Daranee Charncherngsilapakul, membră a “Cămăşilor Roşii”, a fost condamnată la 18 ani închisoare pentru că a insultat familia regală a Thailandei în trei rânduri în timpul unor manifestaţii anti-guvernamentale. Se pare că în Thailanda crima de lezmajestate este luată foarte în serios, imaginea familiei regale fiind protejată de o legislaţie extrem de severă.
Din păcate, autoritarismul şi obtuzitatea politică nu fac parte numai din viaţa politică a României. Se pare că prostia şi politica pumnului în gură se aplică şi în alte state remarcate prin mizerie şi lipsă de educaţie. În cazul acesta nu pot spune decât că un ochi îmi râde şi unul plânge. Deşi mă bucur că astfel de politici nu se mai aplică în România, mi-e ruşine să observ că, neoficial, această tehnică se aplică zi de zi în viaţa tuturor. Puterea şi autoritatea, în lipsa educaţiei, nu pot naşte decât monştri care ne sugrumă vieţile şi libertatea de exprimare. Chiar dacă în România, nu se mai poate vorbi despre închisoare pentru astfel de manifestări, bălăcăreala, hăhăiala şi prostul gust încă ameninţă libertatea de exprimare.
Deciziile iresponsabile de genul celei luate de justiţia Thailandeză nu pot fi luate decât în cazul unui stat autoritar nedemocratic sau în cazul unui exces de zel prost înţeles şi aplicat de executanţi fără creier. Paralela între ei şi noi este clară cu atât mai mult cu cât lipsa de discernământ moral este evidentă şi în cazul de mai sus dar şi în can-can-urile zilnice din politica românească.
Se pare că singurul lucru care face diferenţa între absurdul din Thailanda şi prostul gust din România este nivelul educaţiei populaţiei şi a toleranţei acesteia la nesimţire. Dacă lucrurile stau într-adevăr astfel, oare câte decenii ne trebuie pentru a deveni, precum concetăţenii noştri europeni, mai puţin toleranţi la nesimţire şi tupeu de neam-prost?
