Forever

Primarul „fac io, dreg io” Oprescu a intrat pe ultima sută de metri în cursa către păstrarea scaunului pufos şi bănos de primar al capitalei. Campania electorală nu a început şi în acte, ci doar în varianta fără factură. Cel puţin asta arată ultimele acţiuni ale edilului al cărui singur propriu proiect este autostrada suspendată din Bucureşti. Rămasă proiect. Probabil în campania asta o să povestească locuitorilor din capitală cum o să facă şi un parc Disney în Herăstrău, port pentru iahturi pe Dâmboviţa, la Unirii, o junglă amazoniană în Ferentari şi, evident, finalizarea străzilor din centrul vechi.

Şi de această dată doctorul eminent Oprescu va candida ca independent dar susţinut de noua alianţă galactică USL (Ponta+Antonescu=love). Că lor le pasă de oamenii care votează, că susţinerea este normală pentru un om care are proiecte bune şi coerente, că se urmăreşte consolidarea unui consiliu care să nu mai pună beţe în roate primarului muncitor, că e timpul ca Bucureştiul să devină un oraş senzaţional etc. Super. În traducere liberă, acest lucru înseamnă că la anul trebuie să vină bani mulţi de la U.E., deci cum-necum trebuie să cace nişte proiecte, aprobate rapid de un consiuliu majoritar USL şi apoi contractele, se ştie, să ajungă pe mâini bune şi prietenoase alianţei, la preţuri supraevaluate. Dom’ Oprescu, evident, ca un edil independent şi echidistant, va fi un fel de moderator TV al acestui lanţ de distribuţie. Că oricum iese de-o bere, acolo…

Între timp, în căcatul ăsta de capitală, se schimbă borduri iar (vedeţi, băi, boilor, că nu numai Videanu era de vină?), se schimbă gazon semănat cu o lună în urmă, se plantează copaci uscaţi, se asfaltează aiurea, se înmulţesc câinii fără stăpân şi, în general, se fut banii aiurea. Aiurea pentru cetăţeni. Adevărul e că oricum am da-o cu ştampila, tot rahatul ăsta va fi. Forever ever.

ONG-urile latră, haita de câini trece

În ultimele zile a reapărut pe tapet problema câinilor comunitari, după ce Legislativul a lăsat la libera alegere a consiliilor locale să se ocupe de această problemă aşa cum îi taie capul pe fiecare dintre dumnealor.

Şi nici nu se uscă cerneala pe foaia de hârtie că ONG-urile au început să latre. Alde Cuţu-Cuţu, Ham-Ham, Lăbuţă, Codiţă, Grivei, Azorel sau mai ştiu eu ce alţi tocători de bani degeaba, au sărit iar, chipurile, în ajutorul bietelor patrupede condamnate la moarte.

Vreau să precizez că sunt un iubitor de animale. Nu este vina câinilor că umblă pe străzi. Clar. Dar asta nu înseamnă ca autorităţile să nu ia măsuri pentru a rezolva această problemă.

ONG-urile mari iubitoare de animale nu fac altceva decât să latre (marea majoritatea a lor). În afară de proteste şi reclamaţii, nimic constructiv. Eu, contribuabil la bugetul de stat şi local, nu sunt de acord ca o parte din banii primăriei să fie folosiţi pentru a hrăni şi adăposti câini vagabonzi. În condiţiile în care sunt oameni care trăiesc pe străzi! Da, eutanasierea este o soluţie, în condiţiile în care câinii nu-şi găsesc stăpân. Nu sunt o rasă pe cale de dispariţie, pot fi focar de infecţii şi, până la urmă, este lupta pentru supravieţuire.

ONG-urile ar trebui (că de aia se luptă pentru o cauză, nu?) să ia problema în mâini şi să vină cu soluţii coerente. Să construiască adăposturi, să hrănească patrupedele, să le sterilizeze, să le adune de pe străzi. Pot accesa fonduri, se pot ocupa de problemă. Nu să urle către primării să sterilizeze câinii şi să-i readucă apoi în mediul de unde au fost luaţi.

Dar, până la soluţionarea acestei probleme (în cazul în care se va găsi o soluţie, desigur), gândiţi-vă serios la ce cuvinte să folosiţi pentru a-i convinge pe patrupezii sceleraţi care v-ar putea încolţi că nu e deloc frumos ceea ce fac.

Băi, să vă plătiţi amenda că aveţi străzile varză!

   Se pare că iarna este din nou o parşivă şi apare aşa, pe neaşteptate, la început de februarie. Şi nu oriunde, ci într-o ţară cu o climă temperat-continentală… Am înţeles, în decembrie ne mai aşteptam la o ninsoare dar în ianuarie şi în februarie era exclus. Atunci apăreau ghioceii, păsăreau ciripelele iar Sorinelul arunca fotonii către acoperişuri mai ceva ca un manelist cojile de seminţe în faţa scării. Iar autorităţile, obişnuite cu acest ritm de mulţi ani, au fost luate prin surprindere (vorbă devenită clişeu).

   În capitală, cel mai tare din parcare este, fără îndoială, primarul Sorin Oprescu. Din parcarea lipsă, am putea fi un pic ironici. Domnul Oprescu, aşa autoritar cum ne-a obişnuit dumnealui (deşi, ori nimeni nu-l ascultă, ori nu ştie să se facă domnia sa auzit cum trebuie) a ieşit în faţa cetăţenilor creduli şi a început să ameninţe firmele implicate în diverse contracte cu Primăria că ar fi cazul să-şi vadă de treabă, să-şi respecte angajamentele, să nu-şi bată joc de banii contribuabililor şi că are dumnealui ac de cojocul lor. Mai, mai să-mi smulgă o lacrimă.

   Cea mai tare fază pe care a scos-o edilul capitalei este cea cu amendarea Primăriilor de sector. Deci, se ia o Primărie de sector care nu are arterele deszăpezite şi care nu se îngrijeşte să asigure un minim confort cetăţenilor săi, plătitori de taxe în faţa unor funcţionari cu priviri precum vremea de afară, se trage de urechi de către Primăria Capitalei, mama-natură a copilelor prinţese de sector şi apoi se amendează, să se înveţe minte. Un sistem foarte bine gândit, probabil de nişte domni sau doamne care trăiesc într-o lume a lor, fără mojicii ăştia care tot cer câte ceva de la autorităţi. Păi cum, băi nene, să amendezi o Primărie? În loc să altoieşti primarul, să razi nişte capete de cretă care o freacă aiurea prin birouri, să f#ţi în gură şi la buzunar firmele care papă banii publici degeaba, tu mai iei nişte bani, de fapt, tot de la cetăţeni. Practic, din bruma de fonduri rămasă după sărbători, Oprescu mai trage un fum. Direct din buzunarul tău, boule bucureştean care eşti. No ofense…

   Mă uit pe geam şi văd că ninge. Şi nu teama de frig sau de faptul că o să-mi fisurez coccisul pe gheaţă mă înfioară, ci faptul că trebuie să mai strâng nişte bani, să poată plăti primăria de sector amenda. Oare România este o ţară?

Oprescu, fraierii și sistemul

    Un articol de primă pagină din ziarul vârf de lance al motanului Felix îl declară pe Sorin Oprescu omul anului 2008. Sunt prezentate și motivele pentru care, în opinia dumnealor, primarul capitalei merită acest titlu. Printre altele, îi este preaslăvit „…curajul să plece dintr-un partid puternic, PSD, pentru a candida ca independent la Primăria Capitalei ”. Și, de asemenea, că nu s-a lăsat intimidat atunci când candidatura sa a trecut prin clipe de emoție, fiind inițial contestată și respinsă. Și că a câștigat primăria ca independent deși s-a aflat în luptă cu niște candidați notorii și partidele din spatele lor (mai ales candidatul PSD, Cristian Diaconescu, era un adversar de temut   ). Uau ! Bunicuța a știut ce face, deci. Și lista continuă. Că nu i-a abandonat pe bucureșteni după ce a fost ales primar, dorindu-și funcții mai înalte în stat (hopa, facem aluzie la cineva…?). Dimpotrivă, își mai dorește câteva mandate „ …pentru a realiza tot ce şi-a propus şi a promis. ”. Și că s-a apucat de treabă imediat, respectiv a început demolările de terase din Herăstrău, demiterile directorilor „grei” și rezilierea contractului cu Dalli. Și că a scos la iveală neregulile din vechile mandate (doar ultimele două, adică, respectiv Băsescu-Videanu). Și că a „decis” să-i bucure pe toți cetățenii capitalei (dar nu se spune prin ce sau cu ce; eu, unul, încă aștept să mă bucur). Și că a băgat Bucureștiul în Cartea Recordurilor, și că a rămas OM, că nu a uitat de unde a plecat. În fine, din text rezultă că Oprescu a făcut în șase luni cât ceilalți în toate mandatele și că este un simbol al democrației, corectitudinii și al independenței. Sper să apuc în această viață autostrada suspendată și celelalte megalomanii promise în campanie. Dar astea nu vor mai conta. Până la urmă, ajunge ce-a făcut omul acesta până acum. S-a luptat cu sistemul, a adus notorietate orașului, a pupat bătrâneii prin piețele volante, gata. Lumea este deja mulțumită, trăiască primarul, să fie sănătos și să înjure în continuare sistemul corupt prin ziare, să aibă turma ce citi la metrou și comenta în cârciumă. Domnule Tucă, nu vă ustură limba de la atâta rahat de chirurg ? Mă duc să vomit.
    Citind oda menționată mai sus, mi-am adus aminte de încă un punct pus pe „i”, într-un alt ziar, al aceluiași Felix. Evident, tot cu profesor doctor Oprescu. Articolul este postat în data de 30 octombrie 2008 într-un ziar de sport (!). Pentru a face legătura cu tematica fițuicii naționale, primele întrebări sunt despre bazele sportive ale orașului, neregulile imobiliare de la ștrandul Tineretului (făcute de vechiul sistem putred, normal), măsurile pe care intenționează edilul să le aplice și pentru care garantează. Și apoi dă-i un pic cu proiectul stadionului Lia Manoliu, alături de viziunea lui Oprescu de a face el pistă de atletism, pentru care iarăși garantează cu siguranța unui chirurg. Iar apoi, ușor, ușor se trece la OMUL Sorin Oprescu. Întrebări despre el, pur și simplu. Un articol despre nimic concret sau cu finalitate în plan sportiv dar cu un titlu sugestiv: „GSP faţă-n faţă cu Sorin Oprescu / Hocheist, doctor, primar! ”. Exact. Oare nu-l ustură curul ?
    Independentul Oprescu a pus un pic umărul, ca mulțumire ( și ca loialitate, până la urmă, nu ?), în campania electorală din această toamnă. Am văzut fluturași în care candidatul PSD+PC la Senat, Nicolae Șerban, apare alături de Sorin Oprescu în poză, promițând niște proiecte care nu erau ale sale și care, oricum, erau în derulare. Dar cei doi erau împreună, sub sigla PSD iar independentul își arăta colții la fraieri. (fotografii cu cei doi îmbrățișându-se cu ocazia lansării campaniei electorale din noiembrie mai există și pe site-ul personal al PSD-istului, www.serbannicolae.ro/galerie foto/ ) .
    Strategia candidaturii „independente” a doctorului la Primăria capitalei a fost, până la urmă, una de succes. Turma a pus botul, scârbită până la urmă de mizeriile anterioare. Iar el, cavalerul venit pe un cal alb și gata să înfrunte balaurul mafiot, a reușit să atragă poporul. Și chiar dacă ar fi venit mai mulți la votare, tot ar fi căștigat. Noul tip de populism practicat de acesta, o combinație între cel băsescian și cel becalian, îi va asigura o victorie și la prezidențiale. Cum când ? În 2009, zic eu. Ca un candidat independent ce va fi, cu PSD+PC pe la spate.

Banii, viaţa sau fâşneaţa

Nici nu s-a înscăunat bine ca primar general al capitalei şi Sorin Oprescu a şi primit ameninţări cu moartea. Da’ cică nu sunt motive de îngrijorare deoarece în cazul acesta componenta a fost timidă, după cum a mărturisit însuşi ameninţatul.

După ce această informaţie mi-a păşit ezitantă în ureche, am crezut că e vorba de vreo asistentă mai tinerică şi neexperimentată, care s-a lăsat descusută şi apoi operată de dom’ doctor, ca pe urmă să răbufnescă în pusee de furie amoroasă, aruncând cu ustensile sterilizate şi ţipând în gura mare că îl omoară pentru ce (nu) i-a făcut. Dar n-a fost asa. Mesajul se pare că avea legătură cu campania de demolare a teraselor din Parcul Herăstrău şi suna cât se poate de timorat, pardon… răspicat: “Iţi luăm gâtul!”.

Eu zic să nu se joace şi să fie extrem de precaut pe viitor, în cazul în care mai vrea să facă gargară. Mă întreb, oare cei care l-au ameninţat pe Oprescu sunt aceeaşi care i-au luat gâtul şi lui Petre Roman?

Cine-ar fi putut sa il Oprescu?

Capitala si-a desemnat duminica noul primar in persoana dom’ doctorului Sorin Oprescu. Cica democratia a triumfat inca o data, si uite asa ne-am pomenit si cu primul primar aparent independent.

Nu e rolul meu sa ma apuc acum sa descos care este gradul real de reprezentativitate al doctorului, care a fost doza de incredere injectata electoratului sau cum au perceput bucurestenii, activi sau inactivi civic, prima infrangere a dreptei dupa ‘89, in capitala. Nu ma intereseaza daca Oprescu se va intoarce, cu acte, intr-un viitor nedeterminat la familia PSD, la fel cum nu ma intereseaza daca Oprescu va fi lansat la urmatoarele alegeri prezidentiale impotriva crucisatorului Basescu. Si nici noul dus rece al primului marinar al tarii, care a cam intrat la apa, nu ma scapa de disconfortul unei veri rasfranta in betoane.

Rabdarea mea cu clasa politica s-a consumat de ceva vreme.

Si totusi, primul lucru bun petrecut imediat ce Blaga a fost anuntat perdant in fata lui Oprescu, a fost ca Ion Cristoiu a renuntat la geaca de blugi si a aparut la a cui sinteza? A zilei, purtand costum si papion. Banui ca domn’ Cristoiu a pierdut pariul cum ca candidatul, sssscuzatzi cacofonia, PD-L va castiga primaria. Ce mai jubila studioul ala… nţ, nţ, nţ… Bag de seama ca la televiziunile lui Voiculescu, dupa ce oamenii pariaza gresit, isi atarna cate ceva de gat. Si cand am conchis asta, a atarnat in afirmatie si cravata cu vacute care fac sex (parca vacute erau si parca sex faceau) a lui Badea, prezentata publicului larg, tot dupa un pariu pierdut. Inca mai astept rezultatul domnului Felix in pariul cu moralitatea.

Revenind, ma gandesc ca numirea domnului Oprescu ca primar general al capitalei o sa atraga de la sine o dispozitie a consiliului local conform careia controlorii RATB sa poarte halate medicale – astfel vor fi mai usor de recunoscut – sau ca asistentele de la Universitar sa aiba reducere la toate cinematografele si la toate saloanele de infrumusetare din Bucuresti. Ar mai putea comanda ca toate gunoaiele din zonele limitrofe ale capitalei sa fie tratate cu formol pentru a se conserva mai bine vara sau fiecarui bulevard principal sa i se alipeasca cate o noua banda, banda ce va actiona in sfera imobiliara vanand fiece metru patrat construibil.

Solutii ar fi. Sa vedem cum va reusi domnul doctor sa le coaguleze in proaspatul sau mandat la primarie.