Planşeta maimuţelor

Am urmărit aseară spectaculosul recital de autogoluri al celor de la CFR Cluj, în meciul cu Bayern Munchen. Abia azi am aflat că scorul final a fost 3 la 2 pentru nemţi, şi nu 2 la 1, aşa cum am remarcat eu. Ai dracu’ nemţii ăştia, muncesc şi-n somn…

Nu vreau să comentez în niciun fel conţinutul tehnic al confruntării pentru că nu mă pricep. Las asta în seama colegilor mei, academicienii, respectiv a domnului Bilă, şef la Departamentul Sportiv Semi-Forza Steaua al Revistei Cioburi. Ce mi-a sărit în ochi, în schimb, nu a fost o petardă sau vreo brichetă din tribune, ci tocmai atmosfera făcută de spectatori precum şi diferenţa de mentalitate dintre ai lor şi ai noştri. Şi, inevitabil, mi-aduc aminte de recentul „derby” dintre Dinamo şi Steaua. Mi-aduc aminte nu de meciul în sine, destul de anost, ci de confruntarea susţinută cu multă abnegaţie de suporterii celor două echipe. Mai exact, tradiţionalele lupte de maimuţe.

Nu am să înţeleg niciodată (şi nu cred că este ceva de înţeles) ce scurt-circuite se produc între sinapsele celor doi sau trei neuroni aflaţi sub scalpul ultraşilor. Pe lângă faptul că partea sportivă a unui meci, adică partea interesantă şi importantă, nu excită prea mult receptorii atrofiaţi ai gibonilor amintiţi mai sus, nici măcar ideea că ar putea să-şi umple mecla cu sânge nu-i ţine departe de stadion. De fapt, tocmai asta cred că este şi ideea, să împartă nişte picioare şi pumni, asezonaţi puternic cu „muie” şi „sugi p#la”. Imaginile de la tv vorbesc de la sine.

Soluţia de curăţare a suporterilor-paraziţilor oferită de Jandarmerie nu este una tocmai eficientă. Adică dă rezultate pe moment dar nu de lungă durată. O soluţie optimă şi eficientă ar fi cazarea maimuţelor în taberele militare din Afganistan. Acolo, îmbrăcaţi, hrăniţi şi înarmaţi corespunzător (mai ceva ca la mă-sa natură acasă), băieţii responsabili cu scandalul în şi pe lângă stadioane vor putea să pună în aplicare toate metodele de scuipat, înjurat, fut#t bocanci în gură şi pumni în nas, plus că vor avea bonus şi arma cu gloanţe adevărate.

Îmi doresc să stau aşezat confortabil pe un scaun de pânză, privind liniştit cum la 15 metri în faţa unui vehicul de recunoaştere se deplasează un grup de ultraşi, îmbrăcaţi militar şi transpirând abundent. Apoi, când vor călca pe mina amplasată de talibani, să-mi iau acuarela şi să încerc să nimeresc cât mai bine roşul acela care va ţâşni în toate părţile. Toate astea, cu Ilie Dobre în căşti, la emisiunea Fotbal minut cu minut.

Dinamo Bucureşti-Coreea de Nord, simplu şi la obiect

   Echipa de fotbal Dinamo Bucureşti, aflată într-un stagiu de pregătire prin ţări mai calde, munceşte din greu pentru a face faţă puternicului campionat din România şi pentru a încerca să câştige mult-râvnitul trofeu de campioană a României la fotbal (fascinant!). Drept urmare, adversarii aleşi au fost de calibru, forţându-i pe dinamoviştii jucători să-şi dea sufletul pe teren. Una din echipele cu care Dinamo a jucat a fost puternica naţională a Coreei de Nord, pe care echipa bucureşteană a învins-o cu 2 la 1.

   Corespondentul pe teme de război al Revistei Cioburi a fost prezent într-un tranşeu aflat nu departe de teren şi a reuşit să ne trimită minuta partidei:

 

Min.1: Arbitrul fluieră începerea meciului. Jucătorii nord-coreeni se aruncă la pământ şi încep cu cinci serii de flotări, trei de abdomene şi zece de genoflexiuni. Pulhac vomită în spatele porţii. De emoţie.

Min. 6: Intră pe teren aproape toată echipa dinamovistă, aşezându-se în formula tactică dictată de Cristi Borcea de pe margine. Un moment bun de a-l aştepta şi pe portarul Dolha, mai ales că adversarii încă nu s-au hotărât ce jucători să poarte cele numai 11 perechi de adidaşi disponibile.

Min. 10: Începe partida cu adevărat. Niculescu are o pătrundere în forţă în careul advers dar cedează mingea jucătorilor coreeni care implorau un bol de orez. Vasile Turcu varsă o lacrimă şi se hotărăşte să-i mărească prima de joc.

Min. 14: Niculescu le aruncăn nişte bănuţi în careu jucătorilor adverşi dar, dându-şi seama că a aruncat şi desfăcătorul de bere, se aruncă după el. Arbitrul dictează penalty şi Dinamo deschide scorul. Turcu plânge în hohote.

Min. 16: Nord-coreenii îşi dau seama că pe partea lui Pulhac, încă vizibil emoţionat, este o pâine de mâncat şi, drept urmare, se hotărăsc să se apuce de înfulecat.

Min. 25: Borcea negociază cu antrenorul Coreei de Nord preluarea echipei Dinamo, mulţumit de tactica adoptată de acesta. Jucătorii asiatici încă mai caută pâinea în zona lui Pulhac. Pulhac încă vomită.

Min. 31: Jocul se echilibrează, mai ales că, simţind mirosul de shaorma de la toneta de lângă băncile de rezervă, coreenii capătă energie şi reuşesc să dea în minge cu forţă, pasele acestora atingând chiar şi doi metri!

Min. 40: Dinamo atacă furtunos, după un schimb inteligent de pase între Ţălnar şi arbitrul de tuşă, în timp ce Andrei Cristea aleargă precum rapidul de Iaşi printre gropile săpate în careu de fundaşii coreeni. Borcea nu s-a înţeles cu antrenorul Coreei de Nord şi îl felicită pe Turcu pentru că l-a sfătuit să-l păstreze pe Ţălnar.

Min. 45: Arbitrul fluieră finalul de repriză. Asiaticii se aruncă în gropile săpate în careu, unde au descoperit apă. Pulhac cere un pahar de limonadă şi o aspirină.

 

   Între timp, la pauză, Cristi Borcea a pornit negocierile cu patronul unui club local din Antalya, pentru a vinde la pachet fundaşii dinamovişti+Bentley second hand (un singur proprietar, Vasile Turcu)+drepturile de televizare ale tuturor amicalelor lui Dinamo. Cu suma obţinută, acţionarul dinamovist speră să cumpere un fundaş brazilian de mare valoare, pe care a pus ochii într-o vacanţă petrecută în Dubai, jucătorul fiind în acel moment angajat al serviciului de hamali pus la dispoziţie de hotel.

   Dar iată cum s-au petrecut faptele în cea de-a doua parte a jocului:

 

Min.46: Arbitrul fluieră startul reprizei. Coreenii încep iarăşi cu o scurtă serie de exerciţii tactice (flotări, genoflexiuni, abdomene). Echipa dinamovistă este în întregime pe teren deoarece la pauză n-au reuşit să mai ajungă la vestiare.

Min 51: Se observă o îmbunătăţire în jocul echipei Dinamo, mai ales după ce un puşti de pe margine, „rugat” de Pulhac, a schimbat repede sticlele de apă cu alte sticle, un pic mai înţepătoare la miros.

Min. 60: Vasile Turcu nu înţelege de ce un grup de turci îmbrăcaţi mai bine ca el îl întreabă de maşină. Cristi Borcea dispare subit la toaletă.

Min. 68: Jucătorii nord-coreeni efectuează prima schimbare, în urma leşinului unui coleg de-al lor. Perechea de adidaşi purtată de acesta este trimisă ca omagiu familiei defunctului.

Min. 75: Bucuroşi că au reuşit să înscrie, asiaticii închină un omagiu lui Kim Ir-sen, primul jucător al naţiunii, vărsând singura sticlă de apă potabilă de pe banca de rezerve într-una din gropile din careu. Pulhac, vizibil emoţionat de gestul acestora, îşi donează şi el apa. Oricum, era seară şi nu prea îi trebuia.

Min. 86: Cristi Borcea părăseşte cantonamentul, văzând că Vasile Turcu se ceartă cu un alt turc, venit să-i ia maşina. Din păcate, niciunul dintre ei nu vorbeşte limba română.

Min. 90: Arbitrul fluieră finalul de meci. Nu, jucătorii nord-coreeni nu se aruncă în gropi. Dimpotrivă, o iau în pas de marş către aeroport, unde îi aşteaptă cu drag un avion militar. Dinamoviştii plâng de bucurie că s-a terminat meciul şi că au învins o echipă de Mondial. Ţălnar e convins că nu are nevoie de alţi jucători, cei din lotul actual putând face cu brio în campionat. Este necesar, însă, un psiholog pentru Pulhac, copleşit din ce în ce mai des de emoţii. Cornel Dinu termină de scris încă un roman, „Dinamo Bucureşti-Coreea de Nord, de la capitalismul forţat al urmaşilor lui Traian sodomizaţi de doctrina marxist-leninistă până la căpeteniile regatului Gojoseon subjugaţi de regimul Kim Ir-sen. Confruntarea din Antalya.”

 

Am preluat legătura. Legătura de ceapă.

Meci de-o calitate imaginară

Într-un cadru nocturn, cu termometrele îngheţate în buzunarele spectatorilor, alături de sticluţele cu Tanita şi Scandic, s-a desfăşurat aseară bătălia dintre fruntea Banatului şi fruntea bălăcărită de războinicul luminii. Un meci anost, cu titlu şi mai anost: Poli Timişoara-Steaua Bucureşti. Un reprezentant imaginar al Revistei Cioburi a participat la huiduieli, în cabinele de transmisie, deşi, paradoxal, nu avea ce transmite:

Repriza I

Min.1: Tocmai ce a început meciul. Bănel a bifat deja patru ture de teren, deşi antrenorul Stoichiţă strigă disperat că nu l-a băgat în echipa de start.

Min. 5: Demonstrând o puternică tactică ofensivă, Sabău se decide să joace cu trei atacanţi. Pe banca de rezerve. În teren este doar unul.

Min. 9:  Se observă primul dialog de sorginte spaniolă, între arbitrul spaniol şi steliştii Toha şi Moreno. Aceştia i-au spus fluieraşului că tocmai aşteaptă un pachet de la mama lor, din Columbia, şi ar fi încântaţi să-i ofere o specialitate de ciuperci, gătită în nişte ghivece, în spatele curţii.

Min.15: Bănel, nerăbdător, intră pe teren. Primul tir de centrări îl reglează scurt în tribuna oficială.

Min. 16: Sabău, cu aceeaşi mentalitate ofensivă a jocului, urlă din toţi rărunchii la jucătorii săi pentru că au trecut de jumătatea terenului. Bucur este ameninţat cu schimbarea dacă nu joacă pase cu Pantilimon, portarul echipei timişorene.

Min. 21: O acţiune de atac periculoasă a lui Surdu este oprită brusc de o rafală de vânt. Surdu are nevoie de îngrijiri medicale.

Min. 30: Dialogul dintre arbitru şi jucătorii sud-americani ai Stelei se înteţeşte.  Pe lângă ciuperci, acesta mai doreşte în pachet şi ceva ţigări. Tot din spatele curţii.

Min 35: Bănel, observând că el şi africanul Nibombe au aceeaşi nuanţă, îi oferă mingea. Stoichiţă, nervos, îi reaminteşte că nu e garda pe teren şi poate să alerge liniştit cu mingea la el.

Min. 40: Comentatorii anunţă că în ziarul ataşat postului tv sportiv care filmează meciul va apărea un amplu interviu cu Gheorghe Hagi. Hm…Interviu AMPLU şi Hagi nu prea se leagă…Pentru complexitatea răspunsurilor marelui jucător ar fi suficient un interviu în miniatură. Amplu ar putea fi doar în limbaj Braille.

Min. 45: Repriza se încheie aşa cum a început: Bănel cu patru ture de teren iar Sabău cu echipa ofensivă. Acum, şi cu Bucur accidentat.

Repriza II:

Min. 1: Steaua pare mai revigorată după pauză. Efectul berilor reci i-a ajutat să se adapteze excelent frigului de afară.

Min.2: Un atac bine organizat al Timişoarei îl pune în reală dificultate pe portarul Pantilimon. Aşa este. Timişorenii au greşit direcţia de atac. Sabău nu înţelege nimic.

Min. 7: Bănel cade secerat de un atac al lui Bourceanu. Bourceanu este scos cu targa de pe teren. Bănel îşi revine după o tură viteză.

Min. 11: Steaua atacă din ce în ce mai periculos, mai ales că Surdu s-a obişnuit cu rafalele de vânt iar Bănel şi-a reglat centrările către peluză. În curând, ne aşteptăm la un atac mai amplu. De genul interviului lui Hagi.

Min. 18: Sabău se decide: mai introduce pe teren un atacant, văzând că tactica ofensivă de până acum a dat roade şi timişoara nu a luat gol. Problema este că trebuie să scoată tot un atacant. Asta e. Nu e vina lui că Marian Iancu i-a pus la dispoziție în lot doar şapte jucători de atac.

Min. 26: Iată cum Steaua reuşeşte să domine meciul. Efortul lui Bănel a reuşit să dezgheţe gazonul, jucătorii având o priză mai bună la iarbă. Sau, la ciuperci, în cazul arbitrului spaniol.

Min. 30: Goooooooooooool, Steaua! Să te f#t, Ilie Dobre. Ce dracu’, mă, ţipi aşa…

Min. 36: Sabău este nevoit să mai introducă un aparător, acum că Timişoara este condusă. Marian Iancu se uită pe monitor la meciul de anul trecut şi nu înţelege de ce toată lumea cere demisia antrenorului. Doar Steaua nu a jucat nimic…

Min. 42: Ocazie imensă Timişoara! Portarul Stelei este magnific! Zapata a reuşit să nu trimită mingea în proprie poartă, pentru mai multă siguranţă. Bănel a fost cât pe ce să nu rateze şansa de a un gol. Stelei, normal.

Min. 45: Cu gândul la pachetul din Columbia, arbitrul spaniol fluieră finalul de meci. Sabău promite că nu mai joacă ofensiv niciodată. Spectatorii huiduie. Argăseală nu înţelege de ce, că doar şef-su nu-i acolo. Trimisul nostru special cere nota de plată. Imaginar, normal.

Meci de uzură

Săptămâna trecută a  început încă un meci între reprezentativa Cotroceniului şi cea a partidelor din opoziţie, sub privirile pierdute şi reci ale spectatorilor români, aflaţi în tribuna din ce în ce mai goală a poporului votant. Antrenorii Băsescu, respectiv cuplul de tehnicieni Geoană-Antonescu-alte naționalități au aliniat la start cele două echipe trimiţând în teren atacanţii cei mai buni pe care, chipurile, îi au la dispoziţie. Astfel, s-au trezit faţă în faţă neamţul naturalizat-în-toate-cele-român Klaus Johannis şi românul get-beget Croitoru Lucian, doi jucători cu experienţă, aflaţi însă la prima selecţie în cele două echipe. Meciul, început deja, se prezintă în cel mai clar stil carpatin, cu pase în adâncime, tot timpul pe lângă jucători, cu lovituri la boaşe şi cu teatrale căzături pentru a trage de timp cât mai mult. Fiecare echipă cu strategia ei, după cum se vede. Rezultatul final îl vom afla la un moment dat, ce ştim sigur este că spectatorii vor rămâne doar cu aceeaşi captare de fluide în gură. Iar fluidele ştiţi ale cui sunt.

Presa de scandal va fi geană pe această partidă pentru că, nu-i aşa, gâlceava trage la gâlceavă. La final de meci, fiţuicile de metrou vor abuza de titluri din cele mai captivante pentru cititorii inteligenţi, dojenind sau înţepând, aşa cum numai scriitorii de acolo ştiu, toate plusurile şi minusurile ieşite în evidenţă de-a lungul jocului. Pentru început, în avangardă, ne vom delecta cu întrebări şi îndemnuri de genul: „Băsescule, ce prim-ministru ţi-ai tras!”, „Ce-ţi mai plac nemţii, Antonescule!”, „Geoană, îl laşi pe amantul fiicei lui Isărescu să-ţi râdă în nas?”, „Klaus, surprins spălându-se pe mâini cu săpun românesc deşi poartă costum nemţesc!”, „Croitorule, ce făceai cu blonda lângă bancomat?”. Apoi, în timp ce meciul este în plină desfăşurare, finii observatori politici ai tabloidelor vor găsi fel şi fel de chichiţe ale sistemului de joc gândit de antrenori: „Croitoru a fot un elev mediocru! Nu ştia să numere banii dacă avea mai mult de 50 de lei! Interviu cu paznicul de noapte de la şcoala unde a învăţat acesta.”, „Johannis nu este neamț! Adevărul în exclusivitate aici!”, „Crin, de ce minți de îngheață apele? Ce vârstă ai, de fapt?”, „Exclusiv! Colegii de școală ai lui Geoană îl numeau pe acesta prostănac!”, etc.

Finalul disputei va sosi, cu siguranță. Ar fi bine ca el să se producă fără niciun spectator în tribune și cu stadionul pregătit pentru demolare. Cu echipele în interior.

Veni, perdo, vici !

    După ce am fost umiliţi de sârbi, a venit rândul austriecilor naţionalizaţi, un fel de curcubeu al etniilor, să-şi arate valoarea nebănuită asupra celei mai mari forţe sportive de la marea echipă a lui Burdenski încoace.
    Ostaşii noştri însă au avut parte de cea mai epuizantă pregătire fizică şi psihică premergătoare unui meci de totul sau nimic(cu ajutorul istoriei recente ştim exact cărei părţi aparţinem): table, ţigări, băutură, femei.   Această muncă silnică depusă în fiecare zi dă roade în meciurile oficiale, când ne ajută pe noi, suporterii, să ne apropiem de Dumnezeu cu viteza luminii prin rugăciunile de pe stadion sau din faţa televizorului, dorinţa fiind aceeaşi: ” Dă Doamne, să nu ne facem iar de căcat!”.
    Nea Piti a anunţat, cu surle şi trâmbiţe, că nu se va retrage de la naţională aşteptând să fie demis, o încercare pur românească de a face rost de caşcaval pentru sfintele zaruri şi blackjack-ul american.
    S-au anunţat nişte schimbări în formula de start a României : Românel Nicolită în locul lui Cociş, Cristian Tănase( mijlocaş central sau de bandă) va juca atacant dreapta în locul lui Florin Costea. Bine că a revenit Goian poate aşa avem şi noi parte de ocazii de gol nu numai la poartă noastră. Codrea (mijlocaş defensiv doar de picior drept, stângul fiind acolo doar din punct de vedere estetic) va rămâne tot mijlocaş stânga , locul unde dă cel mai bun randament pentru echipa adversă.
    Cu o aşa echipă, complementată de o tactică riguroasă de forma 2-2 "ce-o pica” exersată pe la colţul blocului cu ajutorul zarurilor cu plumb, finalul ne va da tuturor o senzaţie de deja-vu .
    Şi că tot este 1 aprilie aş dori să apară în presă o declaraţie a lui nea Piti potrivit căreia el ştie că este dorit încă la naţională de peste 97% din compatrioţi.
    Hai băieţi mai cu talent!

Hai băieţi !

   ”Ora 20:00, intrarea stadionului, lume multă şi nu prea, parcă anunţaseră ăştia că s-au dat toate. Ce fain fu azi, soare, berică pe autostradă în drum spre Constanţa.
   28 martie 2009, am făcut azi 10 ani cu nevastă-mea. I-am spus un “La mulţi ani !“ pe fugă de dimineaţă. De luat nu i-am luat nimic, am strâns banii pentru bilet, căci înainte de a fi soţ sunt român; ca orice român , susţin naţionala.
   Se cam simte briza mării, noroc că nu m-au controlat ăştia să-mi găsească votculiţa, poţi intra şi cu toporul pe stadion că nu îţi spune nimeni nimic.
   Aşa, au ieşit băieţii la încălzire! Mari mai sunt sârbii ăştia … e lasă că n-o fi dracul aşa de negru.
   Am citit în gazetă că nici Ghionea n-are drept de joc, să sperăm că nu mai gafează Tamaş!
   A început meciul, suntem în pressing, hai Rădoi dă mă cu el de pământ să ştie de frică!
   Ia să iau o gură de aghiazmă că s-a lăsat frigul.
   Băi băiatule Marica ăsta nu joacă nimic, nu-i mai pasa Mutule ca e terci! Of, nu jucăm nimic … din nou. Ţi-am zis mă că nu i-a ieşit lu’ Piţi pasenţa la zaruri aseară. Noroc cu Lobi săracul, că altfel ne conduceau ăştia la pauză. Să sperăm că Nicoliţă nu-şi mai încalţa ghetele invers pentru repriza a doua.
   Bun e mă Scandicu’ ăsta, te unge pe suflet. România, România, România, ole,ole,ole…
   Măicuţă, cum a început jocul, cum s-au pus sârbii pe noi, ştiu cu mingea  nu se joacă, strânge Petre în centru nu vezi că are culoar?! Aoleu gol… pfoai ce a gafat-o Chivu.
   Mai iau o gură să-mi treacă supărarea.
   Iar au scăpat pe contraatac, o scoate Lobi, ia … aaa căcat … 0-2.
   Hai Piţi cu schimbarea, bagă-l pe Costea, nu vezi că Marica e mână moartă. Nicoliţă, Cociş, Petre, Tamaş, Codrea la fel , zici că sunt gemeni. Scoate-i naibii de pe teren, mai bine jucam eu în armata, mama lor a naibii , numa’ după bani sunt toţi.
   Min 75: 0-3 gol Zigic. Dă Doamne să cadă curentul,să se ardă generatorul, să nu mai meargă nocturna, ca ne umilesc ăştia!
   Păi ce mă ai noştri vor să se califice la Mondiale cu 2 şuturi spre poarta in 3 meciuri? Sunteţi penibili mă! Prost o fi ăla care mai vine pe stadion să vă vadă mersul crăcănat pe teren, o echipă de constipaţi.
   Hai mă că eu plec, mă duc să mai beau o votcă p-afară! Te astept la maşină! Tine tu seminţele.
   Ai naibii şi iugoslavii ăştia, nu le ajungea că ne băteau pe unde ne prindeau, acum express s-au despărţit să ne bată de 3 ori mai mult. Mama lor de invidioşi!”