Situaţia de criză

Un bărbat ameninţă că se va arunca de la etajul 12 al Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti, deoarece primăria intenţionează să-i ia casa.

Autorităţile i-au adus la cunoştinţă că tot ce pot face pentru el este obţinerea unui transfer pe acoperişul fostului spital 9.

Hai să protestăm ca fraţii

  

   protest 

   Băieţii de dincolo de Nădlac ameninţă că o să primim fonduri europene prin cavitatea bucală, în condiţiile în care justiţia din România nu există nici măcar scriptic. Lucru care ar fi trebuit să se întâmple mai demult, având în vedere mocirla din lumea politică neaoşă. Într-un fel m-am bucurat la auzul acestui mesaj, interjecţii ritmice, similare cu limbajul ciocănitorilor, ieşindu-mi pe guriţă.

   Nu acelaşi sentiment l-a încercat pe domnul Geoană, preşedinte de Senat şi susţinător de încredere al modificării cursului monetar, şi nu mă refer la cursul de schimb valutar, ci la cursul pe care ar trebui să-l ia în mod normal bănuţii europeni. Declaraţia dedicată maselor, respectiv că nu este normal să fim trataţi în acest hal de colegii europeni şi că se va ocupa în mod exemplar ca instituţia pe care o conduce să asigure bazele unei justiţii corecte, sunt la fel de veridice precum apa de ploaie din butoaiele de sub streaşină. Evident, campania electorală tocmai a pornit la drum şi orice veste proastă echivalează cu modificarea matricii alegătorilor.

   Sunt enervat pentru că, spre deosebire de actorii vulcanizaţi ce-şi joacă piesa infectă pe scena politică din România, colegii europeni din Germania, de exemplu, îşi pun oarece întrebări înainte de a arunca banii contribuabilului de rând. Şi mă enervez şi mai tare când îl aud pe domnul Geoană cum se răţoie la Bruxelles şi le cere socoteală pentru tupeul de a ne opri caşcavalul. Păi, cred şi eu, pe timp de criză, ce să pape şi gura lui şi a acoliţilor?

   Protestez contra infatuării şi parşivismului din Parlament. Contra măgăriilor şi bătăliilor pe ciolan din Guvern. Îmi doresc un popor integru, exigent şi cu respect faţă de sine. Un popor care să iasă în stradă la orice urmă de bătaie de joc la adresa sa şi nu la lăturile oferite gratis de politicieni. Cumva, trebuie făcut ceva…

CFR a deraiat prin capitală

   O parte din angajații CFR a ieșit în stradă pentru proteste. Se huiduie, se fluieră, se revendică diverse chestiuni, televiziunile au și ele o pâine de mâncat cu această ocazie. Mulțimea bântuie pe la Gara de Nord, pe la Ministerul Transporturilor, manifestându-și nemulțumirea față de proasta gestiune a Căilor Ferate Române.

   Una peste alta, este bine că modalitatea de protest a angajaților CFR nu a fost similară cu cea a taximetriștilor, de exemplu, care s-au folosit de mașinile lor pentru a atrage atenția. Ar fi fost interesant de văzut o capitală blocată de locomotive și vagoane, în drum spre Guvern sau minister. Să fi dat nas în nas, în Parcul Titan, cu personalul de Oltenița. Sau, mai interesant, cu călătorii acestui personal, invadând orașul.

Rromi? Nu, ţigani, ciori, baragladine, cocalari, comunitari!

Tocmai m-am intors de la o plimbare nocturna cu bicicleta prin mirifica noastra capitala, si vroiam sa scriu un articol legat de faptul ca s-au pus astia cu biciul pe noi, cei care vrem sa ne relaxam facand miscare in parcuri (cate au mai scapat nebetonate  dupa febra imobiliara) cu biciclete sau role, cand un mic incident mi-a stricat toata karma cu greu obtinuta pedaland 20 de km.

Dupa cum spuneam am luat-o la pedala, impreuna cu un prieten, din Titan pana in Regie, cu escala  in Piranha pentru o racoritoare si retur. In Regie a, fost placut surprins de multimea de studenti care la ora 10 noaptea erau in parcul din Politehnica jucand fotbal, tenis, dandu-se cu role sau bicla, facand jogging.

Miscare in Regie

Pe drumul de intoarcere, la un semafor, in timp ce asteptam cumintel culoarea verde langa un autobuz, un puradel a scos capul pe geam si fara nici un motiv m-a scuipat si a inceput sa rada de isprava pe care tocmai a facut-o, impreuna cu ceilalti comunitari care erau cu el. Indignarea mea nu a avut margini, imi venea sa sar prin geamul autobuzului si sa-l intorc pe dos. Aceasta a fost picatura care a umplut paharul.

Tin sa spun ca m-am saturat de aceste specimene, m-am saturat sa stau cu frica ca mi se fura portofelul in autobuz, m-am saturat sa ma impiedic de ei pe strada agasandu-ma cu cersitul, m-am saturat sa fiu reprezentat in afara tarii de Mailat si altii ca el, m-am saturat sa stau cu frica sa nu ma injunghie pe strada, in plina zi, m-am saturat de gunoaiele pe care le lasa in urma lor, m-am saturat sa stau cu frica sa nu ma spulbere unul cu BMW-ul pe trecerea de pietoni, care se crede Shumacher pe circuit, m-am saturat de manelele de cacat care imi rasuna in timpane in miez de noapte si miez de zi, m-am saturat de putoarea si de nesimtirea lor, m-am saturat sa se foloseasca de numele de roman.

Unde vom ajungeAcesti oameni nu pot fi integrati in societate. Fostului ministru de externe, Cioroianu, i-a sarit toata presa in cap cand a sugerat exilarea acestora in Egipt, fiind mazilit la scurt timp dupa aceea. Maresalul Antonescu a avut si el o tentativa asemanatoare, pe vremea lui Ceasca nu mai zic. Cel putin erau tinuti sub control. Trebuie sa luam atitudine, sa facem ceva impotriva acestui fenomen care a tiganizat toata Romania, pana nu este prea tarziu.

Integrati asta:
http://www.youtube.com/watch?v=G0Ig9bsoexs

si asta:

http://www.youtube.com/watch?v=Ish7wNTnmUM

si asta:

http://www.realitatea.net/video_546731_sapte-femei-se-foloseau-de-copiii-lor-pentru-a-fura-dintr-un-magazin-din-capitala_399566.html

Familia medicilor de familie intră în concediu

În urma micşorării bugetului pe 2009, medicii de familie anunţă că, în semn de protest, îşi vor depune în masă cereri de concediu pentru trei zile. Exprimându-şi solidaritatea cu acţiunea medicilor, gripa va înceta orice formă de manifestare în decursul acestor zile. Pulsul a asigurat deja că, dacă va bate, va bate regulat, iar tensiunea arterială şi-a anunţat aderarea la valori normale pe toată această perioadă. Crizele, de orice tip, vor intra la rândul lor în concediu fără plată. Pentru cazurile speciale în care boala insistă, se va apela la o soluţie alternativă şi anume la descântece.
Cei mai afectaţi vor fi elevii chiulangii care stăteau într-o scutire salvatoare.

Orgasm sincron

Astăzi a fost ziua Orgasmului Global. Mii de milioane de oameni din toate colţurile globului care au vrut să participe singuri sau în cuplu la menţinerea păcii mondiale nu au trebuit decât să îşi dea drumul fix la 14:04 – orele României, consolidând astfel o nouă ediţie a probei mondiale de orgasm sincron.

Nu ştiu exact câţi au văzut în această formă de manifestare un nou motiv de sex sau de autosatisfacere şi câţi au penetrat cu adevărat mesajul acestei acţiuni de amploare, dar eu unul cred că deja se întrevăd noi orizonturi în ce vor avea să însemne acţiunile de protest. Cum ar decurge de exemplu o grevă a profesorilor care, în loc să îngheţe ani şcolari sau să mărşăluiască pe străzi, s-ar închide în cancelarii şi timp de o oră ar protesta făcând dragoste ca la carte. N-ar lua guvernul mult mai repede act de necesitatea majorării salariilor!? Act sexual, desigur.

Nu ne luaţi maşina de la gură !

Mare manifestaţie, mare ! Doamnelor şi domnilor, ieşiţi în stradă, strigaţi „jos”, împotriviţi-vă sistemului înrobitor !…Aşa cum au făcut-o zilele acestea băieţii cu maşinile, pentru a protesta împotriva aplicării noii taxe auto. Dar ce figuri…Marea gloată de samsari printre care se ascundeau, probabil, şi câţiva românaşi cu intenţii bune, a năvălit pe şoselele ţării, înjurând de mama focului pe domnii guvernanţi care au avut tupeul să le ia pâinea de la gură şi banii de educaţie ai copiilor, prin aplicarea acestei măsuri fiscale. Ei, fii ai ţării, nu au mai suportat furtişagul, ieşind cu piepturile în faţa călăilor cu caschetă şi pulan, cerându-şi dreptul de a avea o maşină…Pentru ei acesta este bunul cel mai de preţ, aşa cum strămoşii lor aveau pământul. George Coşbuc reloaded and rebranded.
Este trist pentru România şi pentru sufletele celor care au murit apărând graniţele acestei ţări faptul că ne aflăm în anul de graţie 2008 şi încă ne lipsesc multe. Clasa politică îşi bate joc de obrazul care a votat-o, siluieşte în continuare fruntea plătitoare de taxe şi îşi umflă burta cu tot ce poate. Dar şi mai trist este faptul că nu se iese în stradă pentru a protesta împotriva furtului naţional, împotriva minciunii din Parlament, împotriva îngrădirii libertăţii de exprimare, împotriva neconstruirii de drumuri, împotriva mizeriei zilnice, împotriva legilor date pe sub mână…Nu. Nouă ne trebuie maşină. După douăzeci de ani cu democraţie la kilogram, am descoperit fericirea. Care are patru roţi. Şi să nu îndrăznească cineva să ne-o fure că ieşim în stradă !