Casa de marcat şi grădina

Ieri, Iaşiul a fost în sărbătoare. După ce au auzit de Mr. Vain doar la radio şi l-au văzut pe Mr. Proper doar de la televizor, câteva sute de ieşeni s-au îmbulzit care mai de care să profite de ospitalitatea lui Mr. Bricolage, care, ajuns de curând în oraş, şi-a deschis spre vizitare casa şi grădina.

Aflat în concediu fără plată la Iaşi, reporterul sub acoperire al Revistei Cioburi s-a trezit fără voia lui în mijlocul furnicarului de oameni gata să se calce în picioare, veniţi să mai cumpere câte una-alta pentru gospodărie. Deşi nu a izbutit nici măcar până la finalul incursiunii sale să-şi procure amărâtul de cleşte de cuie după care venise, a reuşit cu greu, dar a reuşit, să smulgă câteva declaraţii la cald câtorva dintre participaţii la asalt, spre ieşire, la coada de la casă.

Reporter: Astea’s condiţii?
Nea’ Miticî (tâmplar din tată-n fiu): Băi, frăţioari, ie nebunii… Io am vinit ca omu’ sî-mi cumpîr o bormaşînă că mă săturasem sî tot dau găuri cu burghiu’ şî ăştia mă calcă-n pişioari. Halal iededucaţie! Sî li fii ruşini! Uiti dimocraţii!

Reporter: Cum e, bre? Înghesuială mare?
Moş Timofte (bunic, venit la Iaşi la nepoţi): Taicî, n-am văzut atâta lume di când venea circu-n sat. Parcî-a-nnebunit lumea!

Reporter: Aţi reuşit? Aţi găsit ce-aţi vrut?
Tanti Lenuţa (gestionară): Da. Io mî bucur c-am reuşit sî găsesc muşama d-asta înfloratî. Aia vechii se toşisi şi era păcat sî nu profit di ofertî.

Reporter: Ce-aveţi acolo? E de firmă?
Nea Voroneţ (om la locul lui) : Abia ce-am apucat sî iau şi io o drujbî. Mai vroiam una şi pentru cumnatî-miu, da’ la ce nebunii ie aicea am lîsat-o baltî. Auzi, ia uiti-ti tu, că ieşti mai tânăr şi io n-am ochelarii la mini. Ari cod di bari sau nu?

Reporter: Sunteţi nervos, ce s-a întâmplat?
Vişan ( zidar priceput cu blugii rupţi în cur): ‘Tu-le muma-n cur cu rafturili lor cu tot. Mi-am rupt blugii când mă cocoţam dupî un sac di rigips. Asta-i bîtaii di joc!

Cam atât. La ieşirea din magazin, reporterul nostru a fost preluat de un agent de pază pe motiv că ar avea cuie în talpă. Din fericire pentru cei prezenţi, problema s-a lămurit fără ca acesta să fi fost nevoit să se descalţe.

Fă-ţi vecina mai ofticoasă, Alege Poiana!

Nu mai e mult până la Crăciun. Dacă trece şi luna octombrie putem considera că intrăm în linie dreaptă. Nu contează dacă mai sunt două luni până la momentul atârnării betelii în brăduţul din plastic. Debutul lunii următoare va da startul la invazia a tot felul de oferte promoţionale de Crăciun, pe toate canalele media. Sarabanda cumpărăturilor trebuie înteţită mult mai din timp. Mai ales în condiţii de criză.

Dar ce ne facem până atunci? Să invoci luna cadourilor în plină lună septembrie sau octombrie, nu prea ţine. Sau ţine, dar e prea de Moş Gerilă. Ca să nu zic de porc mistreţ. Atunci, cum facem să captăm atenţia consumatorului? Păi, simplu. Facem o campanie şi îi oferim ce ştie el să colecţioneze mai bine. Adică vise. Aşa cum au făcut şi ciocolătarii de la Poiana. Au dat prima cheie la maşina fabricatoare de vise mult mai devreme, prin intermediul campaniei promoţionale Alege Poiana. După cum le zice şi regulamentul, prin intermediul campaniei promoţionale „Alege Poiana”, participanţii au posibilitatea să li se îndeplinească dorinţe care le-ar putea face ziua mai frumoasă. Magic, nu?

Păi dacă aşa stau lucrurile, nici eu n-o să-l mai aştept pe Moş Crăciun şi-o să mă bag la promoţie, nene. Cine ştie, poate sare iepurele prin Poiana. Şi nici n-aş avea multe dorinţe. N-aş vrea decât o flacără olimpică proprie, o cască de polo cu ciucuri, o maşină de epocă a timpului, un avion cu reacţie adversă şi sporuri de leneveală. Dacă nu se poate nici una dintre acestea, m-aş mulţumi şi cu un peştişor de aur îndeplinitor de trei dorinţe, resetabil. Aşa că nu mai staţi pe gânduri şi uraţi-mi succes!