Anul trecut au lansat primul lor album, Liniştea astupă goluri,  primit destul de bine de critica muzicală autohtonă.

Alternativ Quartet înseamnă:

Marcel Hosu

Silviu Petrina

Bogdan Hopulele

Alex Prigoană

Revista Cioburi şi-a dorit să afle mai multe detalii despre lumea din jurul şi din interiorul Alternativ Quartet, drept urmare i-am invitat la câteva întrebări.

Revista Cioburi: Când aţi spus că e timpul să faceţi trupă?

Alternativ Quartet: Nu cred că a existat un astfel de moment. Ne cunoaştem de mici copii iar formarea trupei s-a întâmplat într-un mod foarte natural şi pe parcursul mai multor ani.

R.C.: Cine sunt oamenii din spatele instrumentelor şi ce vor ei, de fapt?

A.Q.: Sunt nişte tineri plini de viaţă care nu ştiu exact ce vor să facă dar fac ceea ce fac cu un maxim de pasiune, convingere şi iubire, fie că e vorba de muzică, muncă, studii sau alpinism.

R.C.: Cine v-a format ca muzicieni?

A.Q.: Aş putea spune că, în mare parte, suntem autodidacţi. Pentru începuturile noastre ca instrumentişti am dori să le mulţumim profesorilor Sfechis Gavrilă şi Florin Labiş.

R.C.: Aţi stabilit trupei un traseu anume sau vă veţi lăsa purtaţi de val?

A.Q.: Avem în minte un mic traseu dar în mare parte ne lăsăm duşi de val şi facem exact ceea ce ne reprezintă în fiecare moment.

R.C.: Cum vi se pare primul vostru album?

A.Q.: Agaetis byrjun. Nu vreau în niciun caz să îndrăznesc să compar albumul cu Sigur Ros ci doar să folosesc sensul acestor cuvinte din limba islandeză. Vreau doar să spun că este un bun început de drum. O încercare imatură de a face ceva frumos.

R.C.: Este prea devreme să întrebăm de un al doilea disc?

A.Q.: Nu este devreme deloc. Al doilea album Alternativ Quartet se intitulează Aripi şi a fost înregistrat dar încă nu a fost stabilită data lansării lui.

R.C.: Ce fantasme ascunde împreunarea vers-muzică, în cazul vostru?

A.Q.: Împreunarea vers-muzică este un lucru foarte important, care din păcate nu se întâmplă prea bine pe albumul Liniştea Astupă Goluri.

R.C.: Cât de importantă este rezonanţa dintre componenţii formaţiei?

A.Q.: Pentru noi este foarte importantă. Ţinând cont de faptul că nu ne încadrăm într-un gen muzical, pentru că ne-am propus să facem aceasta, ci am ajuns într-un anumit gen datorită faptului că am cântat împreună, ceea ce ne-a reprezentat pe fiecare în parte iar muzica noastră se află la intersecţia personalităţilor noastre muzicale.

R.C.: Există multă frustrare în underground?

A.Q.: Cred că suntem puţin înconjuraţi de frustrare dar decamdată nu am fost cuceriţi de aceasta. Nu ar trebui să existe aşa ceva.

R.C.: Cum sunt concertele Alternativ Quartet şi ce se întâmplă în spatele lor?

A.Q.: Concertele sunt pentru noi foarte frumoase din punctul de vedere al unor muzicieni care transmit muzica proprie în modul cel mai personal şi direct ascultătorilor. În spatele lor stau probleme tehnice, foarte multă muncă şi oboseală dar în primul rând foarte multă pasiune.

R.C.: Cu ce se poate compara satisfacţia produsă de încântarea fanilor?

A.Q.: Este probabil similară cu momentul ajungerii pe creasta unui lanţ muntos. Dacă ai curaj şi ambiţie îţi poţi crea posibilitatea cuceririi catorva vârfuri iar dacă eşti delăsător şi te laşi pierdut prea mult în această satisfacţie imensă nu rămâne nimic altceva de făcut decât să începi coborârea către vale. Încântarea fanilor este o bucurie foarte mare dar totodată creează şi o responsibilitate pentru că îţi oferă posibilitatea de a fi auzit, iar importanţa a ceea ce spui este ridicată.

R.C.: Sincer, unde vă vedeţi ca muzicieni peste  zece ani?

A.Q.: Sperăm să fim în continuare în plimbare pe creastă şi să căutăm ceea ce ne reprezintă, să cântăm exact ceea ce simţim în momentul acela, indiferent dacă corespunde sau nu cu ceea ce credem acum. Cred că muzica va contura o parte semnificativă a vieţii fiecăruia dintre noi şi cred că vom continua această călătorie împreună până în ultimul moment.

R.C.: Are România vreo trupă cu un stil clar definit, original, diferit faţă de majoritate?

A.Q.: The: Egocentrics sunt o trupă foarte bună, cu un stil original şi personal. Fluturi pe asfalt este o trupă cu potenţial şi care tinde spre asta.

R.C.: Viaţa, în esenţă, este melodioasă?

A.Q.: Foarte.

R.C.: Este posibil să nu visăm atunci când credem că visăm?

A.Q.: Visele pot deveni realitate dar nu sunt încă. În momentul în care visăm ceva înălţător plantăm sămânţa unui viitor dar nu îl trăim decât dupa ce îl cultivăm.

R.C.: Am putea trăi fără iluzii?

A.Q.: Cred că da, dar îmi este foarte greu să îmi imaginez aşa ceva. Ar însemna o robotizare a omenirii.

R.C.: România o ia razna?

A.Q.: Nu.

R.C.: Vine sfârşitul lumii?

A.Q.: Nu contează. Este esenţială conştientizarea morţii şi formarea principiilor de viaţă având în vedere perspectiva morţii ca un lucru firesc, inevitabil şi care se poate întâmpla în orice moment. Dacă moartea individuală vine odată cu un sfârşit general al omenirii, nu are nicio importanţă.

R.C.: Ce vă supără cel mai tare în viaţă?

A.Q.: Indiferenţa, delăsarea, răutatea.

R.C.: Un îndemn dat lumii..

A.Q.: “Iubeste şi fă ce vrei” (Toma d’Aquino). Nu uita să ai încredere în tine.

Update:

Trupa Alternativ Quartet din Cluj-Napoca lansează pe data de 15 mai 2011 al  doilea album de studio, intitulat Aripi. Acesta va putea fi descărcat gratuit de pe noul site alternativquartet.ro

“Toate albumele Alternativ Quartet sunt şi vor fi pentru totdeauna gratuite. Lumea ne-a oferit în mod gratuit multă muzică iar noi în aceasta am trăit și am simțit cele mai frumoase momente. Dorim să dăruim înapoi lumii toată creația noastră artistică, în același mod în care am primit și noi la rândul nostru creația artistică a altora. Încercarea noastră insignifiantă de a restaura un echilibru pe acest plan nu va schimba lumea dar sperăm că se va cunoaște ca o acțiune pornită din sinceritatea dorinței unei rearmonizări morale, etice şi economice. Împreuna vom stinge conceptul de copyright și vom păși în viitor spre o lume liberă, spre exprimarea şi consumul artistic dincolo de orice graniță şi liberalizat în absolut. Artă pentru artă. Suflet pentru suflet.”

Fanii pot lua acasă  ritmul şi muzica de calitate împreună cu CD-urile şi tricourile trupei preferate ce se vor regăsi la intrare. Biletele, în valoare de 5 lei, se vor procura de la club, în seara evenimentului.

 “Ne place să cântăm, ne place ce cântăm şi ne place când şi altora le place ce cântăm”, declară, la unison, membrii trupei.
Numele  trupei Astero provine de la o anagramă a iniţialelor expresiei Emotional Range Of A Tea Spoon.   Expresia este ironică, dat fiind specificul versurilor trupei,  bazate pe definirea sentimentelor şi gândurilor proprii decât pe descrierea evenimentelor exterioare. În acelaşi timp aster inseamna stea în greacă, ceea ce poate spune multe despre aşteptările de la viitor.

“Deşi fiecare membru are experienţă muzicală dobândită în alte formule, cel mai mult am evoluat şi am crescut pe plan muzical şi creativ din momentul în care am ajuns să facem parte din aceeaşi trupă. Fiecare dintre noi ascultă genuri diferite de muzică şi stilul ales de Astero – rock alternative – ne permite să îmbinăm în piese influenţe variate şi să fim percepuţi ca o trupă proaspătă, originală şi melodioasă”, povesteşte Laura,  solista trupei.

Albumul de debut The Mono Jacks- Now In Stereo este un produs 100% independent, creat şi finanţat Biaxin de către membrii trupei. Producţia discului a fost asigurată de Andrei “Robin” Proca, Alessandro Marton şi The Mono Jacks. Conceptul şi design-ul copertei, semnate de către Cătălin Precup, au fost decise în urma concursului desfăşurat în colaborare cu publicaţia Decât o Revistă.  

Cu această ocazie specială, The Mono Jacks îi are ca invitaţi pe membrii trupei Blue Nipple Boy.

În deschiderea serii, trupa Blue Nipple Boy va avea o prestaţie acustică, fiind de fapt şi prima lor aparitie live. Înfiinţată în vara anului 2010 de Cătălin Boltaşu şi Carciova Adrian, Blue Nipple Boy intră pe scena muzicii alternative cu un sound bine lucrat şi cu mare avant, ce i-a adus deja în atenţia ascultătorilor.

Biletele, în valoare de 15 lei, însoţite de un cod cu care va putea fi descărcat un bonus supriză din partea The Mono Jacks, se pot achiziţiona în seara evenimentului de lansare de la intrarea în Club Control, începand cu ora 21:00.

Control club se află pe  Str. Academiei, nr. 19, în Pasajul Victoria, intrarea dinspre Facultatea de Arhitectură.

Revista Cioburi a reuşit să adune o serie de declaraţii ale marilor artişti rock ai lumii care demonstrează indubitabil influenţa lui Ştefan Hruşcă asupra fenomenului muzical internaţional. Iată doar câteva dintre ele:

Roger Waters (Pink Floyd): ideea albumului The Wall ne-a venit în timp ce urmăream  nişte imagini cu Ştefan Hruşcă jucând pereţelul în curtea şcolii.

Jon Lord (Deep Purple) : piesa Child in time a fost compusă după ce am văzut o poză de la botezul lui Ştefan Hruşcă.

Paul McCartney (Beatles): consider că e momentul ca toată lumea să ştie că melodia Let it be este un cover după piesa Ler It Be, o piesă Zithromax interpretată de un puşti pe nume Hruşcă.

James Hetfield (Metallica): am compus piesa Nothing else matters după ce am avut ocazia să-l cunosc pe Ştefan Hruşcă.

Jimmy Page (Led Zeppelin): Kashmir este un tribut adus primei flanele de caşmir a lui Ştefan Hruşcă.

Kurt Cobain (Nirvana):  După ce am auzit primele acorduri ale acelui român, aveam a doua zi pe portativ celebra Rape Me. (fragment din jurnalul solistului, găsit după sinuciderea sa).

О, Шипка!

Три деня младите дружини
как прохода бранят. Горските долини
трепетно повтарят на боя ревът.
Пристъпи ужасни! Дванайсетий път
гъсти орди лазят по урвата дива
и тела я стелят, и кръв я залива.

И с нов дъжд куршуми, камъни buy percocet online и дървье;
дружините наши, оплискани с кърви,
пушкат и отблъскват, без сигнал, без ред,
всякой гледа само да бъде напред
и гърди геройски на смърт да изложи,
и един враг повеч мъртъв да положи.

Тогава Столетов, наший генерал,
ревна гороломно: “Млади опълченци,
венчайте България с лаврови венци!
на вашата сила царят повери
прохода, войната и себе дори!”

При тез думи силни дружините горди
очакват геройски душманските орди
и сладката радост до крак да измрът
пред цяла вселена, на тоз славен рът,
с една смърт юнашка и с една победа.

И днес йощ Балканът, щом буря зафаща,
спомня тоз ден бурен, шуми и препраща
славата му дивна като някой ек
от урва на урва и от век на век!

-trupa Astero a început să “prindă formă” în iarna lui 2008, cu Laura la voce, Claudiu la tobe şi Vlad la una din chitări (erau două pe atunci). Între timp, al doilea chitarist s-a retras, la fel şi basistul, care a fost înlocuit de Jojo, ajungându-se la formula actuală.

-au început mai serios concertele în toamna-iarna lui 2009, având până în momentul de faţă peste 30 de cântări live la activ.

-au câştigat în vara lui 2010 ediţia a doua a concursului RockBattle.

-s-au calificat în finalele concursurilor Stufstock, Rocksin şi GBOB Romania.

-au fost nominalizaţi de revista Metalhead la titlul de Best Alternative Newcomer

pentru 2010 (rezultatele se anunţă în februarie).

-Ajutor, una dintre piesele de pe Voi, noi şi maimuţele (n.r.: acesta este primul album scos de trupă) a fost difuzată pe CityFM.

-se pregătesc pentru filmarea unui videoclip şi în perioda aceasta compun pentru al doilea album.

-lucrează intens şi la propriul site, care va fi lansat în urmatoarea lună.

Restul le puteţi afla de pe pagina lor de myspce, www.myspace.com/trupaastero    Noi am pus câteva întrebări şi am primit o tonă de răspunsuri. Mulţumim trupei Astero pentru interviu!

RevistaCioburi: Cum a început totul?

Jojo: Atunci când într-o noapte fierbinte spermatozoidul câştigător a ajuns la mama-ovul şi s-a produs extorsiunea degajamentului sinergetic care peste 9 luni a dus la naşterea mea.

Claudiu: Alţii de ce pot şi noi nu am putea?!?!+Vrem şi noi!!!= ceea ce facem astăzi în plan muzical.

Vlad: A început cum încep toate lucrurile în domeniul ăsta – cu o repetiţie.

Laura: Din prieteni în prieteni, am aflat unii de alţii şi ne-am adunat, mânaţi de pasiuni comune

R.C.: Cine v-a marcat existenţa muzicală?

Jojo: Părinţii mei, atunci când mă obligau şi mă bateau să fac muzică.

Claudiu: Muzica pe care o asculta taică-miu, la casetofon, apoi muzica pe care o asculta frate-miu şi, în final, muzica pe care o ascultam eu.

Vlad: Un tip al cărui nume nu îl ştiu, într-o tabără în care am fost când eram mic-mic de tot, care cânta la chitară; când l-am văzut mi-am spus că e un lucru pe care mi-ar plăcea să îl fac şi eu. Apoi, muzica de la magnetofonul părinţilor şi, mai târziu, de la casetofonul meu.

Laura: Metallica, Pantera, Alice in chains, Guns&roses etc.

R.C.: Cum se traduce „ASTERO”?

Vlad: ASTERO se obţine în felul următor: se ia expresia „Emotional Range Of A Tea Spoon”, se extrag iniţialele cuvintelor din expresie şi se amestecă bine.

R.C.: Sunteţi mai buni decât alţii?

Jojo: La pat?

Claudiu: Fiecare este mai bun decât celălalt. Totul depinde de standardele şi gusturile celui care te ascultă.

Vlad: Suntem mai buni decât unii şi mai slabi decat alţii. Important e că celor care ascultă muzica noastră să le placă îndeajuns de mult încât să spună că „unii” sunt mulţi şi „alţii” sunt puţini.

Laura: Avem coaiele mai mari ) Nu suntem proprii noştri lăudători şi oricum ţine foarte mult de gusturile muzicale, ştim doar că suntem fiecare foarte buni la ceea ce facem şi atât contează, comparaţiile cu alţi artişti sunt inutile şi neconstructive.

R.C.: Cum apar versurile?

Claudiu: Versurile apar, de obicei, după ce avem o linie melodică a unei melodii (intrumentalul şi scheletul piesei). Versurile, în mare parte, sunt compuse de către Vlad cu completări ulterioare aduse de către Laura. Versurile exprimă, de multe ori, trări şi momente ale lui Vlad în care ne indentificăm şi noi şi prin care trecem sau de care am avut parte. De fapt, credem că fiecare om a trecut, trece sau va trece prin aceste stări. Versurile sunt din realitatea de zi cu zi. Sunt versuri în care auditorul îşi poate alege un final, sunt versuri în care unele cuvinte au mai multe înţelesuri, sunt versuri care transmit altceva decât adevăratul sens pe care îl au cuvintele rostite etc.

Laura: Păi, i se nasc lui Vlad pitici mici şi negri în căpşor… şi la un moment dat dau pe afară că nu prea mai e loc… şi încep să fugă în sus şi în jos pe foaia de hârtie până când îşi găsesc fiecare locul şi exprimarea.

R.C.: Care din cele patru sentimente autentice existente se regăseşte frecvent în muzica voastră?

Vlad: Uau, întrebarea asta e adâncă J Dacă prin „cele patru sentimente autentice” te referi la „furie, frică, tristeţe, bucurie”, atunci aş putea spune că se regăsesc toate, mai puţin furia, în proporţii egale. Dacă te referi la altceva, mă declar învins

Laura: Hm… nu ştiu care sunt toate cele 4… ştiu că sunt dragostea, ura, frica… al patrulea nu-l mai ştiu… din astea… toate, în funcţie de perioadele mai bune sau mai puţin bune din punct de vedere emoţional ale lui Vlad.

R.C.: A fost primul album, ce aşteptări aveţi acum?

Jojo: Al doilea album!

Claudiu: Să fie difuzat la radio. Să avem cât mai multe cântări cu sala plină şi cu lume care cântă melodiile cu noi. Să avem parte de un turneu de promovare reuşit, în 2011.

Laura: Piese multe şi noi… poate un video mic, acolo, şi meschin… pentru ego-ul nostru să putem striga „Hi mom, I’m on TV!” (sau, de fapt, on youtube), şi la cât mai multe concerte! A, şi să mă fac eu bine cât mai repede, ca să le avem pe toate astea

R.C.: Cine sunt maimuţele?

Jojo: Ăia prosti da’ mulţi…

Claudiu: Oricine ne enervează pe „voi” şi pe „noi”.

Vlad: Maimuţele sunt cine vor ascultătorii să fie. Pot fi cei care îi enervează sau cei care nu sunt în aceeaşi gaşcă cu ei sau care nu ascultă aceeaşi muzică sau… Fiecare e liber (şi invitat) să îşi definească singur maimuţele.

Laura: Acei oameni deranjanţi care nu articulează cuvintele şi folosesc expresii de genul „fă” sau „fată” şi care se iau de tine… Îţi mai împrumută pe termen nelimitat portofelul sau telefonul când eşti în transportul în comun, nu înţeleg limba română când le spui că nu vrei să-ţi spele parbrizul etc. Toţi acei oameni pe care am vrea să-i deportăm pe Insula Şerpilor indiferent de etnia lor, pentru că vin în toate culorile şi naţiile buy acomplia genul ăsta de oameni, şi să-i lăsăm acolo să-şi dezvolte propria comunitate fără să o mai intoxice pe a noastră. În principiu, oamenii care se comportă ca nişte maimuţe sau chiar mai rău, că săracele primate nu au nicio vină că le folosim noi drept etalon pentru exprimarea involuţiei unora.

R.C.: Ce înseamnă un concert bun?

Jojo: Un vin bun înainte şi o ţigară după… cu vocalizele de rigoare între.

Claudiu: Din interior : 

- sonorizare bună, să ne putem auzi pe scenă, fără a pleca acasă cu dureri de cap;

- sunetişti cu care ne putem înţelege;

- suport şi susţinere pentru munca depusă din partea publicului;

- pe lângă prieteni, sala să fie plină şi de alţi oameni care ne vor deveni prieteni;

- angrenarea publicului, să participe şi sufleteşte la concert, nu numai fizic (asta depinde foarte mult şi de noi – este un cerc vicios).

- eficentizarea pauzelor dintre melodii;

- să se întindă pe aproximativ o oră şi jumătate, fără a plictisi;

- fetele din backstage J şi sticlele de Havana Club puse la rece lângă o ladiţă cu lime şi un bax de Coca Cola;

- bisuri fără număr, ..umăr, …măr ;

- feedback pozitiv, se acceptă şi cel negativ dacă este unul obiectiv.

Din exterior:

- sonorizare bună, se aplică şi aici;

- să merite banii plătiţi pe intrare, cu alte cuvinte, pe lângă muzică să se poată vedea şi un show;

- spargerea barierei dintre trupă şi public, devenind un tot;

Laura: Atitudine şi energie şi din partea noastră şi din partea celor care ne ascultă, sonorizare bună, prestaţie din punct de vedere muzical corectă din partea noastră şi, dacă se poate să cânte şi poporul cu noi, cu atât mai frumos… A, şi pauze mai scurte între piese.

R.C.: E nasol în underground?

Jojo: Nu ştiu. Nu am mai fost de mult pe acolo.

Claudiu: Underground-ul mi se pare ceva relativ. Din punctul meu de vedere, poţi face parte din underground şi dacă eşti difuzat pe radio sau prin canalele de media. Mie unul, îmi place în underground. Dacă la un moment dat eşti pe „val” şi apoi cazi…nu prea ai unde să cazi şi astfel durerea este suportabilă . Mai sus de underground, cred că este mai greu să te menţii, la fel cum spun şi bătrânii : „la facultate se intră uşor, mai greu este să rezişti”.  Nu ştiu cum este altfel decât în underground, nu am ajuns „sus”. Cum ajung, te ţin la curent şi apoi facem nişte comparaţii să vedem unde este mai nasol.

Vlad: Eu unul nu văd prea mari diferenţe între underground şi mainstream (de fapt, cred că la noi mainstream nu înseamnă decât că trupa a activat îndeajuns de îndelung şi susţinut încât să fi auzit un număr rezonabil de mare de oameni despre ea). Trupele şi dintr-o parte şi din cealaltă cântă în aceleaşi cluburi, merg la aceleasi festivaluri, sunt ignorate în aproape acelaşi fel de casele de discuri, televiziuni etc. Diferenţa e că dacă eşti o trupă din mainstream vin mai mulţi oameni la tine la concert, eventual sunt dispuşi să plătească şi bilet pentru asta, şi din punctul ăsta de vedere e nasol în underground. În acelaşi timp, să fii în underground e motivant, pentru că vrei să dai ce ai mai bun în tine astfel încât să ajungi în mainstream.. nu ştiu dacă odată ajuns acolo eşti la fel de motivat să te menţii. Una peste alta, e şi nasol, şi mişto în underground

Laura: Nasol nu… e mai bine decât în mainstream dar sunt mulţi oameni care nu ştiu ce este ăla respect şi nu ştiu cum să îşi respecte colegii de breaslă .. şi în domeniul şi-n zona asta a muzicii ar trebui cu atât mai mult să fim capabili să ne ajutăm unii pe alţii şi să ne respectăm… nu doar să  călcăm pe capete ca să scoatem nişte bani în plus sau să apară numele nostru cu litere mai mari.

R.C.: Există vreo trupă românească pe care o ascultaţi cu o deosebită plăcere?

Jojo: ASTERO.

Claudiu: Da, şi nu numai una, mai multe : Coma, Lună Amară, H8, OCS, EMIL, Paraziţii, în mare parte trupele care, unora, ne-au marcat tinereţea şi care ne-au făcut să ne apucăm de cântat. Mai sunt şi trupe apărute mai recent, de o vârstă cu noi.

Vlad: Coma, OCS, Paraziţii, Lună Amară, mai toate trupele leat cu noi (ca tre’ să stai mereu cu ochii pe concurenţă :) ) şi Astero, că le tot aud piesele la repetiţii.

Laura: Lună Amară, Coma, White walls, Celelalte cuvinte, Tiarra etc.

R.C.: Vă vedeţi primind pensie?

Jojo: De la guvernul canadian, da!

Claudiu: Dacă o să am o bătrâneţe fără boli şi fără singurătate, cu o casă mare plină de nepoţi şi animale…da, m-aş vedea. Chiar mi-ar plăcea. Dacă nu o să le am pe acestea, mă mai gândesc şi poate fac un bine statului şi tânărului contribuabil  şi renunţ la pensie, într-un fel sau altul.

Vlad: Sincer? Nu prea.

Laura: Eu ca arhitect o să ies cu picioarele înainte din meseria asta. Dar oricum, prea bătrână nu vreau să ajung, căci ideea de a avea nevoie de ajutor să mă ridic de la masă sau din pat mă scârbeşte.

R.C.: Ce este România?

Jojo: Un soclu de muşte.

Claudiu: „România este o ţară frumoasă, păcat că este populată”. Ştiu că şi noi facem parte din populaţie dar în sinea mea, încerc pe cât posbil să fac parte din minoritate şi să nu mă amestec cu restul. O mizerie, de care nu putem scăpa şi cred că ne complacem aşa, sau…cum am auzit din gura marelui „guru” Dan Diaconescu : „cei care au avut posibilităţi să plece, au plecat, cei care nu au avut, au rămas şi s-au resemnat” .

Vlad: România este o ţară ca oricare alta, românii în schimb sunt cu totul speciali…

Laura: Habitatul maimuţelor din păcate, mult potenţial exploatat foarte prost, şi ca oameni, şi ca teritoriu.

R.C.: În general, votaţi?

Jojo: Da, filmul preferat pe youporn.

Claudiu: Votăm dar degeaba… De fiecare dată ne minţim pe noi înşină că putem schimba ceva prin vot…

Vlad: Nu prea votez, s-a întâmplat de vreo două-trei ori până acum să mă duc până la secţie să pun ştampila. Nu văd de ce m-aş duce dacă am mereu de ales doar între „cel mai rău” şi „credeai că ăla e cel mai rău?”..

Laura: Uneori da, uneori nu, am votat când am vrut să-mi spun părerea într-un sens, chiar ştiind că nu va ieşi cel votat de mine… Dar până la urmă e vorba de exprimarea propriei păreri şi alegeri, nu de calcule că hai să-l votez pe ăsta că oricum el o să iasă… Dacă ar face toţi aşa poate ar ieşi puţin diferite rezultatele alegerilor.

R.C.: Viaţa chiar bate filmul?

Jojo: Oooo… am eu nişte cunoştinţe de la Chişinău care bat filmul preferat.

Claudiu: Viaţa chiar bate fimul, depinde de cum ţi-o regizezi sau de cum îţi este regizată. De asemenea, depinde ce categorie de filme preferi. Dacă îţi plac filmele de comedie, şi încerci să duci şi tu o viaţă ca în aceste filme s-ar putea să ţi-o iei şi să devii tu cel la care se uită unii ca la un film de comedie.

Vlad: Depinde de film şi depinde de viaţă dar, în mare, cred că dacă viaţa s-ar întâlni pe un teren de fotbal cu filmul, la fiecare reluare s-ar vedea alt câştigător.

Laura: Depinde, ca drame umane da, clar. Ca siropisme şi abureli amoroase – nu.

R.C.: O notă de final, vă rugăm.

Jojo: SOL.

Claudiu: Notă: răspundem de tot ce am scris mai sus .

Vlad: Veniţi, oamenilor, la concerte!!

Laura: Pentru public: susţineţi artele autohtone! Copii, go to school, frecaţi-vă părinţii la creieri să vă găsească activităţi extraşcolare mai bune decât spartul seminţelor în faţa blocului şi apucaţi-vă de citit şi altceva decât revistele de cancan (mai ales pentru fete).

Totodată, Ştefan are nevoie de sânge, pentru colectarea trombocitelor. Pot dona persoanele de sex masculin, cu grupa de sânge B3 pozitiv. Recoltarea de la donatori se face în Bucureşti, Ploieşti sau Piteşti, pentru ca sangele sa poata fi transportat în timp util către spitalul la care este Stefan. Pentru a fi programaţi, cei care pot dona sânge sunt rugaţi să trimită un mail la adresa mircea@videolink.ro. De asemenea, contul campaniei “Pentru ca suntem oameni. Pentru Ştefan” este RO80BRDE426SV41719954260, deschis la BDR Titan, pe numele Pischis Constantin Bogdan. Pagina de facebook prin intermediul careia tin legatura cei care ii sunt aproape este “Pentru ca suntem oameni. Pentru Stefan” – http://www.facebook.com/event.php?eid=135321396525579&num_event_invites=0

În prima seară, joi, 16 decembrie, pentru Ştefan vor susţine concerte în club Fabrica buy cheap propecia The Mono Jacks şi Dekadens, precedate de un two man show foarte popular deja, “Cucuienfrunte”. Înfiinţată la iniţiativa lui Doru Traşcău, de la AB4, The Mono Jacks este o trupă în plină ascensiune şi al cărei single, “Maria”, apărut pe proaspătul album lansat, “Now In Stereo”, este deja popular printre amatorii de muzică indie – rock alternative. Primele două single-uri, “Maria” şi “Come Back Girl”, apărute pe proaspătul album lansat, “Now In Stereo”, sunt deja foarte populare şi au fost pe primele locuri în topurile Radio Guerrilla. The Mono Jacks a făcut parte din lineup-ul diverselor festivaluri, ca UnderLondon, alternaTIFF, Liveland etc. şi a frânt corzi, beţe şi inimi pe scenele din România, în încercarea de a demonstra că lucrurile făcute din pasiune se autosusţin atat timp cât există suficientă voinţă. Prestaţiile live ale celor patru indie-pendenţi îi recomandă ca una dintre trupele autohtone “must see” ale momentului. Dekadens, o trupă formată în anul 2006, a devenit, în ultimele luni, foarte apreciată pe scena rock alternative din România, cu ocazia lansării ultimului lor album, “City Of Paper”. O formaţie cu un show live care nu dezamageşte niciodata.

Prima zi va fi deschisă, de la ora 20:00, de “Cucuienfrunte”, un spectacol de stand-up-theatre, după texte de Eric Bogosian, un “two men show” cu Tudor Aaron Istodor şi Radu Iacoban. Este celebru deja “fragmentul cu Superman”: “Eu când sunt deprimat, ştiţi ce fac? Mă duc la SUPERMARKET. Nu ştiu de ce, dar chestia asta cu SUPERMARKETU’ mă face să mă simt bine: totul e foarte curat şi ordonat, au şi aer condiţionat. Pană la urmă, numele spune tot: SUPER MARKET. E, practic, locul unde-şi face SUPER MAN cumpărăturile. Şi exact aşa mă simt şi eu. Fix ca SUPER MAN.”

Vlase şi Moşu de la ZOB vor susţine un jam session sambata seara (18 decembrie), în Expirat. Cei care vor să cânte cu ei îşi pot aduce chitara, bassul sau orice instrument îi inspiră, pentru că vor putea urca pe scenă, iar spectacolul este garantat. Mai devreme, Sorin de la E.M.I.L. şi Vlad de la Pistol Cu Capse vor cânta pentru Ştefan, cu noul lor proiect, Perfect Zero For Infinity (emo pop-punk), urmaţi de trupa de reggae care a încheiat şi petrecerea de anul acesta a echipei Stufstock, East Roots (locul 3 la Stufstock Newcomers 2010).

Una dintre cele mai bune trupe de cover-uri rock din ţară, daca nu cea mai bună, No. 13 va cânta pentru Ştefan luni, 20 decembrie. Cu Deni, Silviu, Cristi-Americano şi Kani Rusu în formula actuală, No. 13 cântă de peste 7 ani şi ridică sala în picioare de fiecare dată cu evergreen-uri clasice sau care vor deveni clasice în rock.

Seria de evenimente va fi încheiata de seara de hip-hop “Hades Records”, o comunitate foarte puternică de hip-hop. Veritasaga, Butch, DJ Undoo şi Zeppelin sunt câţiva dintre artiştii care vor susţine un concert pentru Ştefan joi, 23 decembrie, de la ora 21:00, în Elephant Pub. Înfiinţată în 2001, Veritasaga a câştigat foarte repede publicul hip-hop de partea lor prin lansarea primului album, “Punct şi de la capăt”, lansat în 2003. În 2004, trupa a devenit cunoscută în afara Bucureştiului printr-o serie impresionantă de concerte în oraşele mari ale ţării. În 2007 Veritasaga lansează al doilea album, “Cu alţi ochi”, care, în continuare, face ca sălile de concerte să fie pline şi în ziua de azi.

Butch reprezintă un artist important în hip-hop-ul underground românesc. Lansat în 2001, alături de trupa E.M.I.L., Butch realizează un album cu trupa Dagga, “Cum am crescut” (2006), iar ulterior alege o carieră solo. De curând, pe piaţă se poate găsi ultima apariţie discografică semnată Butch, cu un titlu mai mult decât sugestiv: “Fiul Risipitor”.

DJ Undoo a colaborat cu alţi trei DJ (Dox, Paul, FaiboX) pentru proiectul Turntable Science, primul de acest fel în România, devenind unul dintre cei mai importanţi DJ ai acestui gen.

Omul cu Șobolani aka OCS revine la Stufstock după o pauză de câțiva ani și va cânta sâmbătă, 21 august, pe scena Rock, ”după ce în primele patru ediții nu a lipsit de la «salvatul Vămii»”, spune Dan Amariei, solistul trupei. ”Sperăm să fie o întoarcere de bun augur și Vama să fie în cele din urmă, daca nu salvată, măcar «îmbunată»”, adaugă el.

Tot sâmbătă vor urca pe scena de pe plajă punk rock-erii de la ZOB. ”Stufstock se confundă cu România ultimilor ani. Doar că este exact opusul. Adică e din ce în ce mai mișto!!!” spune Moșu de la ZOB. 

ZOB cântă de 16 ani. Cea mai recentă apariție discografică este “Zulu Oscar Bravo” (2009), ”disc de pe care nici un radio major din România nu a difuzat vreo piesă, motivând că nu cadreaza cu formatul sau cu targetul lor”, spun cei de la ZOB. ”Și suntem mândri de asta!”, adaugă ei. Trupa a avut peste 500 de concerte Levaquin și a cântat ”atât în fața a 33 de spectatori, într-un bar minuscul din Ploiești, cât și în fața a 20.000 de olteni, în Piața sfatului din Craiova, cu Iris în închidere.”

O altă trupă grea care va urca pe scena Rock de pe plaja din Vama Veche, joi, 19 august, este ALTAR. Formația a participat trei ani consecutiv la Stufstock, ”festivalul în sine devenind, atât pentru trupă, cât și pentru public, un eveniment must be al fiecărui an”, spun cei de la Altar. ”Atmosfera creată acolo de fiecare dată nu a făcut decât să întărească dorința formației de a reveni cât de des cu putință pe scena de la Vama Veche – un loc în care viața în sine se poate trăi mereu “altfel” decât oriunde altundeva”, adaugă ei.

Format la începutul lui 1991, ALTAR a fost de la primele apariții live unul dintre cele mai spectaculoase și prodigioase grupuri thrash/metal/hardcore din România.

După o vară cu foarte multe concerte, trupa KUMM, a confirmat participarea la a opta ediție a festivalului Stufstock. Kumm va urca pe scena Rock vineri, 20 august, în penultima seară de Stufstock.

Kumm (care înseamnă “nisip”, în limba tătară) s-a format în anul 1997, la Cluj Napoca, când Andras Kovacs a pus bazele unui nou proiect muzical, o fuziune între jazz, rock și etno, formând prima trupa de rock alternativ cu elemente de saxofon. A susținut numeroase concerte nu numai în România, ci și în Germania, Elveția, Turcia, Cehia, Ungaria, Bulgaria sau Italia unde, în 2004, a cântat în deschiderea show-ului James Brown din Milano.

IMPLANT PENTRU REFUZ (IPR) vor veni în Vamă joi, 19 august. ”Așteptăm cu nerăbdare întâlnirea cu publicul de la Stufstock, un public care refuză prostituția mediatică, un public care știe de ce lucrurile bune trebuiesc păstrate”, spun băieții de la IPR.

Implant pentru refuz cântă de 15 ani și a scos până acum șase albume: „Implant Pentru Refuz” (1996), “Permis Port-Sinucidere” (1997), “Culori” (1999), “Oameni Fara Fetze” (2001), ”Monolith” (2007), ”Otheroot” (2010), expresii ale unei evoluţii de la hardcore la crossover. ”Implant pentru refuz pune suflet în intreaga sa creație și împarte puternice sentimente cu fanii săi”.

Stufstock 2010, aflat la a opta ediţie, va avea loc între in 16-22 august, pe plaja din Vama Veche. Organizatorii vor aduce şi anul acesta, pe trei scene, de această dată – scena Rock, scena Fusion World şi scena Newcomers – trupe rock care deja au făcut nopţi albe cu mii de fani în Vamă, în anii trecuţi, cât şi muzică nouă, pe care Stufstock o lansează şi o susţine, ca în fiecare an. Alături de Omul cu șobolani, ZOB, Kumm, Altar și Implant pentru Refuz, primele nume de pe afiş care au confirmat sunt Zdob şi Zdub, E.M.I.L., Luna Amară, Byron, Trupa Veche și Trooper. Alături de concertele extraordinare cu care Stufstock-ul şi-a obişnuit de şapte ani publicul, vara aceasta evenimentul va deveni mult mai complex şi va susţine şi alte forme de exprimare artistică: teatrul, filmul, fotografia, literatura, totul sub umbrela eco.

Alături de proiecţii speciale pe plajă, în spiritul Stufstock, Filmstock va reuni producţii proiectate la Iaşi International Film Festival (IIFF), pe cele din secţiunea Shadow Shorts a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), scurtmetrajele prezentate la Festivalul de scurt şi mediumetraj NexT, o selecţie de documentare şi filme de ficţiune de la evenimentul cinematografic Green Planet Blues 2009, filmele produse de asociaţia S.P.E.R şi scurtmetrajele româneşti prezentate anul acesta la Cannes, sub titlul “Romania Short Waves”.

În palmaresul IIFF se află, printre alte filme de excepţie, “The Messenger” (două nominalizări la Oscar, Ursul de Argint la Berlin, nominalizări la Globurile de aur şi multe alte premii), “Moon” (câştigător al premiului BAFTA, British Independent Film Award şi al multor alte premii, considerat de The Guardian unul din cele mai bune debuturi din ultimii ani), “Munyarangabo” (considerat capodoperă absolută de către unul dintre cei mai respectaţi critici de film, Roger Ebert), şi alte filme cu succes de public şi de critică la festivaluri internaţionale. Dintre peliculele prezentate de IIFF, cel puţin 20 s-au regăsit pe listele de „best of” ale criticilor şi cronicarilor de film la sfârşitul anului trecut.

În afara acestor producţii care vor fi proiectate în cadrul Stufstock, IIFF va mai prezenta, ca proiecţie specială, “The Boat That Rocked”, un film care surprinde perfect spiritul rock-ului şi al Stufstock-ului.

O altă selecţie extrem de tentantă este Shadow Shorts, care aduce 12 scurtmetraje dark şi horror, selecţionate de directorul Anim’est, Mihai Mitrică şi prezentată cu mare succes de public la TIFF 2010. Shadow Shorts este compusă din cele mai apreciate şi premiate producţii ale genului dark.

Creat în memoria regizorului Cristian Nemescu şi a sound designerului şi compozitorului Andrei Toncu, Festivalul de scurt şi mediumetraj NexT, a cărui selecţie de filme va fi prezentată şi la terasa Hand din Vamă, pune accentul pe regia de film si sound design, întreaga structură a festivalului fiind construită în jurul acestor două direcţii.

Green Planet Blues 2009, ale cărui documentare şi lungmetraje de ficţiune vor rula de asemenea la Filmstock, a marcat o premieră în Europa de Est în ceea ce priveşte evenimentele cinematografice cu o altfel de structură, dedicate mediului. Un maraton de trei zile de vizionări de filme documentare şi de ficţiune, urmate de dezbateri cu regizorii lor, discuţii între experţi români şi străini, cu participarea unor reprezentanţi atât ai organizaţiilor guvernamentale, cât şi non-guvernamentale sunt doar câteva din elementele ce au constituit programul inedit al primei ediţii, în ianurie 2009.

O altă selecţie specială pe care Filmstock o aduce în Vamă include filmele produse de Asociaţia S.P.E.R., care a organizat la Timişu de Jos, în 2009, o tabără pentru copiii din comunităţile ţigăneşti din România. Copiii au fost aduşi în tabără, au fost învăţaţi despre istoria şi tradiţiile ţigăneşti şi au realizat la final, sub îndrumarea unei echipe de cineaşti profesionişti, câteva Stromectol filmuleţe.

Programul noului proiect Stufstock prezintă şi proiecţia specială a lungmetrajului “Nuntă în Basarabia”, o comedie populară potrivită pentru o proiecţie pe plajă. Filmul a avut 1200 de spectatori la proiecţia de la Timişoara şi 300, la Sighişoara.

“Romania short waves” este o altă selecţie de scurtmetraje incluse în programul Filmstock,  prezentate în mai la Short Film Corner, la Festivalul de film de la Cannes.

Masterclassul despre rolul cinematografului în ceea ce priveşte ecologia şi formarea unei conştiinţe ecologice, urmat de un workshop de marketing şi distribuţie de film si unul de productie de clip vor fi alte evenimente pregătite la terasa Hand din Vamă pentru vamaioţii interesaţi de film.

Cu o lună înaintea festivalului, Filmstock va lansa un concurs pentru tinerii cu vârsta de până la 20 de ani, şi va încuraja creativitatea, inovaţia, originalitatea. “În felul acesta, publicul Stufstock va fi mai apropiat de festival, îl poate influenţa şi modela ca să fie mai apropiat de ce îşi doreşte el,” spune Vlad Gliga, coordonator proiectului Filmstock.

Participanţii îşi vor trimite ideile sub orice formă care îi poate ajuta să îşi ilustreze părerea lor despre cum ar trebui perceput acest festival (sinopsis, scenariu, suită fotografică, film realizat cu aparat foto, cameră neperformantă, telefon mobil etc.). Vor fi aleşi trei câştigători, care se vor alătura Filmstock începînd din dimineaţa zilei de 16 august. Aici îşi vor pune la punct ideea, o vor filma şi o vor monta într-un spot de un minut, fiind susţinuţi de profesionişti din domeniul cinematografiei, cu echipament profesionist, de la Videolink. Stufstock îi va susţine şi astfel spotul va fi difuzat on-line si pe scena Rock, pe plajă, chiar înaintea proiecţiei-eveniment a “The Boat That Rocked”, care va da startul festivalului Stufstock 2010.

Concertul poate fi o ocazie excelentă pentru simpatizanţii PD-L şi PSD să

îşi pună pe ei tricourile cu Axl Rose, ornate cu trandafirii din sigla de partid.