Eliberarea unui Becali

Cum bine se ştie deja, la sfârşitul săptămânii trecute Gigi Becali a fost eliberat sub control judiciar. Un lucru bun dacă e să ţinem seama că de Paşte omul şi-a ciocnit creştineşte ouăle în familie.

Se pare, după cum a reieşit şi din declaraţiile sale date imediat ce a fost pus în libertate şi asaltat de zecile de reporteri înfometaţi de senzaţional, că în timpul şederii după gratii, Becali a continuat să primească sistematic semnale de la Domnul. Domnul nostru cel de toate zilele, Domnul nostru cel cu majoritatea voturilor… nu se ştie. Cert este că plasarea sa în rândul celor liberi în Vinerea Mare a desprimăvărat în capul berbecului rătăcit, George Becali, o componentă mistică extrem de pronunţată.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă Tribunalul Bucureşti ar fi respins vineri recursul cu privire la punerea în libertate a lui Gigi Becali, revenind asupra acestei decizii o zi mai târziu şi aprobând in extremis eliberarea acestuia pentru sâmbătă seara? Ce sentiment ar fi încercat oierul Gheorghe dacă ar fi păşit pragul celulei de detenţie, întru eliberare, îndată ce prima zi de Paşte şi-ar fi intrat în drepturi? N-ar fi fost, vorba lu’ Badea, “Dumnezeu”!?

Revenind cu picioarele pe pământ sau, mai bine spus, revenind cu picioarele în mocirla din Pipera, ar trebui menţionat totuşi că scenariul de mai sus nu este decât o altă răutate dusă la extrem, mai ales că protagonistul însuşi a dezminţit zvonurile conform cărora s-ar fi erijat într-o altă instanţă a lui Iisus.

Până la urmă, râdem, glumim… dar nu ştiu de ce am eu impresia că războinicul are deja un nou Dumnezeu. ‘trăiţi! Ordonaţi!

Sursă poză: www.mediafax.ro

Pe Becali îl Paşte închisoarea

A trecut mai bine de o săptămână de când Războinicul Luminii s-a aliniat în serie cu lumina pală a neoanelor din celulele de detenţie. Pac-pac şi i s-a ars siguranţa. Că a călcat pe cine nu trebuie pe bec sau că a umblat la vreun buton mai sensibil, rămâne de văzut.
Cert este că modul haiducesc în care Becali a dorit să-şi facă dreptate, reacţia întârziată a autorităţilor, dar şi modul în care a fost întocmită motivaţia de a-l menţinere în arest preventiv a judecătorilor, vor capta multă vreme atenţia prostimii, şi nu numai, stând la baza a noi dispute şi născând noi şi noi controverse.
Unii spun că punerea în arest a latifundiarului de Pipera este o manevră de distragere a atenţiei în prejma alegerilor; alţii spun că totul este o înscenare, uneltită de comun acord cu acuzatul Becali, pentru a mai pompa puţin în capitalul de imagine, în ultima vreme puternic dezumflat, a liderului penegist; sunt şi persoane care consideră că arestarea lui Becali este un abuz odios, la fel cum sunt şi persoane care susţin că justiţia a procedat absolut corect prin arestarea sa. Ideea e că, indiferent dacă adevărul şerpuieşte printre supoziţiile de mai sus ori se doseşte în cu totul altă parte, justiţia română ne-a confiscat, pentru cel puţin 29 de zile, bufonul. Este ca şi cum, din atâtea perechi de aşi în ale driblării justiţiei, procurorii au tras tocmai Popa Prostu’.
Dacă pentru justiţia chioară şi anemică, ce supraveghează litera legii pe plaiurile româneşti, toată tărăşenia asta nu este decât o nouă acţiune de tipul „yes, Sir”, pentru personajul principal al acestei povestiri, George Becali, reculul acţiunilor aţintite împotriva sa, deja a început să-l scoată în evidenţă într-o lumină vizibil favorabilă. E limpede că oamenii fraternizează cu “eroii” ajunşi victime ale autorităţilor, pentru că au avut curajul/tupeul de a-şi face singuri dreptate. Iar, cu fiecare zi ce trece şi-l găseşte în postura de victimă, nimbul lui Becali creşte încet, încet în intensitate. Dacă până acum “spinteca” duşmanii cu sabia precum Mihai Viteazu, după acest episod, Becali se va lua de mustăţi şi cu Iancu Jianu.
Insă, odată ce aura sa capătă iarăşi contur, se intensifică şi gradul de naivitate. Nu mai departe de zilele trecute, când deja se afla în arestul poliţiei, Becali a acceptat să candideze la alegerile europarlamentare pe listele PRM-ului. Altruistul Gigi împarte până şi din capitalul său de imagine închegat în jurul acestui eveniment, precum mămăliga în jurul brânzei din bulzul ciobănesc. Păi dacă actuala coaliţie de guvernare dintre PD-L şi PSD s-a constituit în jurul unui singur numitor comun, care este banul (e normal să poţi avea mai multe specii de şoareci pe aceeaşi bucată de caşcaval), o alianţă dintre PRM si PNG este cu totul şi cu totul inedită. Nu de alta, dar e mult mai greu să ai doi mari lideri la o singură tribună.

Nu peste mult timp (c-or fi zile, luni sau ani, om vedea), Gigi va simţi iarăşi mirosul de bălegar al mioarelor sale. Până atunci, îl Paşte închisoarea. Până atunci, Providenţa l-a pus la încercare. Mai e puţin şi Gigi va părăsi triumfător locul care i-a ţinut prizonier trupul, dar nu şi mintea, pe calul său negru, Maybach, aidoma unui mesager biblic adulat de mulţime, cu sabia dreptăţii strălucindă mai ceva ca nocturna din Ghencea.

În gura ei de presă

Mircea Badea mi se pare un tip super istet. Sunt convis ca nu mi se pare doar mie, micutul chiar este. Cata vreme nu e in tandem cu Oreste si isi vede de ziarele si de frustrarile lui are momente cand debordeaza de umor de buna calitate.

Privit asa din fotoliu pare tipul care nu face nici un compromis. Dar cum sa cred asta cata vreme latra din ograda lui Voiculescu. In cazul lui chiar el a recunoscut ca nu musca mana care il hraneste, ci doar curul celor ce vor sa muste mana ce-l hraneste – as adauga eu.

Toata saptamana trecuta i-am scris acelasi mesaj pe forumul emisiunii sale de la Antena 3, pe care refuz sa cred ca nu a apucat sa-l citeasca (cand afirm asta ma bazez pe faptul ca alte mesaje alaturate mesajului al carui autor sunt au fost citite) si care suna exact asa:

“Intrebare cu iz de fabula: O pasarica a ciripit ca Motanul intentioneaza sa obstructioneze Iepurasul. Ce parere are despre asta catelusul din tine?”

Intrebarea are legatura desigur cu succesiunea de mailuri emisa dintre elementii Antenelor propabil de vreun angajat dezgustat de cum a inteles conducerea trustului sa distribuie primele de Paste, succesiune de mailuri publicata saptamana trecuta, mai precis sambata, in Cotidianul.

Semnalul nu a fost deloc slab, dar Mircea nu a riscat sa se umple de purici in emisiune.

N-am avut nicidecum pretentia ca mesajul sa-mi fie citit sau comentat in direct. E un mesaj banal pana una alta care nu suporta un raspuns pe masura celui vizat si cred ca nu a fost nici singurul de pe forum din registrul asta. La randu-i omul n-avea ce sa comenteze despre eveniment cat timp ziarul cu pricina a aparut sambata, zi in care el nu a avut emisiune. Si in plus eu nu sunt decat un alt “ciumpalac” caruia ar trebui sa i se administreze o corectie.

Reproblabila este atitudinea sa de “ploua” si lipsa de solidaritate visavis de colegii de antena, cu atat mai mult cu cat nici macar nu a marait despre subiect nici o secunda. Frate, frate da’ la razboi inapoi.

Unul peste alta mie tot imi ramane simpatic. Nimeni nu e defect perfect. Toti mai avem si calitati.

Traim in Romania si Badea ne preocupa tot timpul!

Oi sunt, dar miei….

Oi sunt, dar miei….

Senzual! Simona Senzational a… pardon, pardon! Senzational! Simona Senzual i-a facut o vizita mielului salvat si ‘infiat’ de eroii de la Libertatea.

La o simpla cautare pe google am aflat ca “voluptoasa blonda”- ca sa il citez pe autorul articolului, sustine o ampla campanie impotriva sacrificarii mieilor. “Nu taiati mielul!” titreaza undeva pe o pagina in web si Cancan tot referitor la pozitia ferma a iubitoarei de miei si modul in care aceasta doreste sa tina piept procesului de fabricare al pastramei.

Un alt amanunt important este ca animalutului au inceput sa-i cresca deja cornite. Cred si eu… unde pune blonda suflet cresc imediat si coarne.

N-am urmarit indeaproape foiletonul al carui protagonist mielul este asa ca mai multe detalii nu cunosc, dar am presentimentul ca in doi, trei ani se va vorbi despre un alt berbec cu ditamai strunga in Pipera ce face rumoare printre balaie la oras.