Zilele trecute am avut deosebita plăcere de a mă delecta cu un film magistral. Cu mâna pe inimă vă spun că este probabil cel mai bun science-fiction văzut de către un devorator de acest gen. Cu un buget limitat, un regizor necunoscut, actori în plină dezvoltare, District 9 a reuşit imediat să spargă box-office-ul global. Neill Blomkamp, regizorul şi scriitorul în acelaşi timp, a avut puterea să nu mute acţiunea în S.U.A., alegând Africa de Sud.

O nouă abordare în domeniul cinematografiei o reprezintă filmul-documentar, presărat cu interviuri şi păreri ale unor oameni de rând ori specialişti. În felul acesta îţi lasă impresia că totul este adevărat. La început am aflat cum o navă extraterestră pluteşte deasupra oraşului Johannesburg fără a ameninţa în vreun fel rasa umană.  După trei luni scurse fără contact între navă şi oameni, armata decide să pătrundă cu forţa în aceasta. Operaţiune reuşită. Înăuntru găsesc un număr mare de extratereştri speriaţi şi bolnavi, lipsiţi de un conducător, care aparent a dispărut. Guvernul hotărăşte instalarea lor într-o tabără la periferia oraşului. Cu timpul suprapopularea şi interacţiunile dintre cei numiţi de către oameni ” prawns” şi o grupare de nigerieni a dus la formarea unei mahalale.

Acţiunea filmului se petrece după douăzeci de ani de la interacţiunea oamenilor cu extratereştri, mai exact în anul 2010. Scăpându-le situaţia de sub control, violurile şi omuciderile atât în mahala cât şi în oraş fiind la ordinea zilei, guvernul a încredinţat supravegherea şi mutarea tuturor creaturilor unei companii private: MNU (Multi- National United). Aceştia sub pretextul mutării extratereştrilor într-o tabără mai organizată încercau să fure tehnologia armelor de distrugere în masă. Este numit un director care trebuia să obţină semnăturile pro-mutare din partea fiecărei persoane care nu făcea parte din rasa umană. De aici încolo filmul explodează într-o multitudine de faze şocante. Finalul este de asemenea neaşteptat.

Un film excelent recomandat în orice zi, la orice oră.