Andreea Esca a fost victima nefericită a unui incident pe pârtia de schi, în urma căruia şi-a rupt un picior.
Ne aşteptăm ca distinsa doamnă să prezinte ştirile de acum înainte având prinsă în piept o broşă în formă de cârjă.
Andreea Esca a fost victima nefericită a unui incident pe pârtia de schi, în urma căruia şi-a rupt un picior.
Ne aşteptăm ca distinsa doamnă să prezinte ştirile de acum înainte având prinsă în piept o broşă în formă de cârjă.
Nu ştiu despre voi cum vă gestionaţi ieşirile internautice, dar pe mine unul mă apucă toate spumele atunci când pătrund în universul gazetelor on-line. Şi-am să vă spun şi de ce. Accesezi şi tu ca tot omul măcinat de o curiozitate masochistă un site de ştiri, să afli ce se mai petrece cu ţărişoara asta minunată sau cu la fel de minunaţii oameni ce o alcătuiesc şi nici n-ai ajuns bine în spaţiul ei virtual pentru a fi supus tirului de reclame, vârâte în ochi, dacă se poate şi prin cur, prin tehnici care mai de care mai ingenioase.
S-au dus nene vremurile când reclamele stăteau cuminţi în spaţiul lor din colţul ecranelor şi ieşeau în faţă doar atunci când erau solicitate discret cu o bătaie de mouse pe umăr. Acum, navigarea în cadrul tipurilor ăstora de site-uri de ştiri a devenit un adevărat joc de strategie. Adică s-a ajuns să faci slalom cu mouse-ul printre titluri, atent să nu deranjezi vreo reclamă care să-ţi sară în faţa ochilor şi apoi se ia după tine pe tot ecranul. Şi dacă nu te apucă de mouse şi nu-ţi mai dă drumul până nu ieşi din pagină, atunci, odată deranjate, îşi desfăşoară corpul bidimensional pe tot ecranul, lăsându-te ca tâmpul căutând butonul de Close, care se află exact acolo unde nici nu te-ai fi gândit că este. Sau dai click pe titlul unui articol, nerăbdător să intri în măruntaiele lui, când eşti redirecţionat pentru ţânşpe secunde pe o altă pagină, fiind pus în situaţia de a te holba iritat la nu ştiu ce reclamă, desigur, cu posibilitatea de a te întoarce mult mai repede spre pagina dorită, doar printr-un singur click. Da’ ce facem aici băi nene? Risipă de clickuri? Sau dai play pe un filmuleţ să vezi cum a violat-o pe nenorocită şi la momentul culminant, imaginile derulânde sunt întrerupte de un spot publicitar cu cremuţe pentru fete cuminţi, pentru ca mai apoi acţiunea de-a dreptul şocantă să continue. Dacă mai ai nenorocul să dai şi peste o reclamă audio care-şi stârneşte sunetele exact atunci când savurezi o melodie în căşti, chiar că ajungi să capeţi o adevărată aversiune faţă de produsul astfel băgat pe gât prin ochi şi urechi.
Se zice că reclama e sufletul comerţului. Ei bine, după ce am enumerat toate, le-aş zice eu, bube de mai sus, pot afirma cu mâinile obosite de atâta scărpinat virtual că reclama online este o adevărată urticarie. De ce? Simplu. Pentru că te irită la maximum şi iese exact pe unde nu te aştepţi.
Zi de zi, săptămână de săptămână, lucruri se întâmplă. Lumea românească furnizează neobosită noi şi noi subiecte îmbrăcând aceleaşi vechi tipare. Ciclul se repetă, regăsind aceiaşi ochi nesătui, aceleaşi urechi avide să afle şi mai mult, aceeaşi foame de senzaţional.
Iată, spre exemplu, câteva din picanteriile acestui sfârşit de săptămână…
Luis Lazarus şi Oana Zăvoranu, doi foşti vizitatori ai aceleaşi garsoniere, deveniţi între timp actuali colegi de Kanal D, s-au trezit fiind la cuţite pe motivul că Justiţiarului Lazarus – omul gata să ciuruiască lumea cu camera de filmat – i s-ar fi blegit audienţa de când a invitat-o pe drăcoasa divă în emisiunea sa. În replică, realizatoarea de fel mai slobodă la gură, ar fi pretins că chiar şefii de la Kanal D i-au sugerat să revină în emisiunea păgubitului pentru a i-o ridica la loc. Audienţa, adică. Emisiunile Oanei scoală orice leşinătură din pantaloni. Aşadar, sexul se caută. Suntem în grafic. Otevizarea continuă.
Tot din troaca media, de data aceasta pe segmentul Antenelor, am putut urmări cum două dintre figurile marcante ale televiziunii lui Voiculescu, Victor Ciutacu şi Mihaela Rădulescu, şi-au zburlit orgoliile unul la altul, zguduind armonia din ograda mogulului (ah, pardon, am şi uitat… Mihaela a renunţat deja la prodigioasa sa carieră în televiziune pentru a avea grijă de ăla micul, rămas fără Elan). Şi uite aşa ea l-a făcut ciutac, iar el a spus că ea suferă de sindromul omului care se bagă singur în seamă. Ce-i drept, amândoi au dreptate.
O altă ştire, mai de casă, este că fostul burlac, viitorul tătic, fostul prim-ministru sau din nou tânărul om politic, Petre Roman, s-a recăsătorit vinerea aceasta cu iubita sa Silvia Chifiriuc, într-un cadru extrem de discret. Foarte bine, dom’le! Aşa să îţi tot trăieşti a doua tinereţe. Când văd cu câtă vivacitate este dotat proaspătul însurăţel, mă gândesc că în ritmul ăsta ar mai putea prinde lejer două, trei revoluţii. Revoluţii matrimoniale, desigur.
Şi-acum una în ton cu alegerile: ajunsă cu caravana campaniei până în cartierul Prepeleac din Târgovişte, Elena Băsescu nu s-a sfiit să-şi pună garoafe în păr şi să-şi onduleze formele de fost manechin cu master în ştiinţe politice pe ritmul manelelor cu care eticii romi o întâmpinaseră. Ăsta da truc electoral: să cobori în rândul romilor ca să le furi nişte voturi. Hoaţa rău şi EBA asta. Dar ce nu ar face un politician când vine vorba de un vot în plus!?… Dansează manele, recită discursuri fără noimă, joacă teatru în faţa alegătorilor. Ăsta cabotinaj electoral.
Altfel spus, vara a venit iar soarele stă cu ochii pe noi. Să-i oferim cât mai multe ţâţe şi toane. Românul are nevoie de ele pentru o digestie sănătoasă a grijilor de zi cu zi. Să nu stricăm tabloul cu alte preocupări mai serioase. Vorba aia, nu e bârfa cum e târfa. Până la urmă, şi cei din urnă vor fi cei dintâi.
“Bună ziuea şi bine aţi venit la ştire pozitivă! Nu a fost multe evenimente emportante dar merită să le precizeze şi astea care este bune. A început campanea electorală, oraşul s-au umplut de afişuri, care mai de care mai veoi colorate. Aşa, oraşul arată mai mişto. Gradele Celsius a urcat în termometre, ceea ce este bine pentru natură. Ca atare, earba a crescut în parcuri şi aşadar căţeii poate să ascunde mai bine căcuţ şi pişu. Elevii a început bacaloriatul. Din greşeală, profesorii a greşit subiectul la istorie dar s-a anunţat la timp.Veştile bune vine una dupe alta. Antrenorul Mircea Lucescu a luat cupa UEFA, unul din puţinele succese ale României în lume, alături de Nadea Comăneci şi Ilie Năstase, care a reuşit să apară pe carduri la bancă. Patronul Băncii Naţionale a României a anunţat că gata cu criză şi că din toamnă începe să curge banii din nou iar lumea va putea să cumpere iar de la hypermarket. Alte ştiri bune vă aşteptăm la ora următoare.
A, să nu uităm, ultima oră: s-a eftinit gazele! Acum puteţi să o ardeţi mai bine.
Vă mulţumim!”
Sărumâna, o măslină, o atenţie. Arigato, I lav iu, te pup. Vorbim pe mess.
Reţinuţi cam cum i-ar reţine cineva vorbăreţ la telefon. Ne scuzaţi, se poate? Ştiţi că suntem cu controlul… A, n-aţi făcut nimic? Ne scuzaţi, nu vrem să vă reţinem mai mult. Sănătate şi să vă trăiască aia mică.
În acelaşi timp, cumnata unui individ care l-a cunoscut pe vărul lui Botezatu într-o cofetărie are gâlci şi şi-a luat liber de la muncă.
Noi îl asigurăm că moartea este inevitabilă. Chiar şi a dânsului.
Încă de câteva ori această ştire şi acest fapt va deveni banal ca şi şomajul tehnic constant şi autoimpus al oricărui român.
A câta oară? Şi de ce suntem informaţi abia acum?
Basmutiile, pedofilii, libidinoşii, etc sunt invitaţi să se perinde pentru câteva zile prin Cişmigiu. Astfel vom avea o faună completă în spaţiul în care înainte erau doar manelici, pisi şi doamne cu cercei papagal.
Astfel putem declara cu seriozitate că au ajuns să primească salariul mediu pe economie. Nu putem aprecia şpăgile primite de la călători, însă cu siguranţă nu vom fi surprinşi dacă va trebui să plătim bilet la casa de bilete şi taxa de scaun la naş.
Tema concursului “Cum putem trăi în nori”. Elevii români au dat dovadă de o vastă experienţă.
Înseamnă că au plecat şi ultimii care mai munceau. Şi nu au stins lumina.
O fi bine, o fi rău …
Am surprins într-una din dimineţile săptămânii trecute, înainte ca inundaţiile să poposească în Moldova, un crâmpei dintr-o ştire de pe Realitatea TV, în care un reporter de teren enumera în direct de la faţa locului pagubele provocate de o furtună iscată peste noapte undeva, într-o localitate, în judeţul Cluj. Am reţinut doar două aspecte. Primul aspect era că viitura avea aproximativ 45 de metri, iar cel de-al doilea, care mi s-a părtut mult mai suspect decât primul, anume că apele învolburate au furat mai multe din numerele de înmatriculare ale maşinilor parcate pe străzile afectate. Ca dovadă erau prezentate imagini cu mai multe tăbliţe de înmatriculare, care fuseseră recuperate inextremis din mâinile neconturate ale făptaşului.
Punctul 1: 45 de metri mi se pare sincer cam scump, chiar şi pentru o viitură în inima Ardealului. De la atâta apă presupun că s-au umflat şi cifrele. Ori o fi luat reporterul ceva la bord… cine ştie?! Nu-i bai, situaţii d-astea s-au mai văzut şi peste case mai mari.
Punctul 2: s-a dat dracului şi natura asta. Ce-o fi apucat-o pe viitură!? Adică, nu-i de ajuns că muşcă din baraje, că urneşte din loc sacii de nisip umpluţi cu sudoare, că înghite agoniseala de o viaţă a bătrâneilor, că umezeşte zestrea fetelor de măritat; acuma mai lasă fără numere şi caleştile cu volan ale flăcăilor. Şi nu le ia cu totul, încearcă doar să le confişte identitatea. Nu m-ar mira, ca la o investigaţie mai amănunţită, să se constate că au fost şterse şi seriile şasiurilor sau cele ale motoarelor. Să sesizeze cineva Poliţia Meteorologica. Să vină Agentul Termic! Nimeni n-a dat de nici o urmă a infractorului de parcă acesta a intrat în pământ.
Pe viitor mă aştept ca Realitatea TV să transmită în direct din noi locaţii, unde apele naturii dezlănţuite vor sustrage cheile maşinilor pentru a face o tură prin oraş, vor ascunde găurile cheilor de la băile fetelor sau vor fura hainele tinerilor ce se scaldă despuiaţi în râu.