Labă pentru talpa ţării

Preşedintele Băsescu s-a deplasat astăzi în localitatea suceveană Dorneşti pentru a inspecta stadiul lucrărilor efectuate după inundaţiile petrecute vara aceasta.
Vizita domnului preşedinte a avut loc deşi, în urma gestului plin de mărinimie prin care doamna Udrea a dăruit sinistratelor din Săuceşti perechi de pantofi cu toc, sucevenii încă o mai aşteaptă pe doamna ministru, doar-doar s-or procopsi şi ei, dacă nu cu o pereche, măcar cu o labă de scafandru.

Când natura roade totul în cale…

   Obosită să tot distrugă agoniseala de-o viaţă, în fiecare an, a urmaşilor lui Burebista şi Decebal dar, probabil, nemulţumită şi de condiţiile de şedere pe plaiurile mioritice, natura şi-a strâns tolba cu nori şi a luat-o la vânt către vest, aşa cum au făcut-o la un moment dat zidarii şi faianţarii autohtoni. Şi unde s-a găsit ea, doamna natură, să-şi scuture broboanele de sudoare, după o bucată de drum? În Polonia, provocând inundaţii, aşa cum numai norişorii ei ştiu să facă.

   Evident, s-au spart diguri, apa a năvălit prin case, câmpurile cu verdeaţă s-au umplut cu şuvoaie, lumea a pişat ochii de ciudă iar autorităţile au început să caute vinovaţii şi soluţii. Şi pentru că legătura indisolubilă dintre toţi poliţiştii din lume există şi e reală, şeful lor actual din Polonia a găsit imediat cauzele pagubelor făcute de inundaţii: castorii. În opinia domniei sale, vinovaţii pentru slaba rezistenţă a digurilor în faţa şuvoaielor năvalnice sunt aceste jivine cu dinţii de oţel, care rod totul în calea lor, întocmai cum moldovenii pârjoleau totul în calea armatelor lui Sobieski.

   Îl rugăm pe domnul ministru să cerceteze dacă nu cumva  slaba replică dată de polonezi nemţilor sub domnia lui Hitler a avut la bază o sabotare a cariilor de lemn, vieţuitoarele cu pricina pătrunzând pe teritoriul Poloniei agăţate de blana fiecărui ciobănesc german care a trecut graniţa către stăpâni polonezi iar apoi s-au infiltrat în patul puştilor, sfărâmându-le în cele din urmă. E o pistă de cercetat pe partea asta.

   Rugăm autorităţile române să nu ia exemplul omologilor polonezi şi să caute răspunsurile de după inundaţii în blana castorilor, vidrelor sau nutriilor. De asemenea, îl rugăm respectuos pe domnia sa, leul, regele animalelor, să facă un apel către toate jivinele care cacă şi pişă pământurile româneşti, să nu submineze efortul depus cu atâta abnegaţie de către factorii de decizie şi protecţie ai poporului, în lupta lor cu şuvoaiele imperialiste de apă. Nu de alta, dar alor noştri nu le place băutura amestecată cu apă.

Fratele sport

Fiind de sorginte latină mai ceva decât glumeţii de români, macaronarii din Palermo au pus-o de-un surf, dacă tot a venit muntele la Mahomed, în speţă dacă inundaţiile au umezit străzile din oraş cu un strat de apă mai mare de un metru. Decât să scoată apa din cuptoarele de pizza ori să-şi pună la uscat sacii cu paste, câţiva urmaşi ai lui Cezar au vrut să testeze forţa de frecare a plăcii de sub tălpi cu stratul superficial al întinderii de apă de ploaie de pe străzi. Un mod inedit de a înfrunta urgia, în cele din urmă, preferat plânsetelor după agoniseala de-o viaţă sau a vacilor şi caprelor înecate.

Dat fiind faptul că, la acest capitol, am putea să urmăm exemplul prietenilor şi vecinilor de imperiu european, sugerăm autorităţilor din România să organizeze pentru sezonul de inundaţii care urmează să apară pe finalul de an, diverse competiţii sportive în zonele potenţial calamitate. Am putea urmări întreceri de-a dreptul furtunoase de înot viteză pe uliţele principale, înot sincron în curţile familiilor mai numeroase, partide de polo între vecinii cu ceva de împărţit sau chiar iahting, să poată participa astfel şefii de post, popii şi primarii.

De asemenea, că se tot vehiculează apropierea unui seism puternic pe plaiurile neaoşe, rugăm Ministerul Sportului să fie pregătit (să se aloce fonduri, nene!) cu materiale pentru pasionaţii de alpinism, parapantă, paraşutism şi, nu în ultimul rând, proba de 100 metri plat. Sau, în cazul Bucureştiului, 100 de metri lat.

Ceai media din coada şoricelului

Ştire de senzaţie în Libertatea. Un şoricel s-a salvat de la înec cu ajutorul cozii. Luată pe nepregătite, micuţa rozătoare s-a trezit înhăţată de apele învolburate ale unui râu din Marea Britanie şi apoi purtată în aval. Pozele surprinse de un trecător, la rândul său în derivă, chiţăie de la sine. Meritul şoricelului a fost cu atât mai mare cu cât, puteţi observa foarte uşor din imagini, nu purta nici vestă de salvare.

Aşteptăm cu teribil interes ştirea în care cei de la Libertatea ne vor anunţa că, în urma acestei experienţe absolut incredibile, Regina îi va acorda şoricelului titlul de “Sir” pentru ingeniozitatea, curajul şi tăria de caracter de care a dat dovadă.
Într-o lume în care natura dezlănţuită face din ce mai multe victime, acest brav şoricel şi-a sfidat propriul destin.
 

A venit apa şi l-a furat

Am surprins într-una din dimineţile săptămânii trecute, înainte ca inundaţiile să poposească în Moldova, un crâmpei dintr-o ştire de pe Realitatea TV, în care un reporter de teren enumera în direct de la faţa locului pagubele provocate de o furtună iscată peste noapte undeva, într-o localitate, în judeţul Cluj. Am reţinut doar două aspecte. Primul aspect era că viitura avea aproximativ 45 de metri, iar cel de-al doilea, care mi s-a părtut mult mai suspect decât primul, anume că apele învolburate au furat mai multe din numerele de înmatriculare ale maşinilor parcate pe străzile afectate. Ca dovadă erau prezentate imagini cu mai multe tăbliţe de înmatriculare, care fuseseră recuperate inextremis din mâinile neconturate ale făptaşului.

Punctul 1: 45 de metri mi se pare sincer cam scump, chiar şi pentru o viitură în inima Ardealului. De la atâta apă presupun că s-au umflat şi cifrele. Ori o fi luat reporterul ceva la bord… cine ştie?! Nu-i bai, situaţii d-astea s-au mai văzut şi peste case mai mari.

Punctul 2: s-a dat dracului şi natura asta. Ce-o fi apucat-o pe viitură!? Adică, nu-i de ajuns că muşcă din baraje, că urneşte din loc sacii de nisip umpluţi cu sudoare, că înghite agoniseala de o viaţă a bătrâneilor, că umezeşte zestrea fetelor de măritat; acuma mai lasă fără numere şi caleştile cu volan ale flăcăilor. Şi nu le ia cu totul, încearcă doar să le confişte identitatea. Nu m-ar mira, ca la o investigaţie mai amănunţită, să se constate că au fost şterse şi seriile şasiurilor sau cele ale motoarelor. Să sesizeze cineva Poliţia Meteorologica. Să vină Agentul Termic! Nimeni n-a dat de nici o urmă a infractorului de parcă acesta a intrat în pământ.

Pe viitor mă aştept ca Realitatea TV să transmită în direct din noi locaţii, unde apele naturii dezlănţuite vor sustrage cheile maşinilor pentru a face o tură prin oraş, vor ascunde găurile cheilor de la băile fetelor sau vor fura hainele tinerilor ce se scaldă despuiaţi în râu.