Balada lui Mioriţă Nae

După stilul muls al lui Alecsandri


Pe-un picior de plai
De mii de parai,
Se cobor vânjos
Răgind odios,
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei:
Unu-i conformat,
Unu-ndatorat,
Altu-i rupt de beat.

Iar cel ‘datorat
Cu cel rupt de beat,
Mi se complotară
La o crâşmă-n seară
Ca să ni-l omoare
P-ăla a lui Soare,
Că-i mai tinerel
Şi mai prost de fel,
C-are bunuri mii,
N-are datorii,
C-are cai şi vite,
Oi neprihănite.

Dară Mioriţă
Oaie cu nojiţă,
Stă şi ascultă
Şi se întristă.

-Mioriţă Nae
Ce se-ntâmplă, oaie?
Că de-o săptămână
Stai cu berea-n mână.
Nu-i ţuica curată?
Ori iarba-i tratată?

-Şefu’, cum s-o perii
Ca să nu te sperii.
Şefu’, cum s-o dau
Să n-o spun pe şleau…
Să-l chemăm cu rost
Pe şeful de post.
Să-l chemăm cu minte
Pe popa părinte.
C-ăia doi gherţoi
De umblă cu noi,
Vor ca să ţi-o pună
Azi în clar de lună.
Vor ca să te ardă
‘n ochi cu o bardă.

-Mioriţă Nae
Simt că mi se-ndoaie.
Să mă-mpotrivesc
E prea bărbătesc.
Să o iau din loc
N-aduce noroc.

De o fi să mor
Tu să le dai lor
Cheia la tractor;
Să le dai din tindă
Banii de sub grindă;
Să le dai în mână
Cheile la stână.
Să le spui curat
Că eu’s împăcat
Nu mi’s supărat.

-Bace, bace
Ia dă-te încoace,
Să-ţi spun cum a fost…
‘te-n mă-ta că eşti prost!

Dacă nu te ţine
Lasă tu pe mine…

Dulău Azor,
Adu un topor!
Ţapule, nu sta!
Fi-ţi-ar barba ta,
Behăie-adunarea!
Oile, voi valea
Că v-apucă jalea.
Alecu, berbece
Ia vezi cine trece;
Stai colea sub pom
Şi behăie-a om.

Şi-aşa Mioriţă
Şmecher de uliţă,
Mi i-a aşteptat
După înserat.
Şi când mi i-a prins
Mi i-a şi întins.
Şi-a lucrat curat
Nimeni n-a aflat.
Oile şi mieii,
Caprele, viţeii,
Boii şi cu vacile,
Toate dobitoacele
Au păstrat tăcerea
Pân’ le-a fost tăierea.

Iar ciobanul, prostul
Tot îşi cată rostul.
Nu s-a însurat
Cu nimeni din sat.
Mândra lui crăiasă
A fugit de-acasă.
Măicuţa bătrână
L-a uitat la stână.

Şi cum nu muri
Cu alegorii,
Lumea l-a uitat.
Iar el conformat,
Şade pe dormeză
’n-plină antiteză.

S-a  făcut de oaie
Că n-a avut coaie

Update: Bonus OCS

Mioriţa la români

un20cioban20in20varf20de20munte_jpg-mica

Românul este mândru. Chiar dacă nu are de ce, românul este mândru. Dacă nu avem motive le inventăm, iar dacă realitatea ne contrazice, o putem reinterpreta. De ce să recunoaştem că suntem adepţii statului degeaba? Nu stăm, ci medităm, filosofăm. Românul s-a născut poet, lăutar, filosof. Românul nu este prost. Ştie dar nu vrea să epateze, este modest. Românul nu atacă el doar se apără, iar uneori nici măcar asta. Românul este creştinul ideal. Cel puţin la nivel declarativ.

Mioriţa ne învaţă că românul munceşte aici dar trăieşte în alte sfere. Românul înţelege realitatea, universul, înţelege raportul dintre fiinţă şi spirit aşa cum nimeni nu le poate înţelege. Nici măcar ceilalţi baci conlocuitori. Românul este în legătură cu divinitatea. Este foarte posibil ca acestea să fie adevărate, ca românul să aibe o înclinaţie către despicatul firului în patru. Habar nu am. Însă dacă aşa este, cu siguranţă nu ne-a ajutat în evoluţia noastră ca societate şi ca naţiune.

Cred însă ca Mioriţa ascunde şi altceva care se poate observa cu uşurinţă şi astăzi la majoritatea românilor. Ne place să ne victimizăm. Suntem aidoma fotbaliştilor fătălăi care dacă iau una scurtă la gioale se tăvălesc pe jos plângând de saltă cămaşa pe ei. În toată istoria noastră ca naţiune am avut de suferit de pe urma tuturor popoarelor vecine, a invaziilor barbare, a politicienilor proşti, a evreilor, nemţilor, americanilor, homosexualilor, ţiganilor, câinilor vagabonzi, etc. Niciodată nu am fost de vină noi înşine pentru ceea ce ni s-a întâmplat. Cred că trebuie să recunoaştem că pasivitatea noastră în faţa evenimentelor, ridicatul din umeri nu ne-a ajutat absolut deloc. Inacţiunea este un fenomen tipic românesc. Ne căciulim în faţa celor care ne conduc vieţile fără voia noastră şi aşteptăm ca inevitabilul să se întâmple. Din păcate nu înţelegem că lucrurile “se întâmplă” tocmai pentru că sunt lăsate în seama altora. Pentru a fi cum dorim trebuie făcute de noi înşine. Realitatea nu se poate schimba decât prin acţiune asupra ei şi nu prin aşteptarea unei schimbări. Suntem victime ale acţiunilor celorlalţi pentru că lăsăm să se întâmple.

Baciul român nu moare pentru că are o legătură transcendentală. Baciul român nu moare pentru că înţelege că moartea este tot o viaţă dar “dincolo”. Baciul nostru ar putea asculta oaia aia proastă şi ar mai putea creea ceva, ar mai putea învăţa pe ceilalţi să vadă ce vede el în stele, cum a făcut el businessul ăla cu oi multe şi cornute, etc. Cu toate astea el alege să moară. Însuşi faptul că ciobanul nostru de poveste se gândeşte deja unde va fi îngropat şi cum va fi plâns de oi, ne arată înclinaţia românului către victimizare, către acuzarea celuilalt pentru toate nedreptăţile care “i se întâmplă”.

Nu vi se pare o poză cunoscută? Nu ştiţi pe nimeni care îşi ţine sicriul în pod dar nu se duce la medic?

Nu aşteptăm invitabilul, doar o frecăm aiurea. Nu suntem resemnaţi în faţa sorţii, n-avem coaie să ne cerem drepturile şi să ne asumăm responsabilităţile. Excelăm în ridicatul din umeri, aruncatul pisicii moarte şi moartea caprei vecinului. Când trebuie să ne analizăm acţiunile şi rezultatele dăm dovadă de impotenţă intelectuală iar descurcăreala românească devine nesimţire şi bădărănie. Suntem nemulţumiţi continuu de viaţă şi îi acuzăm pe ceilalţi pentru nereuşitele noastre. Din păcate, chiar dacă ne facem că nu vedem, rezultatul final ne arată că optica aceasta nu este numai stupidă dar şi păguboasă.

 

Fratele ungur și românul fără oi. Sau "Bă, tu vrei să-mi furi calu'!"

Preşedintele Traian Băsescu a declarat sâmbătă, la finalul discuţiilor cu autorităţile din judeţele Covasna şi Harghita, că nu este de acord cu autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc şi a făcut un apel către administraţia locală „să păstreze discuţiile în limitele Constituţiei”.
„Mi-ar plăcea ca UDMR să fie un partener loial al unei discuţii despre cele două judeţe şi nu doar un profitor de voturi”, a spus Traian Băsescu. „Am o oarecare istorie în relaţia cu UDMR, cel puţin în ultimii ani, dar eu am fost oricând gata să trec peste acest lucru. Dacă au complexele cooperării şi le place să stea în alianţă, rămâne să opteze în continuare”, a completat şeful statului.
În replică, Gyorgy Frunda a declarat: „De multe lucruri am fost acuzaţi noi, ungurii, de România, în ultimii 19 ani, dar de neloialitate faţă de partenerii de guvernare sau de coaliţia în care eram, niciodată. Am fost întotdeauna parteneri loiali, am participat la eliberarea programului de guvernare şi ne-am păstrat cuvântul dat. Niciodată nu am fost profitori, ci am fost constructori”.
În ceea ce priveşte autonomia Ţinutului Secuiesc, Frunda a ţinut să facă o serie de precizări: „Autonomia locală e autonomia localităţilor, autonomia teritorială e cea ce numim ‘administraţie locală’. Autonomia teritorială nu este pe criterii etnice.”
„Dacă în România vrem să facem o autonomie reală, înseamnă că România trebuie reîmpărţită şi, în loc de 40 de judeţe prea mici şi nefuncţionale, să creăm 12-15 judeţe mari, sau districte. Preşedintele, în modificarea Constituţiei, vorbea de 9-12. Dacă accept acest lucru, trebuie să accept că vom avea o regiune în România în care comunitatea maghiară va fi numeric majoritară”, a completat acesta. (sursa: realitatea.net)

Analiză pe text:

Băselu acuză UDMR că nu este un partener loial şi că se comportă precum un profitor de voturi. Frunda răspunde că ei, ungurii (atenţie! Nu UDMR) au fost acuzaţi de România în ultimii 19 ani de multe lucruri dar nu de aşa ceva.
1. Băselu a acuzat UDMR şi nu ungurii. Faptul că Frunda se identifică cu ungurii nu înseamnă că ungurii se identifică cu UDMR. Acuzaţia lui Băselu este strict una politică şi nu etnică. Deturnarea afirmaţiilor către o temă etnică este o manipulare de doi lei care provoacă sentimentul naţionalist şi aşa inflamat în contextul social actual. Însuşi faptul că Frunda adoptă o astfel de strategie manipulatoare nu face decât să ne îndemne să credem că fie doreşte să agite spiritele interetnice, fie pur şi simplu consideră că este calea ce mai uşoară către mai multe voturi. Oricare ar fi resortul acţiunilor sale, acesta confirmă afirmaţia lui Băselu că UDMR este un profitor.
2. UDMR consideră că este un constructor şi nu un profitor. Am demonstrat mai devreme că UDMR este un profitor. Dar este UDMR un constructor? UDMR a fost alături de guvernările care s-au perindat de-a lungul timpului. A avut oare UDMR vreo iniţiativă notabilă benefică României? A susţinut oare UDMR în vreun fel eforturile României în progresul de după Revoluţie? Din păcate nu pot decât să afirm că UDMR a susţinut doar propriile interese şi pe cele ale etniei maghiare fără un interes deosebit pentru ceea ce înseamnă România. Prin urmare, putem spune că UDMR este un constructor, însă un constructor de stat în stat care nu recunoaşte unitatea României. UDMR este un partid constituit pe criterii etnice, care nu apără ci impune drepturile unei minorităţi fără a susţine politica internă şi externă a statului din care face parte. UDMR este un partid care are relaţii mai strânse cu un stat vecin (Ungaria) decât cu propriul stat. UDMR a demonstrat de nenumărate ori că nu se identifică cu România şi chiar a sabotat în câteva rânduri buna colaborare a statului român cu UE. UDMR – un constructor? Posibil. Dar în nici un caz un constructor al României.
3. Frunda afirmă că autonomia teritorială “nu este pe criterii etnice”. Îţi răspundem neaoş româneşte: Să mori tu! Da’ cum ţi-a venit ideea autonomiei? După criterii istorice, după numărul de sate, după mărimea pădurilor rămase în picioare? După ce naiba ai delimitat Ţinutul Secuiesc? Tot Frunda se contrazice în declaraţii: “trebuie să accept că vom avea o regiune în România în care comunitatea maghiară va fi numeric majoritară”. Păi să înţeleg că de fapt ăsta este criteriul. Hai bă nea Frunda… ce dracu, ne jucăm cu fofârlica?

Nu ştiu despre voi, dar mie mi se face lehamite când începe câte unul care se crede deştept să aburească în stâga şi dreapta, poate-poate îi mai pică şi lui ceva. Mă enervează genul ăsta de oameni care merg pe ideea “noi să încercăm, poate iese ceva…”. Ar fi frumos să existe în politică şi reversul medaliei. Ar fi frumos dacă populaţia ar putea da şi voturi de blam politicenilor. Doar aşa, cât să-i ţină pe tuşă câţiva ani. Oare ar mai face comentarii de căcat?

Popor român, caut soluţii.

    Poporul român este fascinant. Este un popor leneş, ospitalier, şmecher. Urmaşii dacilor şi ai romanilor. Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Corupţie. Mult forme de relief şi degeaba. Gânduri şi vorbe de duh. Întâmplări.
   „Io nu înţeleg, frate, de ce a scumpit ăştia tarifele…Că a căzut cursele. Ai dreacu, nişte hoţi. Drumuri nu sunt, alea nu sunt, doar hoţi. Da’ aşa suntem noi…Aşa-s românii…Bre, l-am luat pe unul străin zilele trecute şi l-am mai învârtit pe aici, am făcut rondul cu el, mă înţelegi..? Să mai urce cursa un pic, mă înţelegi?..Ia uite ce drum! Pfiuu, ai dreacu, numai hoţi, m-am săturat de ei, domnu’…”.
   Râde ciob de oală spartă.
   „Plătesc ca boul nişte taxe, da? Măi, le plătesc, da? De ce mai dau şi plicul la doctor? De ce? Aşa-i în România..Popor de hoţi…Deci, eu plătesc taxele alea, da? Păi să nu dai cu ei de pământ? Dă-te, bă, în pula mea, nu vezi că e locul meu de parcare? Futu-vă-n gură, parchez aici de când m-am mutat, veniţi voi repede… Ce dacă plăteşti la primărie? Marş, boule!”.
   Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.
    „Ce ţărani, bre…Se bagă ei ca boii, nu pot să aştepte. Băi, cum sunt românii ăştia..Adică, eu stau ca dobitocul în coloană şi vin ăştia pe linia de tramvai şi ne dau muie. Popor de căcat. Hai pisi, mişcă, nu vezi că e galben?? Futu-i gura mă-sii de proastă, s-a oprit ea ca vaca, în loc să treacă! Băăă, n-am văzut…”
    Răul vine iute, binele încet.
   „Ce mor io pe ăştia care dau şpagă. Nu mai daţi, că de aia s-au învăţat toţi..Popor de şpăgari…Ia să nu le mai dea nimeni, să vezi ce fel o să fie. Fiecare vrea să-şi salveze curu’ în loc să recunoască greşeala. Nişte cârnaţi…Să-mi bag scula, ce dracu’ mă opreşte ăsta…? …Şefu, cum rezolvăm şi noi ?”.
   Rău cu rău dar mai rău fără rău.
   Nu vrem. Nu ne interesează. Fiecare ştie mai bine decât ceilalţi ce este de făcut. Proverbe cu sâmbure de adevăr şi milioane de ghiduri personale pentru supravieţuire. Degetul arătător este mereu îndreptat în direcţia greşită. Aşa vrea poporul. Popor fascinant, şmecher. Român. Soluţii ?