-Nu, ce anume?

-Păi, asta e, băh, că nu ştii nimic, hă, hă, hă! Ce-mi plac glumele mele, băh! Parcă eşti piticu’ de Boc, băh…Nici el nu se prindea.

-Ei, ce să spun…M-am pchrrins dachrr eu nu chrrâd la toate bazaconiile, na!

-Bine, băh…Te-am spart diseară. Pa!

-Ba eu te spachrrg! Şi pa eşti tu, să ştii!

Clanc!

A vota sau a nu vota

A fost primul tur al alegerilor pentru preşedintele României, din 2009. Nu am votat. Iar de data aceasta chiar aş fi vrut s-o fac. Dar, mulţumită PSD-ului, din 2004 nu mai există listele suplimentare ci există secţii speciale, unde lumea se înghesuie ore în şir pentru a da o ştampilă „răului cel mai mic”, oricare ar fi el. Eu aş denumi-o îngrădire a dreptului de a vota. Sunt cetăţean român, am dreptul de a vota şi ar trebui s-o pot face oriunde pe teritoriul ţării. Dar aceasta este altă poveste.

În curând va urma al doilea tur, cu măgăriile de rigoare din campania ce îi precede. Am tot urmărit presa, emisiunile tv, declaraţii, paradeclaraţii ale celor implicaţi iar sentimentul care mă încearcă este şi va rămâne acelaşi: scârbă. Pentru că PNL, partid eminamente de orientare liberală (de dreapta) se aliază cu PSD, partid socialist, deci de stânga. În condiţiile în care Antonescu îi scuipa pe alde Geoană şi compania până acum puţină vreme. De fapt, se scuipau reciproc. Alianţa PD-L-ului cu PSD, pentru a forma guvernul, imediat după alegerile parlamentare de anul trecut, nu mi s-a părut extraordinar de ieşită din schemă, mai ales că cele două formaţiuni au origini comune iar migrarea membrilor de partid dintr-o barcă în alta era la ordinea zilei. Cât despre aşa-zisa orientare de dreapta a guvizilor păstoriţi din umbră de nea Băse, aceasta este mai mult o figură de stil. Partidele din România nu au doctrine iar majoritatea electoratului oricum nu cunoaşte teoria. Din punctul meu de vedere, se pot alia toţi, tot o apă şi-un pământ se cheamă. Cum spuneam, mi-e scârbă.

Şi pentru că tot am adus vorba de schimbarea strategiilor de campanie, mai ales că se ştiu finaliştii din turul doi, mai remarc un singur lucru, dincolo de asocierea între PNL şi PSD: folosirea imaginii lui Johannis de care se foloseşte Geoană, o imagine formată de succesul primarului sibian, de vreo trei mandate încoace. Din punctul meu de vedere primarul Sibiului nu este un mare „gospodar”, ci este acelaşi tip de funcţionar public care are tot timpul prioritar buzunarul său. Păi, să ne gândim câţi bani a primit Sibiul pentru a deveni cu adevărat o capitală culturală europeană. Foarte mulţi. Câţi din ei se văd, într-adevăr, în rezultate? Foarte puţini. Şi o spun ca un om care a vizitat Sibiul aproape an de an, de când a început  „renaşterea” acestui oraş. Dar omul are o imagine bună, ţara îl vede un meseriaş iar băieţii lui Geoană profită. Practic, în turul doi se întâlnesc Traian Băsescu, candidat la postul de preşedinte, şi Klaus Johannis, candidat la funcţia de premier. Noi cu cine votăm?

Este necesar să scăpăm de Băsescu, aşa cum este acum trend-ul? Geoană este soluţia (sau oricare altul), doar de dragul de a avea un alt preşedinte? Sunt întrebări care nu-şi pot găsi un răspuns coerent, indiferent de analizele care se fac. Tot ce pot să spun este că nu voi vota. Nu merită să bat 300 de kilometri până acasă, plus cheltuiala cu biletul de tren, pentru a pune o ştampilă pe un buletin de vot murdărit cu demagogie.

Meci de uzură

Săptămâna trecută a  început încă un meci între reprezentativa Cotroceniului şi cea a partidelor din opoziţie, sub privirile pierdute şi reci ale spectatorilor români, aflaţi în tribuna din ce în ce mai goală a poporului votant. Antrenorii Băsescu, respectiv cuplul de tehnicieni Geoană-Antonescu-alte naționalități au aliniat la start cele două echipe trimiţând în teren atacanţii cei mai buni pe care, chipurile, îi au la dispoziţie. Astfel, s-au trezit faţă în faţă neamţul naturalizat-în-toate-cele-român Klaus Johannis şi românul get-beget Croitoru Lucian, doi jucători cu experienţă, aflaţi însă la prima selecţie în cele două echipe. Meciul, început deja, se prezintă în cel mai clar stil carpatin, cu pase în adâncime, tot timpul pe lângă jucători, cu lovituri la boaşe şi cu teatrale căzături pentru a trage de timp cât mai mult. Fiecare echipă cu strategia ei, după cum se vede. Rezultatul final îl vom afla la un moment dat, ce ştim sigur este că spectatorii vor rămâne doar cu aceeaşi captare de fluide în gură. Iar fluidele ştiţi ale cui sunt.

Presa de scandal va fi geană pe această partidă pentru că, nu-i aşa, gâlceava trage la gâlceavă. La final de meci, fiţuicile de metrou vor abuza de titluri din cele mai captivante pentru cititorii inteligenţi, dojenind sau înţepând, aşa cum numai scriitorii de acolo ştiu, toate plusurile şi minusurile ieşite în evidenţă de-a lungul jocului. Pentru început, în avangardă, ne vom delecta cu întrebări şi îndemnuri de genul: „Băsescule, ce prim-ministru ţi-ai tras!”, „Ce-ţi mai plac nemţii, Antonescule!”, „Geoană, îl laşi pe amantul fiicei lui Isărescu să-ţi râdă în nas?”, „Klaus, surprins spălându-se pe mâini cu săpun românesc deşi poartă costum nemţesc!”, „Croitorule, ce făceai cu blonda lângă bancomat?”. Apoi, în timp ce meciul este în plină desfăşurare, finii observatori politici ai tabloidelor vor găsi fel şi fel de chichiţe ale sistemului de joc gândit de antrenori: „Croitoru a fot un elev mediocru! Nu ştia să numere banii dacă avea mai mult de 50 de lei! Interviu cu paznicul de noapte de la şcoala unde a învăţat acesta.”, „Johannis nu este neamț! Adevărul în exclusivitate aici!”, „Crin, de ce minți de îngheață apele? Ce vârstă ai, de fapt?”, „Exclusiv! Colegii de școală ai lui Geoană îl numeau pe acesta prostănac!”, etc.

Finalul disputei va sosi, cu siguranță. Ar fi bine ca el să se producă fără niciun spectator în tribune și cu stadionul pregătit pentru demolare. Cu echipele în interior.

Discuţie inutilă

Ţrrrr! Ţrrrr!

-Alo!

-Ha, prostule!

-Cine-i acolo??

-Prostu’, prostu’, hi, hi!

-Tu eşti prostu’?

-Nu, tu eşti prost! Scot limba la tine, să ştii!

-Ete, na! Ce să spun! Ba tu eşti prost!

-Ba tu!

-Tu eşti, că nu o să ieşi preşedinte, na!

-Ba da! Că aşa mi-a zis mie domnul Iliescu, na!

-Şi ce dacă! Stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!

-De unde ştiu eu că ai mâna pe roşu?

-Pentru că aşa zic eu!

-Prostule!

-Nu mai zi aşa! Tu eşti prost! Prostănacule!

-Băi, eu nu sunt prostănac, da? Vezi că te zic!

-Cui mă zici, hi, hi? Şi nici preşedinte n-o să ieşi! O să vezi tu! Şi eu am să fiu iar prim-ministru!

-Ba nu, nu-i adevărat! Eu o să fiu preşedinte şi tu o să pleci la tine la Cluj acolo!

-Şi ce dacă!

-Da, şi să nu mai vii tu aici în Bucureşti, că tu eşti din provincie! Prostule!

-Boule!

-Vaaaaai! Mi-ai zis bou? Eşti spus! Eşti spus!

-Hi, hi! Cui? Că dacă mă enervez te zic lu’ domnu’ Băsescu şi să vezi tu ce păţeşti!

-Ete, na! Nu păţesc nimic că eu sunt acum şi cu restul, da? Sîc!

-Oricum am spus stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!

-Şi ce dacă! Sunt mai deştept decât tine pentru că te-am dat jos, prostule, hi, hi!

-Ba nu, că o să mă întorc, fraiere! Pentru că domnul Băsescu o să iasă iar pentru că e cel mai bun, na!

-S-o crezi tu!

-O cred!

-Prostule!

-Prostule!

-Uuuf! Boule, na!

-Bine, lasă că vezi tu!

-Ba o să vezi tu!

-Hai, plimbă ursu’!

-Ete, na! Să-l plimbi tu, piticule!

-Rîrîitule!

-Bondocule!

-Mincinosule!

-Lingăule!

-Ptiu, na! Te-am scuipat!

-Şi ce dacă, nu m-ai atins, hi, hi!

-Lasă că vezi tu!

-Sîc!

-Sîc!

Clanc!

Pariul de la guvernare

Ţrrrrr!

-Da, băh!

-Să trăiţi, mă scuzaţi de deranj…

-Zi, Boc, că nu io-s de vină pentru înălţimea ta, hă, hă, hă!

-Da, mă iertaţi…

-Hai, bagă mare! De ce îl suni pe preşedintele statului?

-Păi, ştiţi, vroiam să vă întreb ceva…

-Da? Ce, mă rog?

-Păi, vroiam să vă întreb dacă anul ăsta mai candidaţi…

-Boc, tu nu ai treabă?

-Ba da, vă rog, îmi puteţi spune?

-Băh, Boc…Am mai spus-o, trebuie să discutăm şi cu bărbosul suprem, să vedem ce spune…

-Cu cine…?

-Cu ăl de sus, băh! Hă, hă, iartă-mă, pentru tine toţi sunt sus, hă, hă, hă!

-Da, da, hi, hi. Aşa sunt eu, ce….

-Boc, dacă lumea mă vrea, candidez!

-Păi, şi vă vrea lumea?

-Din acest motiv cutreier ţara! Să vorbesc cu oamenii, să ciocnesc un pahar de ţuică, de vin, să mănânc o pastramă, ceva…

-Aha…Şi, ce zice lumea?

-Boc, nu e treaba ta!…Normal că lumea mă vrea, Boc! Cine să vină, chirurgul ăla strâmb? Sau prostănacul? Nebunul? Muierea aia de Antonescu? Tu? Cine să vină, Boc, peste preşedintele Băsescu, preşedintele românilor?

-Păi, dacă nu vă vrea lumea….

-Ce-ai spus, piticule? Ştii ceva ce nu ştiu eu? Eşti cu serviciile, băh? Scuipă tot!

-Nu, mă iertaţi, mă gândeam aşa…De fapt, eu vroiam să vă întreb dacă mai candidaţi.

-Boc, n-ai înţeles nimic? O să candidez, Boc!

-Yesss!

-Ce-i, băh? Ce te bucuri aşa? Adică, e normal să te bucuri…

-Da, da, mă bucur, am câştigat!

-Hă, hă, băh, îmi eşti simpatic cu optimismul tău…Numai că nu este aşa simplu, nici chiar pentru mine, piticule.

-Da, mă rog, e treaba dumneavoastră, nu mă interesează…ăăă, nu mă bag…ăăă, adică dumneavoastră ştiţi cel mai bine.

-Boc, normal că eu ştiu şi tu trebuie să te bucuri!

-Mă bucur, mă bucur, că-l sparg pe fraierul de Geoană!

-Geoană…? Ce treabă are el? Mă rog, sparge-l, voi vă certaţi pe jucării, hă, hă, hă!

-Nu, că am pus un pariu şi am câştigat!

-Plimbare?? Ăăă, pariu??

-Da, că el spunea că nu o să mai candidaţi iar eu spuneam că e prost şi că domnul preşedinte nu o să renunţe el aşa uşor şi nu m-a crezut. Şi m-a tras şi de păr, boul dracului!

-Boc, aţi căpiat??

-Da, şi apoi l-am ciupit şi eu de picior, să-l usture, prostul naibii…Şi, apoi, a vrut să-mi dea o palmă peste cap dar am ţipat şi noroc că a venit Berceanu că îl ciupeam atât de tare că nu se mai lua el de mine!

-Hă, hă, hă, Boc, cum te-am pus eu prim-ministru??

-Da, şi Berceanu mi-a spus că să-l las în pace, că aşa e el prost şi mai bine să pun pariu cu el, că oricum câştig eu…Şi de aia vă întrebam…

-Boc, nu mai pot de râs, auzi, să-l ciupească de picior, hă, hă, hă!

-Da, îl ciupeam şi mai tare prostu’ naibii…Da’ acum am câştigat pariul, hi, hi! Îi arăt eu lui!

-Hă, hă, hă, nu mai pot…Să-l ciupească, hă, hă…Şi ce ai cerut la pariu, băh, o pereche de pantofi cu toc, să poţi ajunge să-i dai o palmă, hă, hă?!

-Nu, dacă chiar vă interesează am spus că ăsta este pariu de guvernare şi că dacă e să câştig eu, o să vină şi ei cu noi în Parlament!

-Hă, hă, hă, ai cerut să-ţi dea şapca lui cu morişcă, să alergi cu ea în curte, hă, hă, hă…Aoleu, nu mai pot…Mi s-a uscat gâtul, hă, hă, trebuie să comand ceva…

-Nu, nu i-am cerut şapca! I-am zis că dacă e să câştig o să vină cu noi să-şi asume răspunderea pe legile alea şi că dacă o să fiu al dracului o să-l dau şi afară!

-Auzi la ei, hă, hă, hă, Boc îl ciupeşte pe ăla şi ăla îl trage de păr, hă, hă, hă! Băh, cum să nu-ţi placă ţara asta?

Clanc!