Pentru a evita înzăpezirile, Primăria Capitalei va monta calorifere de-a lungul arterelor principale

Iarna aceasta autorităţile bucureştene nu mai vor să fie luate pe nepregătite motiv pentru care au demarat un proiect unic în Europa. Primăria Generală a Capitalei s-a angajat să monteze până la prima ninsoare un sistem performant de calorifere de-a lungul arterelor principale, al cărui rol va fi degajarea căldurii necesare pentru ca zăpada căzută să se topească la atingerea asfaltului, împiedicând astfel formarea nămeţilor care ar putea îngreuna traficul rutier. Acelaşi sistem va dispune şi de o ultimă generaţie de radiatoare amplasate în puncte strategice ce se vor cupla ori de câte ori volumul de apă rezultat în urma topirii zăpezii va depăşi un anumit prag critic, rolul acestora fiind de a spori evaporarea torentelor de apă, prevenind eventualele inundaţii.

„Bucureştiul va fi prima capitală a Europei care va beneficia de un astfel se sistem. Pe lângă mândria pe care toţi bucureştenii o vor simţi când această minunăţie va fi gata, vor scădea simţitor şi costurile suportate de primărie alocate an de an deszăpezirii. Vom avea doar una, două firme care se vor ocupa de deszăpezirea străduţelor şi atât. E adevărat că s-a scumpit şi gigacaloria, mai e şi curentul, dar nu ne facem probleme din cauza asta. Vom introduce o nouă taxă pe care şoferii vor fi nevoiţi să o achite cel puţin iarna asta, până se vor mai linişti puţin lucrurile, bani ce vor fi folosiţi şi pentru lucrările de întreţinere că doar trebuie să aerisească cineva şi caloriferele alea.”, a declarat pentru HotMuse primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu.

Totodată, edilii bucureşteni au declarat că pentru a preveni sustragerea caloriferelor de către căutătorii de fier vechi, acestea vor fi dotate cu senzori, acolo unde va fi nevoie apelându-se şi la împrejmuirea lor cu garduri electrificate de sârmă ghimpată, vopsite în verde pentru a păstra un aspect cât mai natural.

Sistemul a fost implementat pentru prima dată în Canada în anul 2001, însă s-a renunţat la scurt timp la beneficiile sale în urma numeroaselor acţiuni de protest ale organizaţiilor ce luptă pentru protecţia mediului, organizaţii ce au acuzat dur autorităţile canadiene susţinând că asemenea proiecte duc la accelerarea încălzirii globale.

Doctorul căruia îi plac cimitirele

   Într-un exces de zel specific piloţilor kamikaze, primarului Oprescu i-a năzărit o altă idee năstruşnică în timp ce se căca dimineaţa, la toaleta biroului său: refacerea cimitirelor. O aroganţă care va costa banul public vreo 24 milioane de euro. Convins, probabil, că marile probleme ale oraşului au fost rezolvate, domnul primar a trecut deja, se pare, la fineţuri. Asta în condiţiile în care zilele trecute o femeie a fost sfâşiată de câini, în plină stradă (câinii vagabonzi nu sunt o problemă, doar câinele este cel mai bun prieten al omului).

    Proiectul doctorului Oprescu prevede refacerea aleilor, a spaţiilor verzi, a canalizării, instalarea sistemelor de supraveghere, precum şi construirea unor clădiri anexe, toate – evident – în cadrul cimitirelor. Am putea spune că bucureştenii vor avea alternativă la plimbatul în parc: plimbatul prin cimitir.

    Interesant de urmărit dacă până la finalizarea proiectului, primarul va propune şi amenajarea pistelor de biciclişti, a spaţiilor pentru rolleri, precum şi autorizarea înfiinţării unor terase în sezonul estival, astfel încât cimitirele să devină cu adevărat moderne. Sugerăm populaţiei să dea o mână de ajutor acestui demers de refacere a locurilor de veci, prin deshumarea celor îngropaţi pe acolo. Astfel, vor putea fi curăţate şi refăcute oasele, lăcuite sicriele uzate, oamenii vor putea să dea cu mătura şi mopul prin morminte iar Sorin Oprescu va deveni cu siguranţă primarul cu cele mai curate cimitire din lume. Să ne fie ţărâna uşoară!

Surpriză, vine iarna

Am citit azi în Libertatea cum că iarna aceasta nu va mai lua primăria Bucureştiului prin surprindere. Cel mai cunoscut doctor al tării, practicant de labă la cârma Capitalei, pare că s-a prins de faptul că în noiembie, decembrie, ianuarie sau chiar februarie poate să ningă sau să îngheţe asfaltul.

Nelămurirea mea e legată de cum a conştientizat Dom’ Doctor că s-ar putea ca maşinile alea mari, cu pălărioară d-aia mare în faţă, care pot să şi adune zăpada, nu doar să facă obiectul celor mai profitabile contracte licitate, trebuie pregătite dinainte ca străzile să se blocheze din cauza ninsorii şi apoi chiar folosite după primii 5 cm de strat de zăpadă depus pe carosabil. De departamentul de meteorologie nu are rost să asculte, nu a făcut-o nimeni că nu ştiu ăia cum e treaba cu vremea iar pe calendar nu se uită, că doar nu ştie calendarul când să scoată el maşinile şi sarea din dotare.

Surse sigure tocmai anunţă, pe canalele energetice şi legăturile karmice, că primăria a apelat la serviciile de văzător al viitorului şi al trecutului, invitat de seamă al televiziunii poporului( asta până l-a dat pe Domnu’ Dan pe mâna DNA-ului), Doru Pârv. Acesta a stat cu un ochi pe cer şi unul pe site-urile de pârtii de ski încă din septembrie iar azi dimineaţă a prezis că va începe să ningă. Momentul a coincis cu primii fulgi de nea ce i-au atins pielea dar asta e doar o întâmplare, el susţinând vehement că a văzut clar( de aici şi titulatura de clarvăzător?) evenimentul iernatic.

Mai rămâne de văzut, sau prevăzut, dacă ninsorile din acest sezon vor fi luate prin surprindere de reactivitatea primăriilor sau dacă bucureştenii vor trebui să înainteze din nou prin capitală cu lopeţile din dotare la purtător.

Anticipat, ne declarăm adânc recunoştinţa în gâtlejul primarului  şi îi urăm asfalt uscat, ceea ce ne dorim şi nouă.

Diana

Primarul din aer:

Primarul Sorin Oprescu, vorbind despre proiectul de introducere a cablurilor aeriene în subteran, a spus că bucureştenii au dreptul să vadă cerul liber, şi nu firele agăţate pe stâlpi.
În aceeaşi măsura credem că bucureştenii au dreptul să se bucure de un primar competent, şi nu de un doctor care nu profesează.

Primarul Sorin Oprescu, vorbind despre proiectul de introducere a cablurilor aeriene în subteran, a spus că bucureştenii au dreptul să vadă cerul liber, şi nu firele agăţate pe stâlpi.
În aceeaşi măsura credem că bucureştenii au dreptul să se bucure de un primar competent, şi nu de un doctor care nu profesează.

Băi, să vă plătiţi amenda că aveţi străzile varză!

   Se pare că iarna este din nou o parşivă şi apare aşa, pe neaşteptate, la început de februarie. Şi nu oriunde, ci într-o ţară cu o climă temperat-continentală… Am înţeles, în decembrie ne mai aşteptam la o ninsoare dar în ianuarie şi în februarie era exclus. Atunci apăreau ghioceii, păsăreau ciripelele iar Sorinelul arunca fotonii către acoperişuri mai ceva ca un manelist cojile de seminţe în faţa scării. Iar autorităţile, obişnuite cu acest ritm de mulţi ani, au fost luate prin surprindere (vorbă devenită clişeu).

   În capitală, cel mai tare din parcare este, fără îndoială, primarul Sorin Oprescu. Din parcarea lipsă, am putea fi un pic ironici. Domnul Oprescu, aşa autoritar cum ne-a obişnuit dumnealui (deşi, ori nimeni nu-l ascultă, ori nu ştie să se facă domnia sa auzit cum trebuie) a ieşit în faţa cetăţenilor creduli şi a început să ameninţe firmele implicate în diverse contracte cu Primăria că ar fi cazul să-şi vadă de treabă, să-şi respecte angajamentele, să nu-şi bată joc de banii contribuabililor şi că are dumnealui ac de cojocul lor. Mai, mai să-mi smulgă o lacrimă.

   Cea mai tare fază pe care a scos-o edilul capitalei este cea cu amendarea Primăriilor de sector. Deci, se ia o Primărie de sector care nu are arterele deszăpezite şi care nu se îngrijeşte să asigure un minim confort cetăţenilor săi, plătitori de taxe în faţa unor funcţionari cu priviri precum vremea de afară, se trage de urechi de către Primăria Capitalei, mama-natură a copilelor prinţese de sector şi apoi se amendează, să se înveţe minte. Un sistem foarte bine gândit, probabil de nişte domni sau doamne care trăiesc într-o lume a lor, fără mojicii ăştia care tot cer câte ceva de la autorităţi. Păi cum, băi nene, să amendezi o Primărie? În loc să altoieşti primarul, să razi nişte capete de cretă care o freacă aiurea prin birouri, să f#ţi în gură şi la buzunar firmele care papă banii publici degeaba, tu mai iei nişte bani, de fapt, tot de la cetăţeni. Practic, din bruma de fonduri rămasă după sărbători, Oprescu mai trage un fum. Direct din buzunarul tău, boule bucureştean care eşti. No ofense…

   Mă uit pe geam şi văd că ninge. Şi nu teama de frig sau de faptul că o să-mi fisurez coccisul pe gheaţă mă înfioară, ci faptul că trebuie să mai strâng nişte bani, să poată plăti primăria de sector amenda. Oare România este o ţară?

Vorbe din topor

Sorin Oprescu a declarat că intervenţia lui Marian Sârbu la adresa lui Ion Iliescu este ceva de genul “şade moşu-n cur la foc şi ce vede spune tot”.

Nu ne rămâne decât să luăm ca atare modu-i caracteristic de a surprinde diversele situaţii şi să venim în întâmpinarea domniei sale cu o constatare ambalată în aceeaşi poleală: domn primar fată pe gură numai fraze de-anvergură.

Asul din mânecă şi rahatul din pantaloni

După cum se ştie şi se pregăteşte deja, la sfârşitul anului, poporul va fi chemat la vot pentru a-şi alege conducătorul. Dacă în urmă cu aproape cinci ani, la ultimele alegeri prezidenţiale, electoratul era în fierbere, arzând de nerăbdare să penalizeze prin vot o dinastie PDS, sub Adrian Năstase, ce ar fi urmat să se instaleze şi mai confortabil sub următorul mandat, anul acesta marea parte a electoratului s-a lămurit cum e cu schimbarea.

Acum cinci ani, se spunea că nimeni nu i-ar fi putut ţine piept lui Traian Băsescu, cu atât mai puţin într-o confruntare directă. Nici un alt lider politic nu întrunea trăsăturile liderului D.A. de atunci: carismatic, ferm, capabil de lacrimi, om de viaţă care le-a încercat pe toate cele lumeşti, Băsescu părea mâna de fier de care România ar fi avut nevoie în acel moment.

Între timp, cum e şi normal după atingerea punctului maxim, popularitatea primului marinar al ţării a început să scadă. După ziarişti răpiţi şi recuperaţi din Irak, ghionturi susţinute cu prim-ministru, aroganţe diplomatice, jocuri de-a demisia, ţigănci împuţite, şi colac peste pupăză, chiar validarea coaliţiei cu exponenţii sistemului ticăloşit mult blamat, putem spune că preşedintele jucător şi-a cam tras de unul singur preşul de sub scaunul prezidenţial.

În urmă cu cinci ani, pe vremea când încă mai urmăream cu real interes activitatea politică aflată la restrişte (cum mulţi ne-a încumetat să credem), mi-am spus, ca simplu fapt divers căria nu i-am putut da curs în euforia marii dar false victorii, că dacă există un politician capabil să îi ţină piept lui Băsescu, acesta nu poate fi decât veche cunoştinţă a preşedintelui din cursa pentru primăria capitalei, Sorin Oprescu. La momentul respectiv, doar aroganţa doctorului mi se părea impasibilă în faţa tirului cu gloanţe oarbe susţinut de robinhudul Băsescu, împotriva aşa-zisului sistem ticăloşit. Căci, după părerea mea, deşi cei doi sunt două personalităţi distincte pe scena politică românească, sunt construiţi parcă din acelaşi aluat.

Timpul a trecut şi iată cum, acum, în prejma alegerilor, actualul primar al capitalei, Sorin Oprescu, declară că ia în calcul foarte serios candidatura sa la Cotroceni şi o spune ca şi cum ar fi fost nevoit să-şi accepte sorocul. După ce a stat (sau mai bine zis a fost ţinut) cuminte în umbra catargelor ignoranţei ale unor lideri desedişti precum Vanghelie, a venit şi rândul doctorului să încalece şi mai bine pe val. Ca prim candidat „independent din partea PSD ajuns la cârma Primăriei Bucureştiului, noul distrugător de mituri Sorin Oprescu pare exact asul din mânecă de care rechinii pesedişti au nevoie pentru a-l arunca în cursa electorală împotriva încă aparent indecisului Băsescu.

Nu ştiu dacă l-a întrebat cineva pe Mircea Geoană, actualul candidat din partea PDS la preşedenţie, de această posibilă mutare. Eu personal înclin să cred că dacă va exista un candidat din partea PDS la preşedenţie, acesta va fi Sorin Oprescu. Astfel, ce n-a făcut pentru capitală timp de un an, va avea posibilitatea să nu facă pentru întreaga ţară, următorii cinci ani.

Oprescu, fraierii și sistemul

    Un articol de primă pagină din ziarul vârf de lance al motanului Felix îl declară pe Sorin Oprescu omul anului 2008. Sunt prezentate și motivele pentru care, în opinia dumnealor, primarul capitalei merită acest titlu. Printre altele, îi este preaslăvit „…curajul să plece dintr-un partid puternic, PSD, pentru a candida ca independent la Primăria Capitalei ”. Și, de asemenea, că nu s-a lăsat intimidat atunci când candidatura sa a trecut prin clipe de emoție, fiind inițial contestată și respinsă. Și că a câștigat primăria ca independent deși s-a aflat în luptă cu niște candidați notorii și partidele din spatele lor (mai ales candidatul PSD, Cristian Diaconescu, era un adversar de temut   ). Uau ! Bunicuța a știut ce face, deci. Și lista continuă. Că nu i-a abandonat pe bucureșteni după ce a fost ales primar, dorindu-și funcții mai înalte în stat (hopa, facem aluzie la cineva…?). Dimpotrivă, își mai dorește câteva mandate „ …pentru a realiza tot ce şi-a propus şi a promis. ”. Și că s-a apucat de treabă imediat, respectiv a început demolările de terase din Herăstrău, demiterile directorilor „grei” și rezilierea contractului cu Dalli. Și că a scos la iveală neregulile din vechile mandate (doar ultimele două, adică, respectiv Băsescu-Videanu). Și că a „decis” să-i bucure pe toți cetățenii capitalei (dar nu se spune prin ce sau cu ce; eu, unul, încă aștept să mă bucur). Și că a băgat Bucureștiul în Cartea Recordurilor, și că a rămas OM, că nu a uitat de unde a plecat. În fine, din text rezultă că Oprescu a făcut în șase luni cât ceilalți în toate mandatele și că este un simbol al democrației, corectitudinii și al independenței. Sper să apuc în această viață autostrada suspendată și celelalte megalomanii promise în campanie. Dar astea nu vor mai conta. Până la urmă, ajunge ce-a făcut omul acesta până acum. S-a luptat cu sistemul, a adus notorietate orașului, a pupat bătrâneii prin piețele volante, gata. Lumea este deja mulțumită, trăiască primarul, să fie sănătos și să înjure în continuare sistemul corupt prin ziare, să aibă turma ce citi la metrou și comenta în cârciumă. Domnule Tucă, nu vă ustură limba de la atâta rahat de chirurg ? Mă duc să vomit.
    Citind oda menționată mai sus, mi-am adus aminte de încă un punct pus pe „i”, într-un alt ziar, al aceluiași Felix. Evident, tot cu profesor doctor Oprescu. Articolul este postat în data de 30 octombrie 2008 într-un ziar de sport (!). Pentru a face legătura cu tematica fițuicii naționale, primele întrebări sunt despre bazele sportive ale orașului, neregulile imobiliare de la ștrandul Tineretului (făcute de vechiul sistem putred, normal), măsurile pe care intenționează edilul să le aplice și pentru care garantează. Și apoi dă-i un pic cu proiectul stadionului Lia Manoliu, alături de viziunea lui Oprescu de a face el pistă de atletism, pentru care iarăși garantează cu siguranța unui chirurg. Iar apoi, ușor, ușor se trece la OMUL Sorin Oprescu. Întrebări despre el, pur și simplu. Un articol despre nimic concret sau cu finalitate în plan sportiv dar cu un titlu sugestiv: „GSP faţă-n faţă cu Sorin Oprescu / Hocheist, doctor, primar! ”. Exact. Oare nu-l ustură curul ?
    Independentul Oprescu a pus un pic umărul, ca mulțumire ( și ca loialitate, până la urmă, nu ?), în campania electorală din această toamnă. Am văzut fluturași în care candidatul PSD+PC la Senat, Nicolae Șerban, apare alături de Sorin Oprescu în poză, promițând niște proiecte care nu erau ale sale și care, oricum, erau în derulare. Dar cei doi erau împreună, sub sigla PSD iar independentul își arăta colții la fraieri. (fotografii cu cei doi îmbrățișându-se cu ocazia lansării campaniei electorale din noiembrie mai există și pe site-ul personal al PSD-istului, www.serbannicolae.ro/galerie foto/ ) .
    Strategia candidaturii „independente” a doctorului la Primăria capitalei a fost, până la urmă, una de succes. Turma a pus botul, scârbită până la urmă de mizeriile anterioare. Iar el, cavalerul venit pe un cal alb și gata să înfrunte balaurul mafiot, a reușit să atragă poporul. Și chiar dacă ar fi venit mai mulți la votare, tot ar fi căștigat. Noul tip de populism practicat de acesta, o combinație între cel băsescian și cel becalian, îi va asigura o victorie și la prezidențiale. Cum când ? În 2009, zic eu. Ca un candidat independent ce va fi, cu PSD+PC pe la spate.

Banii, viaţa sau fâşneaţa

Nici nu s-a înscăunat bine ca primar general al capitalei şi Sorin Oprescu a şi primit ameninţări cu moartea. Da’ cică nu sunt motive de îngrijorare deoarece în cazul acesta componenta a fost timidă, după cum a mărturisit însuşi ameninţatul.

După ce această informaţie mi-a păşit ezitantă în ureche, am crezut că e vorba de vreo asistentă mai tinerică şi neexperimentată, care s-a lăsat descusută şi apoi operată de dom’ doctor, ca pe urmă să răbufnescă în pusee de furie amoroasă, aruncând cu ustensile sterilizate şi ţipând în gura mare că îl omoară pentru ce (nu) i-a făcut. Dar n-a fost asa. Mesajul se pare că avea legătură cu campania de demolare a teraselor din Parcul Herăstrău şi suna cât se poate de timorat, pardon… răspicat: “Iţi luăm gâtul!”.

Eu zic să nu se joace şi să fie extrem de precaut pe viitor, în cazul în care mai vrea să facă gargară. Mă întreb, oare cei care l-au ameninţat pe Oprescu sunt aceeaşi care i-au luat gâtul şi lui Petre Roman?