Avem un popor, cum procedăm ?

• Frustrări din cartier •

Am tot auzit zilele acestea, de la diversi cunoscuti intorsi din Elvetia de la Campionatul European, cum ca s-ar gandi ei sa se mute acolo definitiv. De ce ? Pentru ca este totul frumos, curat, flori in geam, lume relaxata si stupid de amabila, infrastructura, caini cu covrigi in coada si multe alte chestiuni odihnitoare pentru retina si materia cenusie. Acum este clar ca acestea sunt discutii si situatii vechi, dezbatute incepand de la statia de metrou pana la camera de cafea din sediul de multinationala. Ceea ce ma intriga pe mine este faptul ca desi le tot discutam, ne aratam cu degetul, injuram prostia si mediocritatea, cu toate acestea situatia nu devine roz. De ce nu exista in capitala unei tari membra UE, Bucuresti de exemplu, flori la geam, cladiri istorice renovate, drumuri fluide, spatii verzi indestulatoare, lipsa tonelor de praf si noxe si multe altele ? De ce neamtul isi matura singurel trotuarul din fata casei si romanul nu ? Imi aduc aminte cata indignare din partea celor pe care nea Base a vrut pe vremea cand era primar sa-i oblige sa-si spele trotuarul din fata resedintei…Cica nu li se parea normal sa faca ei asta. Eu cred ca este o diferenta mare intre noi si ei. O diferenta pe care nu o vom recupera niciodata si nu din cauza ca nu avem timp ci din cauza ca nu putem. Nu vrem. Nu ne intereseaza. “Las-o bre, ca merge asa !” este un mesaj definitoriu pentru Romania. Este brandul de tara.

  Am ramas un pic uimit citind presa de azi si urmarind criticile aduse nationalei de fotbal a Germaniei, de catre  presa germana si de catre oficialitatile sportive din aceeasi tara, cum ca nu au jucat bine, ca nu merita laurii victoriei desi, sa fim seriosi, s-au calificat in finala competitiei ! Culmea este ca jucatorii au plecat capetele, au recunoscut lipsurile, si-au vazut lungul nasului. Ai nostri inca sunt nemultumiti de faptul ca nimeni nu apreciaza  remizele obtinute  cu vicecampioana si campioana mondiala desi acest lucru ne-a adus doar un rusinos loc 3 in grupe. Cum ar veni, haideti sa apreciem mediocritatile ! Inca o mare diferenta intre ei si noi. Evident, nu cred ca o vom recupera vreodata.

   Eu zic, totusi, ca marea problema este lipsa spiritului de comunitate. Il mai putem gasi, poate, in unele mici localitati din Ardeal (din cate am vazut eu, fie sasesti, fie unguresti, prea putine de sorginte romaneasca). Ne lipseste respectul fata de vecinii de societate. “Fac ce vreau eu ca doar este spatiul meu !”. Corect, daca spatiul tau ar fi unul izolat si nu ar incalca dreptul la confort al celorlalti. Vorba ceea, scrie in Constitutie.  E adevarat, pestele de la cap se impute. Daca cei care construiesc si intretin un sistem nu vor incepe sa educe natia asta cat de curand eu cred ca nu mai avem nicio sansa. Daca tu, ca parinte, nu insufli copilului tau niste valori definitorii pentru o societate moderna cine sa o faca ?

Revin la o intrebare care-mi vine in minte obsesiv (uneori): cati dintre fumatori folosesc scrumiera din masina sau cosul de gunoi de pe strada pentru a-si arunca mucul de tigara ? …De ce, mah, “animalilor” ?

Fără boabe

• Educaţie fizică •

Primul meci disputat dupa opt ani de absenta din compania selecta a turneelor finale s-a intamplat. Dupa ultimul fluier, ne-am ales atat cu un nesperat, dar mult ravnit punct, cat si cu eticheta de echipa practicanta de un fotbal prost (ca sa folosesc un eufemism). A fost un meci fad. Fara sare, fara piper, fara tacamuri, fara servetele, fara servicii, fara nimic. A, ba nu, gresesc! A avut dom’le ceva: a avut o mare incarcatura psihica. Cu exceptia a doua, trei faze ceva mai periculoase, trecute in contul Frantei, echipele au avut o prestatie lamentabila, de Divizia X. Cred ca nici Ilie Dobre, comutat pe modul de spectaculozitate maxima, nu ar fi fost in stare sa animeze schimburile de pase din teren. Am vazut pe la teveu ca lumea a iesit in strada sa sarbatoreasca egalul, echivalentul unei victorii. Ce sa sarbatoresti frate, ca eu n-am vazut nici macar o faza care macar sa-mi cauzeze o plapanda bagare de pula – scuzati-mi, va rog, formularea mai putin erecta. Pana si o partida de golf mi-ar fi produs mai multe emotii.

Nici cocosul galic si nici puii de la Avicola nu au fost deloc in foame de boabe.

Nu acelasi lucru se poate spune despre celalalt meci din cadrul grupei, care pana in momentul actual a fost pe departe cea mai la inaltime disputa. Dupa ce au dat trei goluri italienilor, eu unul inca ma mai minunez cum dracului am reusit sa ii batem pe olandezi?!

Exista o multitudine de premise ca dupa punctul castigat cu Franta sa mai luam inca doua pete. Prima pata va fi una galbena si calduta, asta dupa ce “motaneii” din Squadra Azzurra vor face pipi pe tricourile galbele ale puisorilor Bergenbier, pentru a-si mai spala din blazonul patat de portocala mecanica. A doua pata, rosiatica si cu gust amar, va fi aplicata, dupa aceeasi reteta ca in cazul campionilor mondiali en-titre, de catre Olanda, care cu siguranta simte nevoia sa razbune infrangerea de la Constanta. Victoria de pe malul marii a fost obtinuta de ai nostri, ce-i drept, si cu marele aport al ploii si al vantului. A fost parca o reeditare a unei lupte cu turcii, unde factorii climatici au avut un rol determinant. Ramanea ca inainte de confruntarea directa sa parjolim campiile, sa mituim ospatarii si sa otravim apele plate, sa scumpim preturile la hoteluri samd.

Situatia e cam oabla din perspectiva urmatoarelor doua partide. Mutule, spune ceva! Banele, fugi pe tusa ca atunci cand fugeai cu cocenii de porumb sub tricou! Goiane, foloseste-ti capul la cornere! Toate! Lobonte, ai mare grija ca stai in camp deschis… se trage, frate! Pitzi, stai linistit, ne-am indeplinit obiectivul. Am luat un punct.

Somn uşor

• Politica e un pornostar •

Acum, la final de alegeri locale, am vazut cum ne completam. Adica ei si noi. Nicio excelenta pentru diferenta. Toata campania facuta de ei reflecta, fara niciun dubiu, imaginea reprezentata de noi atat in ochii lor dar mai ales, si cel mai trist, imaginea reala. Sloganurile vor inceta pana la urmatoarea infatisare la urne si pana atunci va fi liniste. O mult dorita dar pacatoasa liniste. Toate ideile si strategiile lor vor ramane in eter si atat. Evident, micile sicane vor fi mereu prezente. Trist este ca vor urma inca patru ani de sperante nefondate, dezamagiri, riduri, fire de par plecate sau albite. Cert este ca niciodata nu vor disparea regretele noastre. Cu siguranta ca niciodata nu vor disparea regretele lor. Ale noastre pentru ca ne-am dus/nu ne-am dus sa punem stampila, pentru ca am luat/nu am luat atitudine, pentru ca am invatat/nu am invatat din urma, pentru ca am crezut . Ale lor, pentru ca s-au dus/nu s-au dus pe val, pentru ca au luat/nu au luat cat trebuie, pentru ca au invatat/nu au invatat din urma, pentru ca au crezut. Nicio diferenta pentru diferenta. Impreuna construim o mentalitate comuna, nu exista tabere diferite. Mocirla este a tuturor, o meritam din plin. Odiheasca-se mintile noastre in pace !

Căţei de cartier

• Frustrări din cartier •

Incurcate sunt caile alegatorilor. Totusi, trebuie sa recunoastem, multi dintre dumnealor sunt practici si hotarati. Au calea lor si nimeni nu-i schimba traseul. Ieri mai pe seara am avut ocazia de a purta o discutie pe tema electorala cu un personaj din categoria descrisa pe scurt mai sus. Poate stiti genul, pensionat, a lucrat intr-una din intreprinderile de stat industriale, are cel putin un deget lipsa, isi duce nepotii la scoala si, uneori, mai da cu harletul prin petecul de pamant de langa scara blocului. Omul se intorcea spre casa dupa ce facuse cateva vizite corturilor amplasate prin cartier cu ocazia campaniei electorale. Filosofia sa era una simpla: “Dom’le, daca ei cara cu sacosile, eu de ce sa nu iau macar o punga ?”. N-am stiut despre ce-i vorba, nici nu ma interesa, eram atent la doi catei care alergau printre picioarele trecatorilor inghesuiti pe trotuar din cauza masinilor parcate acolo. “Ia uite, am luat si eu doua, trei becuri, le mai schimb in scara cand se ard celelalte”. Ma gandeam ca administratorul se ocupa oricum de acest lucru, doar eram cotizanti la cheltuieli. In fine, lipsit de importanta acest aspect. Cainii gasisera  niste cutii cazute dintr-un cos de gunoi si acum se harjoneau pe langa ele. Poate gasisera vreo farama de mancare. “Ia zi vecine, care-i treaba ?” indraznesc in cele din urma, gandindu-ma la ce are de zis omul, macar asa, sa am ce dicuta la bere mai apoi cu prietenii. “Ce sa fie ? Nu ma inteleg cu nesimtitii astia de la ce partid or fi ei..Tu-le muma-n…Am dus-o pe aia mica la scoala azi si i-am rugat sa-mi opreasca si mie vreo doua pixuri, vreo doua brichete…Adica io nu fumez mult da’ cateva brichete nu strica..Nu c-ar fi scump gazul da’ daca oricum trebuie sa le dea, ce mai conteaza cui le da..Pixurile mi le ia aia mica la scoala”. Cainii incepusera sa se maraie unul pe celalalt. Sigur aveau ceva de impartit. “Ia uite, mai sunt unii in fata..Ai dreacu’ astia nu era azi. Cred ca le-a ramas de impartit si trebuie sa dea tot. Uite-o pe aia cum pleaca cu doua sacose..Mai, nu va mai saturati, tu-va muma-n…Ce-o fi luat acolo ?”. Fara sa-mi dau seama eram prins in problemele sale. Chiar, ce facea doamna aceea cu doua plase de pixuri, brichete, becuri, harti si ce mama naibii mai ii dadusera ? Avea si vecinul meu dreptate..Dati cate putin sa ajunga la toata lumea ! “Hai vecine, ia si tu un bec si mi-l dai mie daca nu-ti trebuie..Ca io le mai schimb prin scara, ti-am zis.” .Cainii  ajunsesera cumva in mijlocul intersectiei, nepasatori la masinile ce se indreptau galagioase spre casa. Pareau impacati cu ce gasisera mai devreme in cos. “Auzi, vecine…” intreb eu nelamurit, “..te duci la vot ?”. Profunda intrebare, profund raspuns. “Mai este pana duminica inca doua, trei zile..Vedem ce se mai intampla. Poate ma duc, poate nu.”. “Strasnic om !” imi trecu prin minte. Era clar, omul analizeaza si despica firul in patru. Care are programul cel mai bun, cu ce proiecte ataca fonduri europene, cum vede strategia de dezvoltare..Adica, votul trebuie sa fie unul inteligent. “Ei, tot pe asta l-oi vota. Pai, eu ii cunosc pe ailalti ?” . S-a dus naibii analiza, votul inteligent. Ne cam ducem naibii cu fiecare zi, de fapt. “Pai stati asa, nu vedeti ca nu s-a intamplat mai nimic in ultimii ani, de ce nu schimbam si noi ceva…?”. Mai bine nu intrebam. Imi vedeam eu de drumul meu, ma uitam dupa caini..Chiar, au disparut cainii…Unde s-or fi dus ? “…Noua ne-a dat si de mancare pe la serbarile alea prin parc, am fost si in excursie de vreo doua ori cu primaria..Adica, altii poate n-or face nici atat”. “Da, dom’le dar nu sunt parcari, curatenie, spatii verzi, drumuri asfaltate..Ne sufocam, nu vedeti ?”. Adica, spuneam si eu de cacaturi din astea, spuse de vreo 18 ani.”Aaa, pai duceti-va voi tinerii si luati atitudine..Schimbati voi, ca voi vreti..Noi ne-am cam trait viata.”. Futu-i gura ma-sii, ca nu putea s-o spuna mai bine ! Ma si gandeam la tinerii din cartier. Aia care incep sa devina majoritari. Ma gandeam si la atitudinea lor, vointa lor de a schimba lucrurile in bine.  Ma gandem la tinerii aia care tripleaza  an de an numarul abandonurilor scolare. Tinerii aia ecologisti si carora le place sa arunce cu pet-ul din masina, la semafor. Aia care abia acum incep sa-si traiasca viata. ..

   …Oare ce-or zice cei doi catei ? Pentru ei cum se vede viata ?