România în repaos

Deşi luna iunie se îndreaptă hotărâtă către final, vara nu s-a instalat peste meleagurile româneşti atât de confortabil cum ne-a obişnuit în anii trecuţi. Căldurile toride cu care ne-a învăţat clima în ultima perioadă sunt înecate de ploile de vară ce umflă râurile şi bucură grânele de pe ogoarele patriei. Luna lui cuptor, încă aşteaptă să-şi scoată limba de flăcări.

Fie că-i cald ori ba, vara este prin excelenţă anotimpul concediilor. Sudoarea unui an de muncă, întrerupt de pauza ce încadrează pantagruelicul ospăţ de Crăciun, dar şi de prea scurta vacanţă de Paşte, e nevoie să fie ştearsă de pe frunte, apelând la o cură de lâncezit, fie sub raza unui soare arzător, fie la umbra reconfortantă a unor pomi stufoşi. Că atât de aşteptatul concediu se va concretiza într-o săptămână la munte sau un sejur la mare, că va fi cu cortul, la gazdă, la pensiune sau la hotel, că va fi în luxuriantele staţiuni de pe litoralul românesc sau în modestele locaţii din Grecia, Bulgaria, Turcia sau alte destinaţii învecinate, că vor fi două săptămâni undeva la ţară sau acasă la bloc, la umbra betoanelor, asta depinde de posibilităţile fiecăruia. Omul muncii are nevoie oricum de repaus. El simte nevoia să-şi odihnească trupul istovit şi să-şi limpezească mintea năucă. Acesta este concediul ca modalitate de reîncărcare a bateriilor sau, mai simplu, concediul de odihnă.

Există însă şi o categorie favorizată de persoane – favorizate fie de tăticu’, fie de mămica, fie de iubi – care văd în concediul de vară o modalitate propice de a rupe monotonia cotidiană, instalată în pofida vieţii agitate de noapte, a tabieturilor de dimineaţă, a ieşirilor de amiază sau a fiţelor de seară. Personajele în cauză nu mai prididesc să-şi consume vacanţele şi apoi să-şi etaleze experienţele acumulate pe diverse căi media, dând trendul destinaţiilor de vacanţă ale „lumii bune”. Acest joc de-a banul gata, rupt din contextul unei Românii veşnic obosite, nutreşte în continuare speranţele deşarte datornicului la bancă, care îşi rupe de la gură şi agoniseşte bani pentru a juca la Loto, visând săptămână de săptămână la acelaşi bilet înfrângător.

Şi toate acestea, pentru ca rămasă fără vară, ţara să înceapă să obosească din nou.

Vacanţă pe firul roşu

Ţrrr! Ţrrr! Ţrrr!

-Da, cine-i?

-Băh, ce-ţi ia atât să răspunzi? Nu ajungi la telefon? Ha, ha, ha, ce glumă am scos!

-Nu, să trăiţi. Eram ocupat cu bagajul.

-Ce bagaj, Boc? Te-am data afară?

-Nu, hi, hi, plec în concediu…

-Concediu? Da’ ce-ai, băh, eşti surmenat? Tu n-ai auzit c-am intrat în recesiune?

-Da dar sunt obosit. Ştiţi, şedinţe, ordonanţe, am lucrat şi duminica…Trebuie să mă odihnesc un pic.

-Boc, te plesnesc! Nu pleci nicăieri până nu spun eu!

-Haideţi, vă rog…Mi-am luat bilete în staţiune.

-Hai, băh, mojicule…În staţiune? N-ai bani de Austria, ceva? Sau ţi-ai tăiat din salariu, hă, hă hă!

-Hi, hi, nu mi-am tăiat. Oi fi eu pitic da’ nu-s prost. Şi plec în staţiune în Monte Carlo.

-Băh, Boc, şi ce vrei tu să faci acolo? Umbli cu Ţiriac?

-Nu, nu, să trăiţi. În concediu nu. Păi, o să mă distrez. Mai o plajă, mai o tărie…

-Tărie? Boc, eşti prost? Pe căldura asta bei tărie?…Ce tărie bei?

-Whisky, nu? Că aşa ziceaţi, că e bun…Şi o să dansez, o să, ştiţi, cu nevasta…hi, hi!

-Băh, Boc, păi tu o să vii mai obosit decât eşti acum. Bine, oricum nu prea munceşti acum, hă, hă, hă!

-Haideţi, nu râdeţi de mine…

-Boc, ţi se pare că râd? N-ai spus că eşti obosit? Păi de aia îţi dau eu concediu, să îţi faci de cap în loc să dormi? Băh, Boc, vrei să-l pun pe Blaga să te alerge înainte să pleci?

-Nu, vă rog…

-Hai, lasă bagajele! Nu pleci nicăieri. Mâine seară vii cu mine, îţi dau eu o ţuică , o dansatoare, o măslină şi apoi la nani. Dormi şi luni la muncă!

-Haideţi, dom’ preşedinte? Şi eu când îmi iau concediu? Ce fac cu biletele?

-Te duci la Vântu şi anunţi că le donezi, că e recesiune. Să vadă lumea ce prim-ministru bun a pus preşedintele! Hă, hă, hă, numai strategii am în cap!

-Da, dar…

-Te-ai speriat, nu? Hă, hă, hă! Băh, Boc, de-aia îmi place de tine, că pui botu’. Hai, du-te unde vrei că-mi eşti simpatic…Băh, Boc. Să nu-mi vii obosit că te pun să remaniezi gurvernul.

-Nu, nu, să trăiţi. O să dorm.

-Aşa. Oricum dormi şi la şedinţe. Hai, că avem treabă după aia cu prostănacul. Acuş vin prezidenţialele. Noroc, băh Boc, hă, hă, ce simpatic eşti, băh, Boc.

-Mulţumesc.

Clanc!

Cât de curând se apropie vacanţa parlamentară. O fi bine, o fi rău?

Nervi de vacanţă

   nervi-de-vacanta

   Motivul de bază al fiecărei vacanţe este în principal surmenajul. Oboseala acumulată zi de zi, mai ales în cazul celor care muncesc, converge în final către decizia supremă de a ne băga picioarele în muncă, banii pe card şi fundul în maşină sau avion. Locaţiile alese pentru odihna trupului şi spiritului sunt din cele mai diverse, începînd de la patul din dormitorul propriu şi până la la bungalourile din Bora Bora. Scopul principal este aşa zisa încărcare a bateriilor pentru a continua eficient activităţile de dinaintea vacanţei. Uşor de zis, uşor de făcut. Dar…

   Nu de multe ori am întâlnit situaţii în care lumea se întoarce mai obosită din concedii decât era înainte de a efectua stagiul recreativ. Concediul este o necesitate sau un trend? Greu de spus. Cu siguranţă este o necesitate dar în ultimul timp a devenit un trend. Un trend prin prisma locaţiilor alese, al consumului de resurse (materiale şi fizice) şi al activităţilor depuse. Sunt prea puţini cei care mai dorm relaxaţi în perioada de recreere. Majoritatea comasează pe o perioadă relativ scurtă cât mai multe acţuni menite, chipurile, să odihnească mintea. Nu poate lipsi partea de „şoping”, mai ales dacă locaţia este una din afară, „unde sunt reduceri beton”. Grătarele fac parte din noi iar mersul cu maşina atinge cote îngrijorătoare uneori, motivul fiind încercarea de a bifa cât mai multe obiective cu un cost al transportului mai mic. Dar creierul, nefiind întrebat, se oftică şi rămâne surmenat.

   Orice repaos în afara mediului profesional a ajuns să reprezinte, în esenţă, un stres mult mai mare decât perioada de muncă. Resursele financiare ocupă, de obicei, principala problemă însă mai sunt câteva care se ţin scai de fiecare individ. Organizarea vacanţei, locaţia aleasă, cazare, drum, bagaje, perioada, partenerii, traseul, obiectivele, orele de trezit, raţia zilnică, maşina, avionul, toţi aceşti parametri nu fac altceva decât să transpună oboseala psihică în spaţiul intim. Şi de cele mai multe ori sfârşim prin a acumula alte porţii de oboseală la final de sejur şi având nervii cioburi. Este concediul o necesitate? Da, mai ales după o vacanţă.

Bizar

Sunt foarte obosit. Parcă îmi atârnă de pleoape întreaga greutate a zilei. Punctele de reper se aleargă ca bezmeticele în câmpul meu vizual. Mi s-au înceţoşat paralaxele, cum ar spune bătrânul roacher. Azi noapte iară m-am culcat la trei. Când m-am trezit de dimineaţă, plecaseră toate.