Invazia binelui

476098132_0f1452350e_oTe trezeşti dimineaţa. Bodogăneşti şi înjuri în gând. Este 7 dimineaţa şi trebuie să îţi intri în pielea de uărcăr cuminte. Te speli, te brebeneşti şi pleci la mama naibii într-un cub anost şi uniform. Pe drum te confunzi cu restul dobitocilor cu capete plecate, feţe cârpite de somn şi grimase încremenite din ziua de ieri. Turma merge ceas. În micul infern personal de la job eşti rotiţa care serveşte sistemul şi de care acesta se poate descotorosi oricând. Importanţa ta este iluzorie şi întreţinută ca motivare exterioară. Nu valorezi nici cât o ceapă degerată iar cel care îţi spune altfel fie te pupă în cur fie, dacă ai ţâţe mari, vrea să te cunoască mai bine. Dacă îţi închipui că timbildingurile alea de rahat sunt o răsplată bine-meritată pentru efortul depus înseamnă că eşti bou şi nu înţelegi că sunt doar o altă metodă de manipulare a oligofrenilor corporatişti. Îi poţi spune responsabilizare dar nu este decât felul în care lanţurile se strâng mai tare si biciul sună mai dulce. Oricum ai da-o, căcatul pute la fel indiferent în ce este ambalat. Stai în cubul tău şi te gândeşti că nu îţi mai adie nici o idee prin minte. Vezi tabele, grafice, marketing şi vânzări. Noţiuni de rahat care altădată nu valorau pentru tine nici măcar cât pet-ul de Noroc. Toate astea îţi fac creierii ţăndări şi îţi acoperă încet creierii tâmpi. Sorescu, Hemingway, Eminescu, Steinbeck sau Steinhardt au dispărut într-o mare de rahat care pune stăpânire pe tine. Morisson sau Enescu au fost goniţi de putoare demult.

Lobotomizat, abia aştepţi să părăseşti haznaua cu imbecili pentru a încerca să îţi reaminteşti cine eşti. Limba ceasului arată ora visată şi, parcă pavlovian, toţi încep să mişune în speranţa regăsirii de sine. Cu sinele îngropat în rahat şi mintea funcţionând “corespunzător” nu îţi poţi aminti decât câteva evenimente simple care nu necesită efort în reproducerea lor. Singurele lucruri pe care ţi le reaminteşti ca reprezentându-te sunt condiţionate de presa zilnică şi discuţiile idioate de la muncă: shopping, bere, achitat facturi, pregătit masă, duş, futut programat. Ai uitat de statul în parc, de citit o carte, de mers la concert, teatru sau operă. Pavlov te îndeamnă să bei aceeaşi bere din fiecare seară, să cumperi aceleaşi prostii fără sens, să faci aceleaşi drumuri şi aceleaşi lucruri. Cu privirea tâmpă te întorci acasă. Viaţa ta de roboţel cuminte se revarsă din cubul puturos din clădirea din sticlă peste tot în viaţa ta, în ceea ce faci şi spui. Ai uitat cine eşti şi ce faci. Doar exişti.

Să munceşti tu, bă!

Coal_Miner_1_large

Suntem ipocriţi când spunem că ne place să muncim. Munca, prin chiar definiţia ei, nu presupune plăcere, entuziasm. Munca este doar un compromis necesar pentru obţinerea altor lucruri pe care ni le dorim. Nu pot crede că cineva pune osul la treabă pentru că iubeşte să facă acel lucru. Cu siguranţă asta ne lasă să credem patronii sau cârnăciorii de la management. Cu toate astea nici unul dintre ei nu se comportă ca atare. Nici unul nu dă CUBA cu tine când vii la servici şi nici unul nu bea o bere la masa de prânz. Nici unul nu acceptă întârzieri că ai băut prea mult aseară şi nici unul iese cu tine la şpriţ ca să faci mişto de el. Şefii mei nu acceptă altă ţinută decât cea office, nu vor să înfiinţeze un spaţiu pentru chill-out şi fac scandal dacă faci mişto de un client idiot. Păi dacă munca este fun, hai să ne comportăm ca şi cum am fi prieteni.
Munca, pe mine personal, nu mă defineşte. Sunt unul dintre ăia care îşi bagă pula. Aici, s-ar putea ca unii prieteni să îmi bată obrazul şi să îmi spună că-s măgar. Există unii care vor eficienţă şi comportament responsabil. Nu cred în aşa ceva. Nu înţeleg de ce m-aş implica într-un job care nu mă reprezintă, de ce aş aproba din cap un idiot sau de ce ar trebui să accept să îmi schimb gândirea în urma indicaţiilor preţioase.

Jobul condiţionat de patron sau companie mi se pare una dintre acele idioate creaţii care facilitează controlul asupra spiritului. Jobul robotizează şi condiţionează. Jobul mă limitează la viziuni impuse de acei câţiva care supervizează. Munca depusă în folosul altcuiva sau a altceva care nu te reprezintă nu are sens şi te condiţionează pavlovian. Activitatea fără semnificaţie personală opacizează spiritul şi sufocă percepţia asupra vieţii. Când poţi să te dedici ţie însuţi, prietenilor, lucrurilor care au sens personal?

Munca înseamnă încartiruire în normalitate.

Însă, principalul motiv pentru care nu agreez munca condiţionată este faptul că astăzi munca aşa cum este ea aplicată nu mai creează valori. Munca este ghidată către eficienţă şi nu către semnificaţii. Trebuie să producem mai mult, mai repede, mai eficient. Nu mai contează valoarea personală, semnificaţia rezultatului muncii noastre. Producem cantităţi şi nu semnificaţii. Mi se pare trist că din ce în ce mai mulţi se orientează către acumularea de valori create de alţii şi nu creează chiar ei valorile care ar fi reprezentative pentru ei. Tot trist este că stilul ăsta de a munci nu poate duce decât la propagarea şi stabilirea lui ca normă în societate. Normalitatea este doar una chiar dacă pute a rahat de la o poştă. Cu timpul ne obişnuim şi va mirosi a trandafiri. Şi ne vom învăţa copiii că “meseria e brăţară de aur”.

Sincer, mi-aş dori să stau la soare pe nisip cu picioarele în mare şi să citesc o carte oarecare. Proşti sunt destui care să muncească.

Job si alte alternative de weekend

untitledCe înseamnă job? Jobul înseamnă fals interes faţă de ceea ce faci, inhibare a tendinţelor criminale, acceptarea tuturor gay-ilor şi tuturor basmutiilor de femei. Jobul înseamnă politeţe absurdă, toleranţă a prostiei. Jobul este o piesă de excepţie a lui Eugen Ionescu sau una proastă de-a lui Moliere. Jobul este o accepţiune socială a responsabilităţii de “om mare”.

Ce înseamnă joint? Jointul înseamnă nepăsare de cotidian. Sferele în care existăm sunt mult mai complexe şi înalte. Jointul dezinhibă şi ucide demoni. Jointul spune “găozar” şi f*ute basmutii de femei din ignoranţă. Jointul spune ce simte şi tace ce nu-i pasă. Jointul nu se manifestă isteric şi nu concediază. Jointul atrofiază superficialul şi supraexpune realul interior. Jointul e ca un fum… pe bune!

Ce înseamnă alcool? Alcoolul, iniţial, te raportează la celălalt pentru ca ulterior să nu te mai poţi raporta nici măcar la tine. Alcoolul dezinhibă şi face mişto de şefi. Alcoolul face mişto şi de noi numai că nu ne mai pasă. Alcoolul este dezaprobat de toţi şi consumaţi de marea majoritate. Alcoolul nu face discriminări, îmbată pe oricine. Alcoolul împrieteneşte şi desparte, ridică şi coboară (sau împiedică).
Pentru ce să optăm în acest weekend?

Aşteptăm şi alte sugestii.

Administrator de insulă: primesti 150.000$ pe an ca sa inoti, sa stai la soare si sa scrii pe un blog

Queensland, un stat din Australia, a scos la bataie cel mai tare job din lume (parerea mea) : sa fii administratorul unei insule, timp de sase luni, contra unui salariu de 150.000 $.

Tot ce trebuie sa faci este sa te plimbi pe plajele insorite, sa supraveghezi niste balene, sa faci scufundari si sa actualizezi un blog, al proprietarilor insulei, cu poze si filmulete. Grea munca!

Daca esti interesat si crezi ca poti face fata, poti aplica online pe situl www.islandreefjob.com . candidatul ideal va fi ales dintr-o lista de 11 finalisti si trebuie sa fie un inotator bun, comunicativ, sa cunoasca limba engleza, atat scris cat si vorbit, sa aiba o atitudine aventuroasa, sa-i placa plimbarile pe plaja si scubadiving-ul. 

Daca vrei sa aplici, ar cam trebui sa te grabesti, deja pe site s-a ajuns la 30 de aplicanti pe secunda. Eu am aplicat deja de azi de dimineata.