Miercuri seara, Şahtior Doneţk a câştigat Cupa UEFA.
Raţ este în culmea fericirii. Victoria este şi a românilor. Mircea Lucescu confirmă. Mircea Lucescu este un mare antrenor. Lumea îl laudă. Europa vuieşte. Românii sunt mândri că sunt români. Ziarele titrează. Lumea se bucură. Printre altele, Il Giornale scrie: …zingaro romeno della panca… Cum!? Cum e posibil!? După tot ce a făcut Il Luce pentru fotbalul italian? Presa românească ia foc. Lumea odată cu ea. Nu doar Chivu şi Mutu sunt catalogaţi ţigani. Acum şi marele Il Luce. Elementul rasial din fotbalul italian se extinde. Ambasada română de la Roma se sesizează. Xenofobia nu mai are limite. Italienii se răzbună. Italienii nu au uitat nenorocirile ţiganilor români. Românii le arată obrazul italienilor. Acum este şansa ca Europa să vadă cine exagerează. Dar de-odată, şoc! Expresia buclucaşă n-a fost înţeleasă cum trebuie. Mircea Lucescu lămureşte. Nu doar că nu îl jigneşte, ba chiar îl laudă. Presa se depresurizează. Era doar o expresie des folosită în fotbalul italian. Înseamnă un antrenor care a stat pe banca tehnică a mai multor echipe. Lumea nu mai înţelege nimic. Oare Lucescu exagerează?
Nu ştiu exact cine, dar au bătut orele doisprezece; I’m out sau, mai pe înţelesul presei româneşti, sunt pe undeva pe afară.
Lucescu pentru România
După cum ştiţi meciul inceput aseară şi terminat azi-noapte dintre Werder şi Şahtior, două echipe ce-şi disputau cupa Uefa, s-a incheiat cu victoria oaspeţilor.
Un meci mai tacticizat decât interventiilor trupelor speciale într-o zonă ostilă, căci nimeni nu te ţine minte dacă ai jucat finala ci doar dacă ai câstigat-o, concluzia fiind că mai bine joci prost şi pleci dintre turcaleţi cu statueta poleită cu aur la subraţ decât să înnebuneşti spectatorii cu un joc complex, ofensiv ca apoi să plângi la final că ţi-au băgat-o adversarii in minutul 93 in traistă precum un gospodar la piaţă.
A câştigat fotbalul prin atmosfera produsă de 60000 de fani, a câştigat Ucraina, fiind prima lor cupă din istorie, dar cel mai mult am câştigat noi datorită domnului Mircea Lucescu. Acum, mulţumită lui mai scoatem şi noi capul de sub cearceaf pe la capăt, nu numai pe lateral cu jumătate de ochi.
Intreaga suflare europeană a văzut cum „un ţigan român”, denumit astfel de presa italiană, a câştigat cupa pe bune, legal, nu prin furt ori cine ştie ce ghiduşie.
De aceea îţi mulţumesc ţie, Mircea, pentru că, deşi eşti poliglot, în timpul meciului înjurai în română şi pentru că la finalul meciului ai purtat cu mândrie şi lacrimi în ochi drapelul României pe umeri.
Mă înclin in faţa demonstraţiei tale prin care ai arătat că rodul românului nu a putrezit de tot, e nevoie doar de dragoste pentru a înflori.
Cupa e la noi!
Mircea Lucescu a câștigat aseară Cupa UEFA, împreună cu echipa sa, Șahtior Donețk, în urma unui meci lipsit, totuși, de spectaculozitate.
Nu am înțeles de ce, vizionând imaginile de la TV, Raț luase trofeul în brațe și se îndrepta în fugă către vestiare. O fi vrut să-l ducă la Slatina?