Gânduri de NEsărbătoare

M-am chinuit să caut o urmă de sinceritate şi inocenta într-o sărbătoare. Dar oraşul gri şi rânced, oamenii apăsaţi, isterici şi haini nu m-au lăsat să întrevăd nimic.

Văd blocuri mucegăite, străzi jegoase, tomberoane pline, câini printre picioare. Din loc în loc, spre lumea bună din centru nişte luminiţe mai fură privirile.

Văd magazine pline, aglomerate care colcăie de oameni ce se calca-n picioare, se îmbrâncesc.

Văd copii care merg cu colindul din usă-n uşă ş din scară-n scară doar ca să adune bani. Dacă te-a pus sfântul să le dai covrigi şi mere sunt în stare să te scuipe-n freză.

Văd oameni. Trişti, apăsaţi, gânditori. Oameni care s-au apucat acum să facă curăţenie de parcă până acum au trăit în jeg. Oameni care fac cumpărături de parcă ar veni sfârşitul lumii. Oameni care se apucă de gătit de parcă le-ar mai i crescut două stomacuri. Oameni care se apucă de făcut cadouri de parcă şi-ar recupera toţi prietenii. Oameni care postesc şi salivează uitându-se prin galantare. Oameni ipocriţi şi superficiali.

Văd oameni care privesc la fel ca şi mine şi nu înţeleg ce se petrece în jurul lor. De ce se agită? Pentru ce?

Gândurile de sărbătoare sunt departe. Pentru că nu ştim să sărbătorim cu gând curat. Pentru că nu sărbătorim. Nu avem pe cine, nu avem de ce. Am dus un mit de-a lungul a mii de ani şi l-am transformat şi adaptat la un peisaj contemporan. Şi noi, odată cu el.

Pinguinulfurios

Meserie de criză ?

Dat fiind faptul că se apropie sărbătorile de iarnă, fie ele credincioase sau nu, o mare parte din purtătorii de peturi cu apă şi dero din intersecţii, precum şi majoritatea celor cu şapte fraţi, părinţi decedaţi şi cel puţin o boală prin buzunare au luat cu asalt subteranele ocupate, aproape zilnic, de masa de plătitori de taxe şi contribuţii sociale. Cu alte cuvinte, s-a dat drumul la colinde în metrou. Folosind acest mijloc de transport spre corporaţia unde îmi sacrific doza cotidiană de neuroni, mă lovesc involuntar cu timpanele de sunetele izvorâte din gura colindătorilor descrişi mai sus, sunete nu tocmai suave. Alături de mine, aceeaşi problemă o au şi restul locatarilor din conservele Metrorex. Şi acum, unde vreau să ajung: săptămâna trecută i-am văzut apărând cîte unul (prima reacţie a unui nene a fost să-i dea bani unui cântăreţ din acesta, numai să tacă. A insistat chiar…). Apoi, au început să apară câte doi. La începutul acestei săptămâni urlau câte trei. Tot aşa, până când, astăzi, a năvălit o trupă de şase (!) discriminaţi, normal, urlând din toate puterile ceva ce aducea cu un colind. Una peste alta, mă gândeam că în ritmul acesta, în vreo două săptămâni, nu o să mai încapă lumea în vagoane din cauza trupelor vocal-instrumentale de ocazie. Sau, de fapt, criza financiară a început să se agraveze şi concedierile s-au înmulţit iar cei rămaşi fără slujbă s-au reprofilat ? Până la urmă, toată lumea vrea să aibă un cârnat şi o sarma pe masa de Crăciun, nu ?