Câteva lucruri despre desecretizarea protocoalelor SRI

• Aberația de intelect, Lege fără de lege •

– americanii sunt cu ochii pe noi! Mark Zuckerberg a afirmat că pentru mai multă transparență, SRI ar trebui să desecretizeze și potocolul HTTPS

– Băsescu a afirmat că nu știa de existența acestor documente și că, atât cât a fost el președinte, nu a auzit vorbindu-se decât de banii de protocol

– s-a creat precedentul! Elevii din clasa a XII-a cer desecretizarea subiectelor de la BAC

– după ce doamna Kovesi a declarat că DNA și SRI nu au „colaborat” ci au „cooperat”, Academia Romană s-a autosesizat și a conchis că cele două cuvinte sunt antonime

– după aflarea veștii că există un protocol și cu judecătorii, tot mai multe voci spun că pe lângă bentița de la ochi, balanța din mâna stângă și sabia din mâna dreaptă, Justitiei i-ar mai trebui și tehnică de ultimă generație pe sub robă

– să fie oare o coincidență!? Arheologii au descoperit în Bihor o tăbliță datând de peste 3000 de ani, pe care era încrustată o serie de legi ale unei societăți primitive, sub numele de „Sfatul Paralel”

– după desecretizarea protocoalelor, un lucru este limpede: dacă independența Justitiei a fost atinsă, a fost atinsă într-un mod în care i-a plăcut și ei

Un angajat SRI dă în judecată un abonat de telefonie mobilă pentru că acesta l-ar fi înjurat în timp ce îi asculta telefonul

• Aberația de intelect, Promo •

Un angajat al Serviciilor Secrete care doreşte să-şi păstreze anonimatul din motive lesne de înţeles, respectiv că nu vrea ca numele său să fie târât într-un scandal care ar decredibiliza marile companii de telefonie mobilă, dă în judecată pentru calomnie un client Orange pe motiv că respectivul i-ar fi adresat mai multe injurii în timp ce asculta discret o convorbire privată a acestuia cu una din amante,  informează HotMuse.

Terminasem de monitorizat discuţia dintre un interlop moldovean, importator de seminţe de floarea soarelui, şi unul din puţinii vameşi corupţi care au mai rămas în funcţie şi am zis să mă delectez şi eu puţin cu un caz de moravuri uşoare. Să ştiţi că nu e deloc uşor să stai pe scaun şi să asculţi toată ziua discuţiile persoanelor aflate în ilegalitate. Aşa că am intrat pe firul unei convorbiri dintre un cetăţean uşor imoral şi unul din complicii săi. După vreo zece minute în care nu i-am deranjat cu nimic, respectivul a început să mă înjure, aşa din senin, şi să-mi ceară imperativ să ies de pe fir. Ori eu nu puteam să fac aşa ceva pentru că asta intră în atribuţiile postului. Doar nu era să-mi fac probleme la muncă. Ce să mai… M-a făcut albie de porci. Am vrut să ripostez şi eu dar deocamdată regulamentul interior nu ne permite.

Apărătorul din umbră al legii a ţinut să precizeze că la început a avut reţineri în a porni un asemenea demers. M-am gândit mult dacă să apelez sau nu la justiţie. Dacă ar fi fost în reţeaua Vodafone sau în reţeaua Cosmote n-aş fi ezitat niciun moment. Însă cu un client Orange mi-a fost puţin mai greu. Mie în general portocaliul îmi dă palpitaţii. Pe lângă asta, cu o justiţie independentă ca cea din ziua de azi n-ai de unde să ştii cu ce verdict te trezeşti, cu toate că tu ştii foarte clar că nu ai fost vinovat, că nu i-ai spus omului nici măcar dă-te mai încolo.

Întrebat de reporterii Realităţii Virtuale ce părere are despre demersul inedit al angajatului SRI, ministrul Igaş a declarat că “e o acţiune salutară. Prea ne-am învăţat să stăm şi să înghiţim toate mizeriile. Dacă vrei să schimbi ceva în ţara asta trebuie să iei atitudine. Şi, în plus, mai spălă şi omul nostru din ruşine după ce a stat minute bune ca un mieluşel şi a ascultat toate injuriile ce i-au fost adresate fără să scoată nici măcar un cuvânt. Am auzit şi eu înregistrarea. Cetăţeanul în cauză  era clar un  drogat sau un beţiv.”

Securitatea de mâna a doua

• De-ale lu' Păcală •

Astăzi dimineaţă, în timpul schimbului de tură de pe Aeropotul Henri Coandă, un militar din brigada antitero a SRI s-a împuşcat în palmă cu arma din dotare.
Surse nesigure din SRI declară că arma s-a descărcat în momentul în care militarul a intenţionat să o atingă, după ce acesta se ţinuse de urât toată noaptea.
După interogatoriu, arma şi-a recunoscut vina.

Legea conservării informaţiei

• Frustrări din cartier •

Ieri a intrat în vigoare legea conservării informaţiei. Tot ce înseamnă convorbire telefonică, SMS, e-mail sau BUZZ pe messenger va fi pus spre păstrare timp de şase luni în debaraua fiecărui operator de telofonie fixă/mobilă sau provider de internet. În toate aceste şase luni, singurii care vor avea acces la “borcanele” cu biţi vor fi băieţii de la MAI, SRI, SIE sau Parchet şi asta doar dacă un procuror sau un judecător le-o va îngădui.

Ei spun că toate aceste măsuri au fost luate sub semnul siguranţei naţionale. Chiar aşa!? Miroase a încercare de control total de la o poştă electronică.

Aşadar, dacă planează suspiciuni asupra unor persoane, cum că acestea ar atenta la siguranţa statului, atunci da! Obţineţi mandat şi ascultaţi-i sau căutaţi-i p-ăştia şi în cur. Dar nu confiscaţi voi pasaje întregi de intimitate a unei întregi naţiuni! Păi ce facem? Ne întoarcem de unde am plecat în ’90?
Oricum, cine este atât de naiv să creadă că băieţii nu erau pe fir cu mult înainte de aplicarea legii, înseamnă că trăieşte în alte coordonate. Nu ştiu de ce am eu impresia că ascultatul telefoanelor sau urmărirea poştei electronice e văzută în interiorul structurilor de supraveghere ca un mijloc comun de distracţie. Păi ca exponent al serviciilor secrete, să violezi intimitatea marilor rechini nu prea se poate; lanţul e mult prea strâns iar interesele sunt mult prea mari. E ca în natură. Cât timp arealul pune la dispoziţie hrană suficientă, marii prădători se ignoră reciproc. Şi cum nu sunt aşa de mulţi subiecţi ca să acopere nevoile agenţilor, aceştia din urmă trebuie să-şi testeze şi ei aparatura. Şi atunci ce fac? Îşi ciulesc urechile sau îşi cască ochii la ce mai spun cunoscuţii, la ce mai bârfesc vecinii sau la cum se mai alintă fosta prietenă cu actualul iubit.

Nu am nimic împotriva supravegherii traficului infomaţional atâta vreme cât acţiunea este făcută în slujba cetăţeanului şi este focalizată explicit asupra unor persoane sau grupuri care sunt considerate potenţiale pericole. Nu mai pun la socoteală inutilitatea acestor măsuri când e lesne de înţeles că, în mare parte, şi cei urmăriţi cunosc fel de bine cum să le preîntâmpine. Ce e alarmant este că s-a creat un cadru absolut legal prin care organismele statului pot avea acces direct la intimitatea “electronică” a oricărei persoane.

Ce să mai… goana informatică ne ajunge din urmă, ca să zic aşa. Lumea începe să arate aidoma societăţilor închipuite în filmele SF din anii ’90. În curând, o lege va obliga toţi cetăţenii să aibă CNP-ul imprimat pe braţ sub forma unui cod de bare. N-ar fi mai simplu aşa? Să te semnezi cu cititorul de coduri de bare? Iar când cineva va fi dat în urmărire generală, codul lui personal va fi invalidat astfel încât dacă va trece prin filtrele electronice ale unui hipermarket, acestea vor începe să ţiuie ca în cazurile sustragerii de produse.