Să nu ne vindem ilegal ţara!

Inspiraţi de modelul vestic al relaxării fiscale, un grup de producători din Timişoara a decis să acorde un set de facilităţi economice cumpărătorilor interesaţi în a le promova produsele în afara ţării. Astfel, au reuşit încheierea unui contract de succes cu un consorţiu francez, în urma căruia produsul finit românesc a luat drumul Franţei.

Un alt aspect pozitiv al acestui caz este faptul că cei doi producători români, în speţă o familie de rromi din Timişoara, a reuşit să introducă pe piaţa din Franţa un produs bio 100%, conceput în condiţii naturale în totalitate. Produsul, adică puradelul celor doi producători, a fost livrat în stare proaspătă, investitorii francezi (adică o altă familie din Franţa) având posibilitatea să cumpere copilul ieftin şi în rate. Iată cum, tocmai pentru a reuşi penetrarea pieţelor vestice, micii producători autohtoni adoptă strategii care să nu alunge interesul potenţialilor cumpărători occidentali.

Din păcate, statul a intrat pe fir (vreun funcţionar zelos care n-a primit şpagă, probabil) şi a pus beţe în roate operaţiunii, arestându-i pe cei doi producători rromi, motivând că legile actuale din România nu permit tranzacţiile cu puradei. Sanchi!

În aceste condiţii, îi sugerăm fie regelui Cioabă, fie împăratului Iulian, fie domnului Bercea Mondialu’, aceşti piloni ai vastei economii tuciurii, să opereze un set de măsuri (conforme cu legile în vigoare) care să faciliteze creşterea economiei. De exemplu:

-listarea la bursa din Londra a vrăjitoarelor de magie albă.

-banii adunaţi la nunţi şi petreceri să fie transformaţi în obligaţiuni, depuse în oficiile de cămătari.

-să fie promovat brand-ul turistic Welcome to the Carpathian living-room, având ca imagine calul în loc de frunză.

-să se încheie un barter între Arcelor Mittal şi producătorii de ceaune, aceştia imprimând sigla magnatului indian pe produsele făcute din fierul furat din curtea combinatului de la Galaţi (frate, frate da’ brânza…).

-reclamele la BRD să fie făcute cu Bănel Nicoliţă în loc de Hagi, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase.

-Ministerul Turismului să ofere gratuit rromilor plecaţi peste graniţă tricouri cu mesajul Vizitaţi România! (pe spate) şi o poză cu Dracula (pe faţă) – echipament de vară iar iarna să le ofere cojoace şi costume populare româneşti.

-vizitele oficiale în străinătate ale preşedintelui să se facă în căruţă (personalizată cu accesorii populare româneşti şi dotată cu pliante turistice).

Noi zicem că se poate, voinţă să existe.

Cu nunta la psihiatru

   Căldură, asfalt, spaţii închise şi nervi aruncaţi pe fereastra cognitivă. O zi ca oricare alta, dintr-un ciclu nesfârşit al existenţei umane. Răsfoiesc pagini electronice în căutare de senzaţional, amăgindu-mi monotonia cu o evadare de câteva minute printre reţele şi coduri binare. Şi sare iepurele…

   Dorel de la Timişoara, şeful clanului Dallas. Pitoresc nume, personaj proiectat din România celor o mie de ani de acum încolo. Părinte bun, îi face băiatului nuntă. Faima nu ţi-o clădeşti oricum.  Teama sădită peste papagali trebuie udată, crescută cu grijă. Cu mii de invitaţi, cu straie din vest, scumpe. 13 000 de euro rochia miresei. Cristale Swarovski, limuzine, cefe groase, pieile roşii. Prostimea stă la geamuri, mestecând invidie. Unii au, alţii n-au. Drumul e blocat. La fel şi reacţiile celor care sunt plătiţi din banii prostimii ca să asigure ordine şi disciplină, conform legii. E greu, sună nemţeşte.

   Ei au vrut să facă ceva frumos. Acolo în stradă, să se bucure toată lumea de fericirea lui Dorel. Au vrut să arate că ei, rromii, pot să fie eleganţi, aranjaţi, la modă. În stradă, că se vede mai bine de sus. Lanţuri de aur, parc auto cât PIB-ul Somaliei şi gălăgie. Sfidare. Ceva frumos, în ciuda capetelor de cretă. Care au venit cu amenzile la final, ca la dar.  0,01% valoarea lor, faţă de suma din tolba mirilor. Dar impozitul, cât e impozitul?

   Unii sfidează, alţii pompează. Unii bălesc, alţii ciordesc. Unii plătesc, alţii primesc.  România, ţara tuturor extremităţilor. Nunţi cu bani neimpozabili şi drumuri blocate. Săraci pe margine, cu ochii după un rest de os. Discriminare, dar în ce sens? Dacă îmi spune cineva că plecatul din ţară nu e soluţia, îl sparg la C.A.S..