Prejudecata sunt eu

   Se spune că orice glumă ascunde un adevăr. Referirea aluzivă la acel adevăr naşte râsul celorlalţi care înţeleg sensul glumei. Prejudecata are acelaşi model de acţiune însă referirea este directă, clară şi de cele mai multe ori generală. Cu toate acestea, prejudecata are o bază reală care poate fi interpretată fals sau eronat. Însăşi caracterul generalizator al prejudecăţii asigură în mai mică sau mai mare măsură un aspect eronat al acesteia.

   Nu doresc să vorbesc despre caracterul eronat al prejudecăţii deoarece acesta este dezbătut adesea, mai ales datorită corectitudinii politice cu care suntem bombardaţi zilnic. Ceea ce vreau să pun în evidenţă este resortul care naşte prejudecata. Aceasta, după cum spuneam mai devreme, apare ca o caracteristică definitorie pentru majoritatea indivizilor, fenomenelor, lucrurilor care formează un grup cu aproximativ aceleaşi trăsături. Prejudecata este interpretarea noastră dată comportamentului celorlaţi, dată evenimentelor sau lucrurilor care ne înconjoară. Această interpretare nu poate fi decât subiectivă, însă dacă o prejudecată este des întâlnită în cadrul unei populaţii nu putem spune decât că această prejudecată trebuie să ascundă un adevăr. Cred că este foarte important să înţelegem şi deţinătorii de prejudecăţi şi nu numai pe cei care constituie obiectul prejudecăţilor. Adevărul se află de multe ori undeva la mijloc, dar din păcate de cele mai multe ori nu ascultăm decât pe cei care se simt atacaţi de prejudecăţile celorlalţi. Cu toate acestea, prejudecata nu este altceva decât un sistem de apărare psihologic. Cei care au prejudecăţi se simt şi ei atacaţi. A blama existenţa prejudecăţii nu ajută pe nimeni. Nici pe cei care judecă pe ceilalţi, blamarea întărind prejudecata, şi nici pe cei judecaţi. Poate vă întrebaţi de ce cred că apărarea celor care fac obiectul prejudecăţilor nu îi ajută cu nimic. Psihologic vorbind, orice model comportamental nu este altceva decât o reacţie la stimulii sociali care ne înconjoară. Prin urmare, un comportament este în fapt o reacţie care poate fi acceptată social sau nu. În funcţie de acceptarea acestui comportament de către alte grupuri se poate vorbi despre prejudecată. În funcţie de comportamentul generic al anumitor grupuri (de meserii, etnice, cu preferinţe muzicale sau de origine, etc) celelalte grupuri vor stabili o interpretare cheie care va asigura recunoaşterea acelui grup. Astfel, prejudecata poate constitui un factor pozitiv sau negativ. Cu toate că prejudecata celorlalţi este de cele mai multe ori negativă, această fiind cea mai simplă metodă prin care ne putem evidenţia calităţile,cred că este necesar să ne şi întrebăm dacă cel care ne judecă nu are dreptate. De ce se spune despre ţigani că sunt hoţi şi excroci? De ce se spune despre români că sunt leneşi, duplicitari şi că nu îşi respectă cuvântul? De ce se spune despre blonde că sunt proaste? De ce se spune că politicienii români mint şi îşi apără doar propriile interese? Adevărul este undeva la mijloc. Cu siguranţă ambele extreme au dreptate însă adevărul, dacă vrem să fim corecţi, poate fi deţinut în egală măsură de ambele părţi. Ţiganii au un binecunoscut istoric în furturi, excrocherii, violuri ,etc. Însă cu siguranţă au fost defavorizaţi de situaţia socială precară pe care au avut-o de-a lungul secolelor în România. De asemenea au dovedit că prin educaţie se pot integra în societate ca orice alt cetăţean.

   Este adevărat că am întâlnit blonde foarte proaste dar nu mai multe decât brunete sau roşcate şi cu siguranţă nu mai multe decât bărbaţi. Mai mult, să fim cinstiţi, într-o societate care glorifică ţâţele, cracii, sex-apeal-ul şi muşchii, credeţi că cineva care deţine oricare dintre acestea va mai fi interesat să obţină de la viaţă ceea ce doreşte prin alte metode? Ar mai învăţa blonda porno ceva? Din păcate, doar acest tip de blonde ne acaparează privirea şi nu le mai vedem pe cel urâţele de bibliotecă.

   După cum spuneam, adevărul este deţinut de toţi. Adevărul este împărţit între noi astfel încât doar prin înţelegere putem progresa. De aceea, dacă cineva îţi spune pletos împuţit sau îi vezi pe ţigani ca infractori, dacă vezi un emo trist sau un moş care îşi târâie băşinile, nu uita că toţi se ascund în tine.