Visul de după-masă

   Toropit de gradele domnului Celsius dar şi de exodul sângelui din creier către stomac (efect al unui prânz copios), am început să visez cu ochii deschişi la un loc în care să pot atinge cu adevărat starea pură de nimic. De a nu face nimic.

   Şi visul meu începe cu o plajă fină, pustie, calmă… Stau pe un şezlong pe malul apei, o apă turcoaz, limpede, călduţă iar valurile mă lovesc uşor peste genunchi, mângâindu-mi fiecare por al pielii. Soarele zâmbeşte blând către mine, învăluindu-mă cu atâta grijă încât să nu simt niciun fel de jenă din cauza lui. Din când în când o adiere suavă trece prin dreptul meu, scuturând-mi băluţa care mi s-a instalat în colţul gurii din momentul în care am început să gust nimicul…

…Şi stau. Stau pur şi simplu, fără să fac nimic. Lenea îmi cucereşte tot organismul, oferindu-mi noi viziuni asupra momentelor care necesită efort. Din acest motiv prefer să mă piş pe mine, lăsând urina să zburde pe picior în jos, spre apă, acolo unde marea o preia ca pe o soră mai mică. Valurile mă vor spăla, nu-mi fac griji… O, da, căcaţii care plutesc în juru-mi sunt tot ai mei, nici nu mai ştiu dacă de azi, de ieri sau de săptămâna trecută. Mai vechi nu au cum să fie, se ocupă marea de reciclare. Între timp, băluţele mi se scurg una după alta, la fel cum mi se scurg ochii către zare, către cer, către apă… Nu fac nimic. Absolut nimic.

   Mi-e sete. Nu pot să mă ridic. Nu vreau să mă ridic. Dar iată cum, făcând un semn discret cu un ochi, mă fac înţeles de o superbă roşcată cu ochii verzi şi sânii voluptoşi, care vine alergând spre mine, cu o bere rece în mână şi cu trupul unduit precum adierea suavă a vântului. Privesc tâmp către mirificul tablou din faţa mea şi-mi dau seama că de lene ce mi-e nu mi se ridică nimic sub pantaloni. Nu, nu e lenea de vină. Roşcata, fiind tot mai aproape acum, îmi dau seama că este David Hasselhoff care nu se unduie ci se împleticeşte prin apă, fiind beat. Berea rece există, însă, în mâna sa. La fel şi câteva alge care-i ies dintre dinţi. Da, deci de aia nu simt nimic în pantaloni.

    Şi stau în continuare. Un pic jenat acum, de Hasselhoff. E clar e timpul să mă ridic, deşi nu vreau. Aş mai lenevi aşa încă o sută de ani, cu băluţe, pipi, valuri blânde pe genunchi şi priviri tâmpe. Un vis frumos. Am ochii în lacrimi şi nu desluşesc silueta care se apropie agale de mine. Mă chinui să mă concentrez dar nu-mi iese. Cine mai este pe insula mea? Aha, acum văd.

„Băiatu’, nu cumperi un trandafir frumos pentru prietena lu’ matale? Ai un ban să-mi iau şi eu cocktail de la barul de pe plajă?”

Zdob şi Zdub, E.M.I.L. şi Byron au confirmat prezenţa la Stufstock 2010

   Stufstock 2010 va oferi celor prezenţi în Vama Veche încă trei spectacole pe care publicul de concert spune deja că le aşteaptă cu nerăbdare: Zdob şi Zdub, E.M.I.L. şi Byron vor cânta pe scena Stufstock 2010, în week-endul 20-22 august.

    Vineri, 20 august, în penultima seară de Stufstock, cei din Vamă vor avea parte de “un show extraordinar, cum numai formaţia Zdob şi Zdub ştie să facă. De la Nistru pân’ la mare, Stufstock este cel mai tare”, spun Zdubii.

   Celebra trupă de ethno-rock din Republica Moldova, Zdob şi Zdub este cunoscută pentru show-urile live şi muzica originală, un mix între un hardcore puternic şi muzica populară moldovenească. Pentru componenţii trupei, evenimentul de la Stufstock înseamnă o provocare anuală la care nu rezistă să adere, “o întâlnire cu iubitorii muzicii originale, o apropiere de fani”. Ei spun ca Stufstock-ul este festivalul care îi “eliberează şi îi face sa dea frâu liber creativităţii, este locul unde se promovează muzica românească de valoare”.

   O altă trupă care va urca pe scena Rock sâmbătă, 21 august, este E.M.I.L., care împlineşte anul acesta 10 ani de existenţă. “Fiecare prezenţă E.M.I.L. la Stufstock a reprezentat o bornă de kilometraj în istoria trupei”, povestesc băieţii. “Fie că am dansat pe scenă împreună cu publicul, la răsărit de soare, fie că ne-am reîntâlnit după o absenţă de aproape un an sau că am lansat şi promovat discuri, scena festivalului ne-a primit şi ne-a acceptat şi în momentele noastre bune, dar şi atunci când muza veghea asupra altor trupe.”. Şi, cum anul acesta E.M.I.L. “împlineşte 10 ani de abuzuri, excese şi imoralităţi”, cum spune Stoi (chitară), “Stufstock 2010 va fi pentru trupă tot o sărbătoare. Suntem foarte bucuroşi de participare, vă mulţumim şi vă salutăm cu respect!”

   Byron vor veni la Stufstock vineri, 20 august, pe scena Rock. „Vrem să-i felicităm pe organizatori pentru treaba extraordinară pe care au făcut-o, reuşind să ţină festivalul în viaţă”, spun cei de la Byron, care consideră că nu e uşor să organizezi un festival de asemenea anvergură ca Stufstock-ul, mai ales într-o perioadă în care multe festivaluri se amână şi multe concerte se anulează. „Noi ne bucurăm că s-au găsit resursele pentru a face ca festivalul să continue, mai ales pentru că ocupă un loc foarte important în istoria trupei noastre”, povestesc ei. „Stufstock a fost primul festival la care trupa Byron a participat, în 2007”. Dan este, de altfel, un veteran al festivalului, luînd parte la aproape toate ediţiile sale. Byron spun, de asemenea, că se bucură de faptul că Stufstock a revenit la formatul consacrat, cu trupe româneşti şi scenă pe plajă – ingredientele principale ale atmosferei aparte de la primele ediţii. „Muzica românească de calitate are mare nevoie de locuri în care să fie ascultată şi trăită live, aşa că un asemenea festival e un lucru grozav, mai ales pentru formaţiile tinere în căutare de audienţă.”                                                           

   STUFSTOCK 2010, aflat la a opta ediţie, va avea loc între 16-22 august, pe plaja din Vama Veche. Organizatorii vor aduce şi anul acesta, pe trei scene, de această dată – scena Rock, scena Fusion World Stage şi scena Newcomers – trupe rock care deja au făcut nopţi albe cu mii de fani în Vamă, în anii trecuţi, cât şi muzică nouă, pe care Stufstock o lansează şi o susţine, ca în fiecare an.

    Primele nume de pe afiş care au confirmat sunt Lună amară şi Trooper, care în 2009 au avut concerte incendiare, la care publicul a cerut nenumărate bis-uri, şi Trupa Veche, pentru prima dată, în această formulă, pe scena Stufstock. Alături de concertele extraordinare cu care Stufstock-ul şi-a obişnuit de şapte ani publicul, anul acesta evenimentul va deveni mult mai complex şi va susţine şi alte forme de exprimare artistică: teatrul, filmul, fotografia, literatura, totul sub umbrela eco. Festivalul este produs de compania Capricorn & Capricorn Productions.

Vamă de pus în ramă

cms-image-0000005132 mai , Vama veche, plaja de lângă stuf …

„- Frate dă şi mie 10 mii să-mi iau şi eu o bere !

– Bani n-am, da’ îţi dau o ţigară dacă vrei !

– Cum mortii mă-tii n-ai mă bani când bei bere la doză ? Dă banii că mă cac pe mă-ta!

– Prietene vrei ţigara sau nu?  Bani n-am.

– Bă eu vreau banii, pe toţi, că te batem de te caci pe tine găozar labagiu ce eşti ! Ai venit şi tu în Vamă că e la modă băga-mi-aş pula-n morţii mă-tii! Dă banii că te futem in cur două zile! Dă şi mobilu’!

– Auzi coaie talente d-astea făceam eu acum 10 ani când n-aveam floci la pulă, du-te prietene si incearcă fentele in altă parte că de la mine nu vezi nimic şi dormi şi pe sectie 3 săptămâni cu găozul spart in fiecare oră, să vedem apoi cum stă treaba! Îţi dau o ţigară dacă vrei .

– I-auziţi mă la ăsta ce coaie are-n el. Bine mă, dă o ţigară.

– Ia două!

– Mersi frate, rămân dator. Glumeam oricum.”

Conversaţie avută pe la 5 seara alături de punkistul şef ( căcat pe el la propriu ) + 4 punkişti subordonaţi.

Vama se schimbă, o văd de 6 ani încoace din ce în ce mai puţin captivantă. Totuşi mai are un dram de naturaleţe.

Ne trece valu’

  Inca putin si valul de turisti nationali va ajunge in valurile Marii Negre, tripland populatia de pe litoralul romanesc. Deja, la fiecare sfarsit de saptamana, asfaltul Autostrazii Soarelui este calcat de anvelopele automobilelor in majoritate cu numar de capitala. In sfarsit, o gura de aer  incarcat de Celsius pentru cei care vor ramane in lunile fierbinti printre betoane dar un plus de zerouri in conturi pentru  proprietarii de hoteluri, pensiuni, bodegi si alte atractii ale tarmului Marii Negre. Ca in fiecare an, deja se fac estimari, calcule, liste de preturi, topuri de oferte, petreceri, studiori estivale. Lucruri noi si totusi nu. Tendinta de comparatie cu vecinii spatosi de la sud se vede in toate buletinele de stiri de sezon. Unii merg mai departe incat sa compare statiunile romanesti cu locatii aflate pe langa suratele Marii Negre, acolo unde cantitatea de bun simt pe metru patrat este aproape de top. Bineinteles, in toate aceste statistici suntem cei mai scumpi (si chiar suntem), avem cele mai putine si slabe servicii (din nou, asa este) si crestem numarul de musterii nemultumiti. An de an, acelasi discurs. Aceleasi pregatiri in pripa, aceleasi oferte dezamagitoare, acelasi respect fata de cei care vin sa-si lase salariile si primele pe acolo . Ce nu inteleg eu este cum, totusi, sunt toate locurile de cazare ocupate, cum se gasesc mereu atatia care sa plateasca multi bani pentru mai nimic, cum naiba nu se da odata cu flit magarilor care trag tepe de fiecare data ? “Nu ne place, vai ce urat, e mai frumos la sud sau oriunde in alta parte, nu se mai poate asa…”, sunt cuvinte regasite pe buzele tuturor celor care sunt chestionati vis-a-vis de oferta romaneasca. Si sunt multi cei care se regasesc avand aceste pareri . Cu toate astea, ce mai cauta dom’le acolo ? E un lucru general valabil pe meleagurile mioritice: ne place sa comentam, sa injuram, sa criticam dar nu pedepsim si nu ne asumam. “Ce magar politistu’ ca ia spaga” spun toti in timp ce dau spaga. “Ce oras murdar” spune lumea aruncand mucul de tigara pe trotuar. Cati dintre cei care critica actiunile celor din jur folosesc scrumiera din masina ? Suntem judecatori si raufacatori in acelasi timp. Hoti si vardisti. Desteptati-va, bah, secolul asta !