Şosetele murdare, soluţia crizelor conjugale

Un studiu realizat de o echipă de cercetători indieni naturalizaţi în Marea Britanie a demonstrat că alergatul partenerei cu şosetele murdare prin casă animă viaţa conjugală aducând un plus de prospeţime cuplului.

Cele o sută de cupluri care s-au oferit voluntare pentru realizarea ineditului experiment au fost atent selectate în funcţie de gradul de transpiraţie al glandelor sudoripare de la nivelul labei piciorului ale partenerului. Au fost astfel acceptaţi de la indivizi complexaţi că picioarele nu le miros îndeajuns de mult, asemenea bărbaţilor adevăraţi,  până la indivizi ale căror şosete transpirau de emoţie numai la ideea că sunt următoarele la purtare. Pentru partenere, singura condiţie de participare a fost să nu cunoască adevăratul motiv al studiului, acestea fiind informate că este vorba despre un concurs cu premii în bani şi în produse Oriflame pentru stabilirea celei mai bune gospodine.

Pe durata celor trei săptămâni ale studiului, la realizarea căruia s-au folosit şapte sute de perechi de şosete din fibră sintetică, şapte sute de perechi de şosete flauşate cu fir gros şi încă şapte sute de perechi de şosete de lână de lamă, s-a constatat că în 84,23% din cazuri alergatul partenerei cu şosetele scoase din bocancul proaspăt descălţaţ a atras invariabil, după inevitabilele certuri, ameninţări cu divorţul, înjurături de mamă adresate agresorului, o reconciliere a partenerilor. Specialiştii au ajuns la concluzia că acest fapt se datorează unei substanţe necunoscute până în prezent, pe care au botezat-o putomirosocină, care este eliberată de glandele sudoripare suprasolicitate ale bărbatului şi care odată adulmecată şi ajunsă în sângele femeii, facilitează producerea serotoninei şi implicit instalarea unei stări de beatitudine. Mai mult, s-a constatat că efectul este mult mai pronunţat în cazul partenerelor aflate în perioada de menstruaţie.

Efectul experimentului s-a resimţit atât de mult, încât partenerele nici măcar nu au crâcnit atunci când li s-a adus la cunoştinţă că au fost de fapt voluntarele unui experiment inedit şi nu a fost vorba nicidecum de un concurs de cea mai bună gospodină, declarând în 96,23% din cazuri că singurul lucru la care le stă gândul este să îşi facă partenerul fericit.

Sursa:  Departamentul Ştinţifico-Fantastic al Revistei Cioburi,  filiala Londra.

Precauţie: Nu încercaţi acest lucru acasă! Sau dacă îl încercaţi, o faceţi pe barba voastră.

Alien versus homo sapiens

   Cercetătorii britanici lovesc din nou! De data aceasta, distinşii oameni de ştiinţă au reuşit să dezlege misterul apariţiei vieţii pe Terra, atât de contestat între laici şi bisericoşi. Astfel, britanicul get-beget Chandra Wickramasinghe afrimă că oamenii sunt, de fapt, de origine extraterestră, bazându-se pe un studiu al său legat de sisteme solare, comete şi microbi care călătoresc interplanetar iar apoi se reproduc în draci. Cu alte cuvinte, oamenii şi viaţa de pe planeta albastră îşi au originile într-o colonie de microorganisme care, sătule de condiţiile precare de viaţă şi de şomajul tot mai ridicat de pe planeta X, aflată într-un colţ al galaxiei Y, au decis că este cazul să emigreze către planete mai calde şi cu posibilităţi de dezvoltare mai mari. Şi uite aşa, şi-au adunat bruma lor de zestre în trolley-ul ponosit rămas de la bunici, au prins cometa de şapte jumate şi au plecat la drum. După ani-lumină, au ajuns pe Terra, unde au găsit râuri cristaline, verdeaţă, iarbă, carne de porc şi mult spaţiu pentru a se lăfăi în voie. Şi, generaţii după generaţii, microbii au crescut într-un an cât alţii în zece şi au ajuns maimuţe şi apoi oameni. Q.e.d.

   Ca o recompensă maximă pentru studiul şi rezultatele fascinante ale britanicului Chandra, îl invităm pe acesta pe tărâmurile mioritice pentru a observa în clar originea extraterestră a speciei umane, aici păstrându-se nealterate trăsăturile aliene. Omul va fi fericit să găsească oamenii-stârci din lanul de porumb, cu ochii bulbucaţi şi roşii, humanoizii-târâtori, cu faţa buhăită şi aflaţi într-o simbioză perfectă cu moleculele de alcool sau bipezii-tuciurii, atraşi mai mereu de metale grele şi foarte grele. Atunci să te ţii studii!

Primiţi cu studiul?

   Iată că nici nu a început bine anul şi neobosiţii cercetători, surpriză!, britanici au început să dea pe afară studiile care odihnesc dulce minţile prea puţin obosite ale cititorilor de tabloide.

   Astfel, având o mare necunoscută naţională, cineva a investit nişte bani pentru a afla care sunt cele mai ciudate prime cuvinte pe care le rostesc puradeii din Marea Britanie. În loc să fi plantat nişte copaci sau să fi donat lirele pentru a salva vreo specie pe cale de dispariţie…

   Aşadar, să nu ne batem joc de munca oamenilor şi să anunţăm rezultatul cercetărilor. Cel mai ciudat prim cuvânt pe care gorobeţii englezi îl scuipă este „bere”. Mă rog, nu înţeleg de ce ar fi un cuvânt ciudat, mai ales la o naţie unde consumul de bere este sport naţional (internaţional, uneori). Acelaşi studiu ne mai spune că prima dată kinderii spun „tata”. E şi normal să se întâmple aşa, copilul fiind mereu în pericol în preajma capului de familie rupt în gură de haraşpincă iar în aceste condiţii natura îşi face datoria şi îi modelează coardele vocale sub forma acestui father gângurit, spre a domoli un pic spiritul de luptător însetat al masculului.

   De asemenea, mai aflăm că 95% dintr părinţi îşi amintesc primele cuvinte ale copiilor lor. Ceea ce înseamnă că doar 5% dintre părinţi au fost aproape de comă alcoolică atunci când progeniturile au început să dea inteligibil din buze. Oameni răi, mă…

   Sunt curios dacă acelaşi studiu s-ar face în România, care ar fi rezultatele? Lăsând la o parte „mama” şi „tata”, care pot deveni uşor „mă-ta” şi „tac-tu”, ca urmare a schimburilor romantice de replici din cuplu, printre primele cuvinte ciudate care ar putea fi rostite de puietul neaoş am putea descoperi nişte surprize, surprize… Mă abţin de la a face supoziţii. Pula mea…

Studiul negru al săptămânii

   Stimată naţiune, fini degustători ai pomenii porcului, dragi intelectuali pierduţi în birtul Pierde trenul, iată că a venit vremea unui nou studiu ştiinţifico-fantastic, descoperit printr-un lanţ subtil de greşeli de către inginerii super-eroi ai Departamentului de Studii Fizio-Nucleare al Revistei Cioburi.

   Aşadar, după îndepărtarea molozului din laboratoarele ultrasecrete unde, bineînţeles, îşi desfăşoară activitatea celebrii noştrii ingineri, am găsit documentele care atestă că banii pe care îi cheltuie managementul defectuos al trustului Cioburi nu sunt în van. Ca atare, uimim lumea cu încă o descoperire de amploare: băutura în exces fertilizează solul. Vă veţi întreba cum de este posibil acest lucru, chiar dacă prima joncţiune pe care o fac neuronii din capetele voastre va produce o asociere cu urina. Ei bine, nu.

   După cum se ştie, băutura este spuma, aşa cum ţinţi-rinţi spală dinţii. Cei care se bucură în mod regulat de binefacerile mai mult sau mai puţin păguboase ale licorilor eliberatoare de inhibiţii, se pot trezi la un moment dat la o răscruce de drumuri. Şi nu socotim aici pierderile pur materiale sau pur sentimentale, pentru că, oricum, consumatorii de carieră nu se regăsesc în aceste sfere, ci ne referim strict la partea anatomică. Există în interiorul fiecăruia un organ care, în momentele în care nu drege produsele de porc, găină, ciorbele de burtă, cafelele, etc., se ocupă cu întâmpinarea moleculelor de CH3-CH2OH, oferindu-le casă, masă şi un pat să se odihnească. Evident, există un număr limitat de locuri pentru cazare şi în momentul în care turismul exagerat al moleculelor prietenoase, prezentate mai devreme, se repetă zi de zi, cabanierul-ficat începe să o ia razna. La început i se umflă faţa de furie, apoi gâtul şi apoi se umflă tot. Nasol este că turiştii vor tot veni, nebăgând în seamă reacţiile adverse ale gazdei lor iar într-un final organul cu pricina îşi dă obştescul duh. Alături de toată zona turistică din jurul său.

   Făcând o deducţie simplă, concluzia pentru care cercetătorii noştri şi-au dat sufletul este următoarea: consum regulat de alcool -> explozie ficat -> închis ochii -> pus corp la macerat la doi metri sub nivelul mării -> devenit îngrăşământ -> fertilizat sol. Q.e.d.

   Vive les ingénieurs du Cioburi!

Studii care pot salva omenirea

   Am răsfoit astăzi atlasul ştiinţifico-tehnic Libertatea de unde am extras o lucrare de doctorat a celebrilor, de acum, cercetători britanici. Aceştia s-au străduit să facă un clasament al celor mai importante lucruri pe care, chipurile, bărbaţii le caută la doamne şi domnişoare. Un studiu de lungă durată şi costisitor, mai ales că domnii, se ştie, au personalităţi complexe şi aprofundează intens orice relaţie cu o femeie, explorând cu sete fiecare colţişor al sufletului şi trupului acestora. Pe scurt, ţâţe, cur, păsărică.

   În acelaşi timp, am cerut opinia Departamentului de Cercetare, Dezvoltare şi Studiu Fizio-nuclear, Uman şi  Celest al Revistei Cioburi, adevărata entitate ştiinţifică de pe mapamond care are răspunsuri şi studii 100% reale, pentru a verifica rezultatele obţinute de cercetătorii britanici.  Cititorii pot trage singuri concluzii comparând rezultatele (am trecut între ghilimele pe cele ale britanicilor):

 

Independentă. Din ce în ce mai mulţi bărbaţi îşi doresc o parteneră capabilă să se descurce singură, chiar şi atunci când apare o problemă tehnică.”

Specialiştii noştri spun că bărbaţii preferă, de fapt, o femeie liberă. Liberă de prejudecăţi atunci când vine vorba de schimbat o priză, un bec, faianţa din bucătărie, ţevile de la baie sau lenjeria de pat pătată cu borala de la ora 4 dimineaţa, după o ieşire cu băieţii. Independenţa se manifestă, de obicei, în urma unor discuţii în contradictoriu vis-a-vis de viitorul vieţii de cuplu. Uneori, independenţa este recomandată.

 

Răbdătoare. Bărbaţilor nu le surâde ideea ca femeia să facă prima mişcare în sensul unei relaţii, de aceea este mai înţelept să îi oferiţi semnale de atracţie, dar să aşteptaţi să treacă ei la acţiune.”

Dimpotrivă, cercetătorii noştri ne spun că femeile care fac prima mişcare sunt cele mai apreciate. Mişcarea poate să fie şi bruscă atât timp cât are o acţiune directă asupra fustei, sutienului şi chiloţilor. Apoi poate fi transferată către pantalonii domnilor. O, da!

 

Atractivă dar nu vulgară. Orice bărbat se mândreşte cu o parteneră care arată bine, se îmbracă elegant, miroase plăcut, şi atrage privirile. Atenţie însă la excesul de fard, parfum şi haine prea mulate sau decoltate, acestea vor avea un efect de respingere.”

Da, clar. Bărbaţii preferă o femeie acoperită din cap până în picioare cu o stofă cât mai groasă, nelăsând ochilor nicio şansă de a explora vreun colţişor de piele. Hainele prea mulate sau decoltate vor avea cu siguranţă un efect de respingere, mai ales dacă pot pune în evidenţă o pereche de sâni dezgustător de voluptoşi şi un fund enervant de sexy. Majoritatea bărbaţilor vomită la vederea acestui tablou. Bleah…

 

Sedusă de personalitatea lor. Bărbaţii vor să fie în centrul atenţiei unei femei, să fie lăudaţi, să se simtă importanţi, de aceea este de preferat să râdeţi la glumele lor, şi să le faceţi complimente.”

Aici sunt câteva completări. Femeile trebuie să râdă în hohote, mai ales la glumele scoase la un pahar de vorbă cu amicii, când femeia se află în centrul atenţiei, şi nu bărbatul. De asemenea, o palmă peste ceafă sau un ciupit nevinovat de cur ar trebui să trezească sentimente calde în inima oricărei femei, care poate profita de aceste gesturi tandre pentru a demonstra partenerului dragostea lor nemărginită. Iar complimentele se referă, cu siguranţă, la sexul oral.

 

Înţeleaptă. Lucrul pe care îl urăsc bărbaţii cel mai tare este ca partenera să pună presiune pe ei. Aşa că nu insistaţi, mai ales dacă el este nehotărât când este vorba de planificarea concediului sau de căsătorie.”

De asemenea, nu trebuie insistat nici când vine vorba de orele de sosit acasă, flori, mâncare pentru căţel, problemele tehnice din casă, făcut curat, dus copiii la grădiniţă, sex, vizita la părinţii ei, ziua de naştere, cercul de prieteni, programele tv. Doamnelor, fiţi un pic independente, ce naiba…
Care se respectă. Bărbaţii nu vor o femeie extrem de permisivă, care acceptă orice din partea unui bărbat, de aceea prea multe compromisuri tind să ducă relaţia într-o direcţie nedorită de femei.”

Într-adevăr, bărbaţii îşi doresc femei care refuză cât mai multe lucruri. Cu cât aud mai multe NU-uri, cu atât mai bine. Numai aşa se poate ţine vie flacăra din cadrul cuplului şi se poate elimina monotonia. Ţinând cont de acest sfat, relaţia poate ajunge pe culmile fericirii într-un timp cât mai scurt. Fiecare partener cu relaţia lui, evident.

 

Mulţumim cercetătorilor pentru faptul că îşi sacrifică momente bune din viaţă pentru aceste studii, precum şi celor de la Libertatea pentru că ne ţin informaţi. Unde ar ajunge viaţa de cuplu fără ei?