Înscăunarea lu’ peşte

telefon

Ţrr! Ţrrr! Ţrrrr!

-Da, da…Cine e?

-Boc! De ce gâfâi?

-Abia am intrat pe uşă…Am alergat…

-De unde vii, băh? Umbli brambura? N-ai văzut că a fost cod portocaliu duminică?

-Păi, să trăiţi, am fost în concediu…V-am zis.

-A, da. Aşa e, piticule. Păi, şi ce dacă mi-ai zis? Mă tragi la răspundere, Boc?

-Nu, nu…

-Boc, nu sări calu’! Hă, hă, hă, cum sună! Cum să sari, băh, calu’? Să sari să-i atingi burta!

-Da, da…Nu sunteţi amuzant.

-Boc, te pleznesc! Sunt cel mai amuzant! Râzi!

-Păi…

-Râzi, măh!

-Nu…

-Boc, râzi că te ia mama dracu’!

-Hi, hi…

-Aşa. Sunt amuzant?

-Da, sunteţi…

-Aşa. Mai râzi o dată, de control.

-Hi!

-Bine, băh, Boc, mă speriasem că te-ai emancipat în concediu. Tot ascultător ai rămas. Hai, despachetează că vin să te iau.

-Unde mergem?

-Unde vreau eu, băh. Mergem la Slobozia. E rost de pileală sfântă. Se înscăunează ăia pe acolo. Hai, că am un discurs beton, mi l-a făcut Maria aseară când îmi tăia unghiile la picioare.

-Aha…

-Aha, ne-aha, trebuie să mergem. În juma de oră îs la tine.

-Da, să trăiţi…

-A, să nu uit. Să ai două beri reci, că e cald afară. Tu nu bei, că eşti mic, băh, Boc..Ha, ha, ha, chiar eşti mic, Boc! Ce amuzant sunt, băh! Râzi!

-Hi, hi!

-Nu mai pot, hă, hă, hă! Să scoţi berile, Boc! Pa!

Clanc!