Fetele lui Mazăre

Radu Mazăre a dansat îmbrăcat în haine militare la conferinţa de presă în cadrul căreia a anunţat că a câştigat definitiv un proces cu ANI.

La cât de entuziasmat era, n-ar fi exclus ca domnul primar să se fi distrat în prealabil prea mult cu MARIA şi cu COCA.

Primarul Neculai Onţanu promite peste 20 de locuri de parcare în 2011!

Primarul sectorului 2, domnul general Onţanu, promite alegătorilor săi asigurarea unor condiţii civilizate de trai şi în acest an. Astfel, după ce în 2010 a bifat în timp record toate punctele de pe agenda de lucru, edilul şi-a permis un respiro în ultimele patru luni din an (în care, practic, a elaborat strategia pentru 2011). Astfel, primarul „cel mai bun dintre primari” (cum este alintat în mod frecvent de bătrânii care reuşesc să se ridice după ce primesc la sărbătorile legale porţia de fasole cu cârnaţi şi paharul de ţuică – pahar de unică folosinţă, alb, 200 cc, colectat în ghena specială pentru deşeuri din plastic) a decis construirea a nu mai puţin de 20 de locuri noi de parcare, mulţumind astfel votanţii sectorului 2.

Hotărârea ţinteşte exclusiv magazinele ambulante MIC.RO (practic, camioanele MIC.RO), care tot timpul parcau pe raza sectorului 2 oriunde apucau, încurcând în mod evident traficul de maşini de pe trotuare dar şi posesorii de cîini care erau astfel nevoiţi să iasă cu animalele în stradă, riscând să fie călcaţi de şoferii imprudenţi.

Iată cum, prin această decizie, lucrurile vor reintra în normal: locuitorii vor putea parca maşina la buza scării (dacă locul este marcat de ei) iar dimineaţa vor putea să-şi lase animalele preferate să se cace în voie pe trotuar.

Vă mulţumim pe această cale, domnule Onţanu, că existaţi şi vă dorim la cât mai multe mandate!

Doctorul căruia îi plac cimitirele

   Într-un exces de zel specific piloţilor kamikaze, primarului Oprescu i-a năzărit o altă idee năstruşnică în timp ce se căca dimineaţa, la toaleta biroului său: refacerea cimitirelor. O aroganţă care va costa banul public vreo 24 milioane de euro. Convins, probabil, că marile probleme ale oraşului au fost rezolvate, domnul primar a trecut deja, se pare, la fineţuri. Asta în condiţiile în care zilele trecute o femeie a fost sfâşiată de câini, în plină stradă (câinii vagabonzi nu sunt o problemă, doar câinele este cel mai bun prieten al omului).

    Proiectul doctorului Oprescu prevede refacerea aleilor, a spaţiilor verzi, a canalizării, instalarea sistemelor de supraveghere, precum şi construirea unor clădiri anexe, toate – evident – în cadrul cimitirelor. Am putea spune că bucureştenii vor avea alternativă la plimbatul în parc: plimbatul prin cimitir.

    Interesant de urmărit dacă până la finalizarea proiectului, primarul va propune şi amenajarea pistelor de biciclişti, a spaţiilor pentru rolleri, precum şi autorizarea înfiinţării unor terase în sezonul estival, astfel încât cimitirele să devină cu adevărat moderne. Sugerăm populaţiei să dea o mână de ajutor acestui demers de refacere a locurilor de veci, prin deshumarea celor îngropaţi pe acolo. Astfel, vor putea fi curăţate şi refăcute oasele, lăcuite sicriele uzate, oamenii vor putea să dea cu mătura şi mopul prin morminte iar Sorin Oprescu va deveni cu siguranţă primarul cu cele mai curate cimitire din lume. Să ne fie ţărâna uşoară!

Când degetul îmi joacă feste

Când te mănâncă în cur, te scarpini, zice o vorbă de prin popor. Şi, de cele mai multe ori, aşa este. Mie mi s-a întâmplat vineri, numai că în loc să introduc degetul în locul acela unde lumina soarelui nu ajunge mai niciodată, l-am aşezat pe butoanele telecomenzii de la televizor, deşi mi-am propus să renunţ la a mai beli ochii la acest aparat electrocasnic.

…Şi am nimerit la emisiunea Vorbe Grele, emisiunea distinsului domn Victor Ciutacu, acest câine de pază al democraţiei frecată cu seu de Antenă (nici n-are importanţă numărul), frecvent muşcător de faţă al regimului PD-L-ist dar un delicat lingău de palmă al patronului Felix. Să nu mă înţelegeţi greşit, sunt pe aceeaşi lungime de undă cu războinicul Ciutacu, atunci când vine vorba de politica românească. Diferenţa între mine şi dumnealui (pe lângă faptul că domnia sa este cel mai deştept om de pe planetă, cel mai fin analist şi clarvăzător al tuturor evenimentelor de pe Terra) este că eu mi-aş băga degetul acela pe care trebuia să-l duc la cur în ochii tuturor politicienilor actuali din România, nu doar în cei care sunt băsescieni.

Cum spuneam, nimerind din greşeală la emisiunea domnului Guru, am zăbovit mai mult de 10 minute, timp mai mult decât suficient pentru a-mi umple gura de vomă şi urechile de scuipat. Invitatul domnului Ciutacu era domnul doctor primar al capitalei, Sorin Oprescu, un alt personaj demn de luat în seamă, mai ales când vine vorba de pişat. În afară de felul de a scoate cuvinte pe gură, tonalitatea vocii şi lătratul golănesc pe care cei doi îl au în comun, am remarcat că distinşii cavaleri ai scuipatului mai aveau o chestie care îi lega senzaţional: limba domnului Ciutacu (probabil manevrată de nişte sfori) era bine aşezată între bucile domnului Oprescu astfel încât se crease o simbioză mai mult decât perfectă pentru toţi cei care sunt duşmani ai regimului actual (şi nu numai).

Mi-am luat inima în dinţi, pixul în mână, beţigaşele de urechi la îndemână şi am cutezat să notez câteva epitete care au pigmentat emisiunea cu pricina. De exemplu: „ce surprize plăcute ne mai pregătiţi, domnule primar?”, „aveţi un vot de încredere, că doar v-a votat poporul”, „eu v-am susţinut tot timpul, mă veţi dezmăgi?”, „Doamne ajută să reuşiţi”, „uimiţi-ne în ultimul minut”, „ne vedem pe pasaj la Basarab”, „am fost onorat să vă primesc, spre dezamăgirea lui Blaga”. Lista ar putea continua şi în orice context ar fi aşezate, tot scuipat pe buci ar rămâne. Iar domnul Oprescu, gâdilat de limbuţa moderatorului, a trebuit să cace (ar fi căcat oricum) câteva probe de trufie: „anul ăsta termin pasajul Basarab”, „anul ăsta termin stadionul naţional”, „am făcut cele mai bune secţii medicale din Bucureşti” (eşti cel mai bun, pot să te ating?), „o să mut statuile la locul lor după ce termin şi parcarea subterană, să nu mai urle ăia” etc. Nu vreau să insist pe elucubraţiile chirurgului Aumădoare pentru că m-aş enerva la plic. Instant, adică. Oricum, un discurs golănesc, un limbaj stradal, o atitudine demnă pentru electoratul său.

Revin însă la domnul Ciutacu, realizatorul emisiunii. Foarte bine că înjură şi se ia de actualul regim, îl susţin în esenţă (repet, nu ar trebui omis niciun politician). Dar nene, să-l ai invitat pe Sorin Oprescu, cel mai prost primar pe care l-a avut Bucureştiul de la înfiinţarea sa şi să-i mănânci din palmă făţiş, mi se pare o pată de rahat cât China de mare, chiar şi pentru cel mai deştept om al planetei, domnul Victor Ciutacu. Maestre, vă mulţumesc din suflet. Acum ştiu sigur că data viitoare o să-mi bag degetul în cur, şi nu pe telecomandă. Dacă doriţi, îl pot da la supt după aceea.

În puii lu' Băsescu

Aţi încercat vreodată să scoateţi un zgomot scurt şi răstit în proximitatea unui grup de puişori proaspăt ieşiţi din ou să vedeţi ce se întâmplă? Să-i vedeţi cum îşi înclină în lateral căpşorul lor fragil şi tac mâlc pentru câteva secunde pentru a-şi relua imediat piuitul şi ciuguleala prin lada înghesuită, presărată cu mălai amestecat cu găinaţ?

Eh, dacă n-aţi încercat acest mic experiment şi nici nu v-aţi uitat zilele astea la televiziunile mogulilor, vă propun spre vizionare un filmuleţ din perioada în care domnul primar al capitalei, Traian Băsescu, îşi scotea şuviţa pe străzile Bucureştiului pentru a rezolva în modu-i caracteristic problemele cetăţenilor. Desigur, protagoniştii sunt alţii dar efectul e relativ acelaşi. Acelaşi a rămas şi primarul de atunci, preşedintele de acum.

Îl invităm pe domnul preşedinte să încerce din nou acest artificiu şi acum, eventual la un miting al sindicaliştilor.

Una bucată Centru Vechi

   Avem una bucată centru vechi. Al Bucureștilor, al bucureștenilor. Nu voi vorbi despre terasele haotice, despre perdeluțe, canapeluțe și prețurile de fiţe. Voi vorbi de străzile bombardate, de clădirile răpciugoase, de noroaie și jeg.

   Acum câțiva ani, în frenezia reabilitărilor, a fost cuprins și Centrul Istoric. Nu degeaba îi spune așa. Și nu mare ne-a fost surprinderea  când au descoperit că acele străduțe adăpostesc adevărate comori. Cel mai important vestigiu e considerat  Hanul Greci,  acoperit în mare parte de actuala clădire a BCR de pe Lipscani. Pe Smârdan, Lipscani, strada Franceză s-au descoperit Hanurile Zlatari, „Şerban Vodă”, Greci şi „Constantin Vodă”. Spre intersecţia cu strada Smârdan a fost scos la lumină cel mai mare han din Bucureşti, „Şerban Cantacuzino”, construit în perioada 1683-1685.  Pentru prima dată s-a putut vedea cum era Uliţa Mare, graţie descoperirii celor două hanuri faţă în faţă iar arhitecţii primăriei s-au mirat că ea nu era aşa de mare, având opt-zece metri lăţime, explică Gheorghe Adamesteanu, şeful Secţiei arheologie a Muzeului de Istorie Bucureşti. Cea mai valoroasă s-a dovedit a fi o magazie cu marfă a unui negustor, în Hanul Greci, care păstra încă intacte recipiente din porţelan şi faianţă englezească sau sticle, lucru rar în arheologie, după cum susţine Adamesteanu.

   Cu toate acestea, orice proiect de conservare cu sticlă a acestor vestigii nu s-a concretizat “pentru că ar fi şi prea scump, şi nici nu ar rezista la un trafic accidental, cum ar fi o maşină de pompieri sau betonierele care vor interveni la refacerea faţadelor mai târziu”, explică arhitectul primăriei, care spune că toate descoperirile de până acum vor fi îngropate la loc şi semnalate ca şi contururi, în viitoarele pavaje ale străzilor refăcute.

   Trei ani mai târziu, adică pe la începutul anului 2009, timp în care nu s-a mișcat o lopată, nea Oprescu, ajuns între timp de la stetoscop la primărie, mai cere câteva milioane de euro pentru reabilitarea celor 14 străzi pe motivul că au fost lucrări neprinse în contract. Tot atunci justițiarul din el pune la treaba Juriştii municipalităţii şi avocaţii Sedesa pentru a analiza modul în care s-au efectuat leneşele lucrări de reabilitare în Centrul Istoric, nivelul plăţilor şi facturile emise de antreprenor, având în vedere că, până în 2009, dintr-un total de 14 străzi care trebuiau refăcute potrivit contractului, s-a reuşit finalizarea lucrărilor pe patru străzi.

   La începutul anului 2010 nea primaru’ anunţă că după ce “lucrările au fost oprite în urma rezilierii contractului cu firma Sedesa, în septembrie 2009, reabilitarea Centrului Istoric va fi preluata de firma Apolodor, după ce aceasta a câştigat licitaţia privind punerea în siguranţă a lucrărilor”.  Între timp tot nu am văzut lopeți și cazmale, doar Statuia Lupoaicei mutată pompos, ca nuca-n perete, în fața fostului magazin București, ajuns o ruină.  Piaţa de la la intrarea pe strada Lipscani, unde e amplasată celebra „Lupoaică”, se va numi Piaţa Roma. Piață înseamnă 4 mp de gresie și bănci luminate.

   Suntem la mijlocul anului 2010. Acum câteva zile, nea primaru’ a prezentat în cadrul bilanţului activităţii sale din ultimii doi ani, un plan de bătaie pentru reabilitarea şi revitalizarea Centrului Vechi al Capitalei, “pentru ca acesta să poată să fie cu adevărat o atracţie a oraşului, un simbol, o inimă.”

Şase luni! Atât promite Oprescu că mai e nevoie pentru finalizarea lucrărilor. S-a mai înființat un consiliu de coordonare a reabilitarii si revitalizarii Centrului Istoric, se mai elaborează reguli de administrare, regulamente urbanistice, se mai freacă niște mentă, se mai toacă niște bani că și așa nu sunt.

   Între timp, de patru ani, fentăm gropile, întindem terase pe podețe de lemn și ne rupem gâtlejurile de bețivi prin cratere. Ne picură în cap zoaiele rufelor atârnate la uscat, ne cad bucăți de tencuială în bere și ne înghiontesc băștinașii zonei. Cât despre clădiri, “se va avea în vedere în acest sens proiectarea şi execuţia lucrărilor la faţadele de clădiri, amenajarea Pieţei Sfântului Anton şi construirea unei parcări în zona Splaiul Independenţei-Strada Franceză de care să beneficieze în principal vizitatorii Centrului Istoric.” susține Oprescu.

   Au trecut 4 ani și 4 străduțe amărâte refăcute. Mai sunt 10 străzi și clădirile aferente de recondiționat. Aplicăm regula de trei simplă… în cât timp vor fi gata restul de străzi? Dar nu ne grăbim. E un Centru Vechi și la propriu și la figurat.

Pinguinulfurios.