Un mărţişor de coşmar

Ţrrrr!

-Da!

-Băh, ce-mi place afară!

-Să trăiţi, de ce? Că e frig…

-Băh, Boc, tu nu ştii să apreciezi nimic. Ce dacă-i frig ? Înseamnă că merge vinul fiert ca uns, băh, hă, hă, hă !

-Da, aşa e. Dar eu prefer sucul de portocale. Şi pe frig nu-l pot bea.

-Boc, tu arăţi ca o portocală, hă, hă!

-Da, să trăiţi…

-Băh, şi ştii de ce mai îmi place afară?

-Nu, de ce ?

-Pentru că oricât de frig ar fi, tu tot pitic rămâi, hă, hă, hă !

-Hi, hi…

-Hai că eşti simpatic. Băh, Boc, fii atent ce-am făcut…

-Ce, ce ?

-Stai, mă, că-ţi spun.

-Când, când ?

-Boc, te pleznesc !

-Mă iertaţi…

-Aşa… Fii atent, am fost să cumpăr mărţişoare pentru duduile din familie.

-Aşa…

-Taci, mă!… Şi mă gândeam eu că lu’ aia mică nu-i mai iau nimic, oricum nu înţelege ea ce-i cu şnurul ăla roşu cu alb.

-Îhî…

-Lu’ aia mare îi iau mai bine o sticlă de ceva, mă înţelegi… E fata lu’ tata, băh, Boc, hă, hă, hă!

-Hi, hi!

-Şi lu’ nevastă-mea am zis că mai bine îi cumpăr un buchet de flori, ceva, să fiu galant, mă-nţelegi…

-Foarte frumos!

-Mai taci, băh! Nu e nimic frumos. Că am ajuns în târg să iau mărţişoare şi ce crezi c-am văzut?

-Păi, cu i-aţi mai luat, că parcă v-aţi hotărât la altceva… 

-Piticule, un marinar rămâne un marinar. Există porturi în care mai descarci marfă din când în când, pricepi ?

-Nu.

-Eşti prost, băh ! Trebuia să mai iau un mărţişor pentru cineva, da ?

-Da, să trăiţi !

-Şi m-am speriat, băh, Boc ! Eu, bătrân lup de mare, trecut prin valuri, furtuni, dispute politice, m-am speriat!

-De ce?

-Un adevărat coşmar, Boc… Am scurs lacrimi, mi-au tremurat picioarele, m-am panicat, Boc…

-Domnule preşedinte, este în regulă. Sunteţi în siguranţă.

-Băh, Boc, nici nu ştii prin ce clipe am trecut… Nici nu ştii ce am văzut pe tarabe…

-Ce, ce?

-Uite, ţi-am trimis prin MMS, pe telefon.

-Staţi aşa… Gata, am primit. Staţi să văd.

-Zi, băh, Boc…

-Hi, hi, hi, hi!

Clanc!

 

 

 

 

 

 

 

martisor

Întâi Martie, apoi şi Ziua Femeii

În sfârşit primăvara a reuşit să-şi facă cu greu loc printre mormanele stinghere de zăpadă îmbâcsită de pe marginea şoselelor şi printre blocurile mohorâte ce-şi aşteaptă rândul în programul de reabilitare termică. Şi aşa cum ne-a obişnuit încă de pe vremea când decupam hârtia creponată şi spuneam poezii elogioase despre mamă, Moş Crăciun sau despre conducătorul mult iubit, nu a venit singură. A cărat după ea, ca în fiecare an, şi cuplul de sărbători, Mărţişor – Ziua Femeii.

Dacă pentru natură primăvara înseamnă trezirea la viaţă şi reînceperea unu nou ciclu, pentru reprezentanţii sexului tare înseamnă efectiv trezirea. După Ziua Îndrăgostiţilor sau/şi Dragobete, zile în care bărbaţii şi-au făcut încălzirea cu tot felul de cadouri şi mici atenţii acordate exclusiv jumătăţii, păstrând cât de cât nivelul de alertă sub limită, săptămâna 1 – 8 martie reprezintă un adevărat tur de forţă pentru aceştia. În săptămâna asta, bărbaţii nu numai că trebuie să se axeze pe prietenele/soţiile/amantele lor, e aproape musai şi cavaleresc să ia în calcule şi contingente întregi de reprezentante ale sexului frumos cu care intră în contact într-o mai mică sau mai mare măsură. Şi aici se socotesc în principal colegele de birou. Dacă ai norocul să ai un număr numărabil, ca să zic aşa, de ele la locul de muncă, se rezolvă regulamentar şi discret, cu puţine eforturi. Dar dacă te prinde săptămâna cu pricina în mijlocul unui colectiv însemnat de femei, te apucă frământările…

În săptămâna 1-8 martie nu e loc de regim preferenţial. În perioada aceasta se aplică principiul de totul sau nimic. Ori cumperi o plasă de mărţişoare sau lalele ori zambile fără număr şi te apuci să împarţi în stânga şi-n dreapta la toate doamnele şi domnişoarele de-ţi ies în cale, ori te faci că plouă şi dacă eşti pus faţă în faţă cu o situaţie delicată pretinzi că ai fost atât de ameţit încât ai uitat cu totul de acest moment special. Scuza asta s-ar putea să ţină. Până la un punct, femeile tolerează bărbaţii mai ameţiţi. Am putea spune că e scuza perfectă pentru 1 Martie.

Dar dacă vrei să te fofilezi şi pentru 8 Martie, ar fi o stângăcie inimaginabilă să invoci acelaşi motiv. În cazul acesta, ori te revanşezi şi înmânezi regulamentar câte o floare tuturor colegelor pe care le-ai ratat de Mărţişor – care cu siguranţă te-au ţinut minte – spunându-le eventual că dacă de 1 Martie ai fost căscat şi ai uitat, de Ziua Femeii este plăcerea ta să dai o floare unei femei (dacă ai făcut-o femeie, deja ai cinci puncte din start), ori, mult mai simplu şi eficient, îţi iei liber.

Dacă faci greşeala fatală să dăruieşti mărţişoare sau flori doar unor anumite colege, în prezenţa altora ce sunt sărite, dintr-un motiv sau altul, din schemă, eşti halit de gărgăriţe. Devii instant un paria al biroului, ţi se va uita numele iar majoritatea fetelor se vor referi la tine folosind apelativul ăla. Pentru a evita această situaţie, cel mai indicat ar fi să faci într-un fel şi să te prezinţi într-o a doua etapă înmânându-le celor sărite din schemă cele de cuviinţă. Un asemenea gest te saltă zece punte în ierarhia celor mai finuţi/atenţi/drăguţi colegi şi-ţi asigură din partea lor zâmbete necondiţionate pentru o bună bucată de vreme.

În cazul ideal în care ai fost atent şi ţi-ai îndeplinit pe deplin sarcinile, oferind mărţişoare şi flori atât de 1 cât şi de 8 martie, atunci mobilizarea ta exemplară lor li se va părea ceva absolut firesc, va fi ca o simplă fărâmă de normalitate, pentru ca nu-i aşa, este natural ca un bărbat să-i ofere flori şi mărţişoare unei femei.