Cântec de seară

Un pod, o mare, un îndemn,

Mă strigă stele și le chem,

Alerg pe sunete de lemn

Să-mi caut apă și refren.

 

Un soare, lăcrimând ușor,

Îmi dă o rază să păstrez

Dar eu iubesc prea mult un nor

Și am cântat cu el un crez.

 

Iar marea urlă val cu val

Urmând angelic timp astral

Iar eu iubesc atom, cristal

Cu stâlpi în apă din aval.

 

Și-mi vând secundele din somn

Pentru văzduhul plin de pur,

În basme cu erou un om,

Al podului lăsat cusur.

 

Și strop cu strop mă spăl fumând

Licoarea mării fără gând

Iar norul strigă tot plângând

Un înger sunete mâncând.

 

…Un pod, o mare, un refren

Au înșelat un pod din zei

Cu zeul devenit blestem,

Și lacrima trezind atei…

 

poezie

Cel mai mare poet de secol XIX

Ieri s-au împlinit 159 de ani de la naşterea celui mai învăţat la bac poet român. Luceafărul său, cele cinci scrisori fără destinatar, nuferii, florile albastre, somnoroasele păsărele dar şi fluturii geniului său pustiu, frăgezimea iubitei şi dialogurile sale cu codrul, visurile în visurile ale lui Dionis şi alte numeroase teme ale operei sale au constituit în decursul anilor subiectul de studiu a numeroase generaţii, de la mici învăţăcei pînă la mari erudiţi în ale literaturii române.

Marele merit al lui Eminescu este, aşa cum au mai spus-o şi alţii, că a fost primul poet care a reuşit să dea savoare limbii române. El a fost primul bucătar recunoscut de grai românesc. Nu interesază cum a prestat el la celelalte limbi; la limba română a stat al dracului de bine. Şi chiar şi dincolo de acest merit, Mihăiţă rămâne unul dintre cei mai mari poeţi români.

Aş zice că românul s-a născut poet de la Eminescu încoace. Dar înainte de a se evidenţia ca poet, românul se regăseşte perfect în personajele atât de actualului Caragiale. Dacă s-ar (re)pune problema unui scriitor naţional, Caragiale ar trebui să fie acela.

De fapt, cel mai mare “defect” al lui Eminescu în momentul actual este că dăinuie în mintea românului de rând drept cel mai mare poet naţional. Desigur, nu poate fi vorba de un defect în adevăratul sens al cuvântului câtă vreme această distincţie nu şi-a acordat-o singur. Au fost alţi cunoscători, în cu totul şi cu totul altă epocă, care l-au urcat pe acest soclu. Însă mistificarea poetului Eminescu şi a operei sale a început deja să cunoască reversul medaliei. E limpede că nici un mare poet nu se aseamănă cu altul, dar parcă nimeni nu mai are loc de Eminescu în literatura română. Ori nu este chiar aşa. Lasaţi-l pe Eminescu să să-şi recapete profunzimea!

Totuşi, ţinând cont că ieri a fost ziua în care Eminescu ar fi împlinit 159 de ani, îi urăm ca pe viitor copiii să-i înveţe cât mai multe poezii, opera lui să fie subiectul a cât mai multor teze la română şi a cât mai numeroase lucrări de dizertaţie şi, desigur, îi urăm să rămână în continuare muza lui Adrian Păunescu.

Erecţii lirice

Am recitit pentru a doua oară volumul de versuri Infernala comedie, semnat Emil Brumaru. O incursiune lirică ce-ţi răscoleşte în cap toate gândurile rătăcite îndelung prin pantaloni. Un lucru este cert: este un volum de versuri ce ar tura la maximum pudoarea majorităţii profelor de română.

Dincolo de termenii vulgari, dincolo de grotescul surprins sau de cadrele scabroase imaginate de autor, dincolo de însuşi caracterul lor pornografic, sonetele ce compun volumul stau la baza unor trăiri erotice pure şi intense. Oricine le poate regăsi relativ extrem de uşor, imediat după zidul ridicat din prejudecăţi şi inhibiţii, în grădina unde imaginaţia zburdă nestingherită.

Am păşit cu gândul, pe durata lecturării, prin raiul cel strâmt şi-adânc şi laic dintre fese al unui cur veşnic slăvit între cururi, atent să nu calc pe milioanele de pule şi infiniţii lindici ce împânzeau tabloul. Timpul curgea ca pişălăul, moale şi, cu cât înaintam mai mult în lubricul tărâm, versurile îmi scoteau în cale de la căcaturi aburind eterne şi pizde puturoase ca o scrumbie rea, până la buci crescute frumos cum cozonacii. Şi-apoi, m-am tot gândit… ce-ar fi mai sănătos? Să bei cafele virginale sau să te adapi cu roua alcoolică din zori?