Străjuire şi protecţie

Impactul unui clip publicitar ţine într-o foarte mare măsură de ideea în jurul căreia acesta este realizat. Dacă ai ideea, nu mai rămâne decât ca ea să fie transpusă într-o manieră adecvată de nişte profesionişti şi efectul produsului final va fi cu siguranţă pe măsură.

Dar ce se întâmplă când îţi fată mintea o idee şi ţii morţiş să-ţi faci un clip publicitar după cum te taie capul tău de meseriaş, fără a apela la nişte cunoscători în domeniu? Răspunsul este simplu. Există şansa să obţii un material gata oricând să concureze de la egal la egal o scenetă de sfârşit de an şcolar.

Cam aşa s-a întâmplat şi în cazul clipului cu străjerii de la Interguard. Ce-a ieşit, ar stârni invidia oricărei învăţătoare de la clasele primare:

Coca Cola 0

CocaColaZeroNu sunt un băutor împătimit de Coca Cola. Mi se mai întâmplă ce-i drept să dau vigoană pe maţ câte o jumătate de litru atunci când vreau să-mi amăgesc papilele gustative cu visul american sau atunci când vreau să stârnesc reacţii mâncării tradiţionale româneşti proaspăt îngurgitate.
Şi nici reclamele care s-au tot turnat la această băutură răcoritoare, de altfel cea mai populară de pe glob, nu m-au dat peste cap. Cu toate că majoritatea spoturilor publicitare au un buget considerabil, ele nu reuşesc să transmită, cel puţin către receptorii mei, decât acea artificialitate tipic americană.
Campania de promovare a noii Coca Cola Zero este încununată pe micile ecrane, după cum e aproape imposibil să nu fi observat deja, de acea serie de spoturi care ne prezintă cele două limbi tâmpe care se chinuiesc să deguste noua minunăţie din gama băuturilor răcoritoare şi ochiul versat care le ia peste picior. O reclamă cel puţin… interesantă, în care singura care nu îmi spune nimic este chiar noua sticlă de Coca Cola.
Mă întreb ce impact ar fi avut reclama la publicul consumator dacă în rolul limbilor ar fi fost distribuite două testicule pereche iar în rolul ochiului, un penis erect care să se afişeze ţanţoş în faţa lor. Primele cadre să prezinte testiculele legate unul de altul, cu aceeaşi pereche de cătuşe, ca doi prizonieri evadaţi din aceeaşi pereche de pantaloni, flancând o sticlă de Coca Cola Zero, care în percepţia celor doi fugari să nu reprezinte nimic altceva decât simbolul falusului. Pentru a fi mai autentic, testiculele să fie prevăzute cu dungi verticale şi să nu vorbească pentru că, nu-i aşa, ouăle nu pot articula cuvinte. Mesajele să şi le transmită prin ghionturi sau prin ciocniri succesive în conformitate cu alfabetul Morse. Între timp să apară şi penisul solitar, purtând frac şi papion, care să încerce să le inducă celor două testicule că el este membrul pe care ele îl caută, ci nu sticla de Coca Cola. Cele două testicule să se arate foarte circumspecte şi să nu se încreadă în cele transmise printr-o mimică rudimentară de către penisul arogant. După mai multe încercări eşuate de a le distrage atenţia, penisul să înţeleagă că a fost suplinit de către sticla de Coca Cola Zero, să scuipe în direcţia celor trei şi apoi să părăsească pleoştit şi resemnat cadrul. În final, sticla de Coca Cola Zero să-şi lepede dopul metalic iar conţinutul acidulat, negru şi fără zahăr, să inunde totul într-o explozie triumfală a desăvârşirii. Apoi sticla rămasă goală să fie acoperită cu o bandă lată pe care să scrie Luaţi-o, Coca Cola Zero! şi clipul să ia sfârşit.
N-ar fi… mult mai sugestiv?

Cu microfonul în prizdă

Ieri dimineaţă dacă nu mă înşel, când mă uitam sau visam că mă uit la televizor, pe sport.ro mi-a atras atenţia o secvenţă de vreo zece-cinsprezece secunde în care două dudui trăgeau de un microfon. Prima dintre ele, care părea o reporteriţă 4×4, adică de teren, adică una care transmitea în direct din teritoriu, o făcea puţin mai discret deoarece chiar era în toiul unei transmisii în direct (sau cel puţin aşa lăsau impresia imaginile). Cea de-a doua duduie, care se dorea aterizată cumva pe neaşteptate în cadru, trăgea de microfonul ăla cu vigoarea şi încăpăţânarea unui copil dornic să-şi recupereze jucăria înstrăinată.

Dar de ce să îţi doreşti, ca femeie, cu atâta abnegaţie un microfon!? Răspunsul n-a întârziat să apară în josul ecranului, ambalat într-un mesaj de genul: “pentru că bărbaţii iubesc doar sport.ro”. Apoi s-a revenit în studio.

Acuma, dincolo de simbolul falusului subtil strecurat sub husa microfonului ce vibra complice la dorinţele arzătoare ale duduii neglijate de bărbatul devorator de sport, mi-a năvălit în cap – ăla de pe umeri – o erectă nedumerire: cum poţi face sex, bărbat fiind, cu un post de televiziune altfel decât nebăgându-ţi pula în el? Copyrigher-ii ăia şi-or fi pus-o? Problema adică…