Un angajat SRI dă în judecată un abonat de telefonie mobilă pentru că acesta l-ar fi înjurat în timp ce îi asculta telefonul

Un angajat al Serviciilor Secrete care doreşte să-şi păstreze anonimatul din motive lesne de înţeles, respectiv că nu vrea ca numele său să fie târât într-un scandal care ar decredibiliza marile companii de telefonie mobilă, dă în judecată pentru calomnie un client Orange pe motiv că respectivul i-ar fi adresat mai multe injurii în timp ce asculta discret o convorbire privată a acestuia cu una din amante,  informează HotMuse.

Terminasem de monitorizat discuţia dintre un interlop moldovean, importator de seminţe de floarea soarelui, şi unul din puţinii vameşi corupţi care au mai rămas în funcţie şi am zis să mă delectez şi eu puţin cu un caz de moravuri uşoare. Să ştiţi că nu e deloc uşor să stai pe scaun şi să asculţi toată ziua discuţiile persoanelor aflate în ilegalitate. Aşa că am intrat pe firul unei convorbiri dintre un cetăţean uşor imoral şi unul din complicii săi. După vreo zece minute în care nu i-am deranjat cu nimic, respectivul a început să mă înjure, aşa din senin, şi să-mi ceară imperativ să ies de pe fir. Ori eu nu puteam să fac aşa ceva pentru că asta intră în atribuţiile postului. Doar nu era să-mi fac probleme la muncă. Ce să mai… M-a făcut albie de porci. Am vrut să ripostez şi eu dar deocamdată regulamentul interior nu ne permite.

Apărătorul din umbră al legii a ţinut să precizeze că la început a avut reţineri în a porni un asemenea demers. M-am gândit mult dacă să apelez sau nu la justiţie. Dacă ar fi fost în reţeaua Vodafone sau în reţeaua Cosmote n-aş fi ezitat niciun moment. Însă cu un client Orange mi-a fost puţin mai greu. Mie în general portocaliul îmi dă palpitaţii. Pe lângă asta, cu o justiţie independentă ca cea din ziua de azi n-ai de unde să ştii cu ce verdict te trezeşti, cu toate că tu ştii foarte clar că nu ai fost vinovat, că nu i-ai spus omului nici măcar dă-te mai încolo.

Întrebat de reporterii Realităţii Virtuale ce părere are despre demersul inedit al angajatului SRI, ministrul Igaş a declarat că “e o acţiune salutară. Prea ne-am învăţat să stăm şi să înghiţim toate mizeriile. Dacă vrei să schimbi ceva în ţara asta trebuie să iei atitudine. Şi, în plus, mai spălă şi omul nostru din ruşine după ce a stat minute bune ca un mieluşel şi a ascultat toate injuriile ce i-au fost adresate fără să scoată nici măcar un cuvânt. Am auzit şi eu înregistrarea. Cetăţeanul în cauză  era clar un  drogat sau un beţiv.

Glume proaste şi pitici

Ţrrrrr!

-Oh, yes…

-…ăăă, alo..!

-Yeeees…

-Băh, te-ai prostit, ce-ai??

-Sorry sir, but can you speak english?

-Boc, te sparg!

-Sorry?

-Boc!

-Hi, hi, ce-mi place accentul meu!

-Băh, Boc, eşti praf. Uite, m-am enervat şi-o să-l sun pe Geoană să-l întreb unde mai candidează, să fac mişto de el.

-Hi, hi, păi candidează acum la partid…

-Da, băh, ştiu. Omul candidat. Şi pierzător, hă, hă, hă!

-Hi, hi!

-Boc, de ce râzi? Că nici tu nu eşti mai breaz. Râzi de necazul omului?

-Păi…

-Ce păi? Nu-l vezi săracu’ cât se chinuie să facă ceva şi nu-i iese? E şi el un suflet.

-Da, să trăiţi…

-Aşa, Boc! Hă, hă, hă, băh da’ ce repede pui tu botul! Hă, hă, hă, ce credeai, că mi-e milă de Geoană? Hă, hă, hă!

-Păi…

-Piticule, îmi place de tine! Mic şi credul, hă, hă!

-Păi…

-Mai termină cu păi-urile astea. Zi ceva, dacă ai de zis, dacă nu, valea!

-Vă rog, mai îmi spuneţi un banc…?

-Un banc? Hai, băh, Boc, că-ţi spun unul scurt.

-Da, da, mulţumesc, mulţumesc, hi, hi!

-Aşa. Fii atent, Boc. Era un pitic şi intră într-un bar…

-Aşa…

-Taci, măh! Deci, intră piticul într-un bar, se duce la tejghea şi cere de băut. Numai că era atât de pitic încât nu ajungea sus, la barman. Şi striga de jos, ca prostul.

-Ce, ce?

-Să-i dea de băut, normal! Şi tot striga, şi nimeni. Şi atunci, se duce piticul după bar, să vadă ce se întâmplă. Şi când colo, ce să vezi?

-Ce, ce, ce?

-Era preşedintele ţării, băh, cu o pancartă pe care scria „Boc, eşti un mare dobitoc, treci la treabă că te storc!”, hă, hă, hă!

Clanc!

Marea confruntare

Ţrrrrrr!

-Alo, da!

-Ha, te-am pchrrins!

-Băh, prostănacule, tu eşti?

-Pchrrostănac eşti tu, machrrinar chel, hi, hi!

-Geoană, ţi-ai luat lumea în cap, tu şi cu mogulii mamii voastre! Să vedeţi ce vă fac eu după ce ies preşedinte!

-Ba nu o să ieşi, fchrraiere, eu am să ies pchrreşedinte! Hi, hi, fchrraiere!

-Băh, Geoană, băh…N-ai băut tu atât suc de mere câte voturi o să am eu!

-Hi, hi, pchrrostule, eu nu beau suc de mere, deci n-o să ai voturi, hi, hi!

-Era o metaforă, Mirceo…Nu te-a învăţat Hrebenciuc limba română, hă, hă!

-Lasă că vezi tu la confchrruntare ce o să-ţi fac! Am învăţat tot şi am chrrepetat şi de dimineaţă încă o dată! O să iau zece cu felicităchrri şi o să câştig!

-Să câştigi tu la confruntare şi să câştig eu alegerile, rârâitule, hă, hă, hă!

-Păi, logic, o să câştig şi alegechrrile, Băsescule!

-Da, da..Aşa a spus şi Năstase şi uite ce a păţit!

-Ce a păţit? E bine mechrrsi, dacă te intechrresează!

-Da, aşa e…N-am fost eu prost?

-Păi, eşti pchrrost şi o să piechrrzi acum, hi, hi!

-Bine, măh, Mirceo, da’ altceva nu ştii să zici?

-Zic ce vchrreau eu, da?

-Zici ce vor păpuşarii, băh!

-Ei, na! S-o chrrezi tu pe asta! Eu sunt un om deştept, un diplomat şi ştiu să vochrrbesc, nu ca tine, beţivule!

-Beţiv? Hă, hă, hă! Băh, Geoană, tu te împleticeşti de la o gură de şampanie şi asta nu te face beţiv, nu? Eu dacă pot duce o sticlă de whisky, ce vină am?

-Păi, în fiecachrre zi?

-Da, băh, în fiecare zi! Beau cât vreau, băh!

-Beţivu’, beţivu’!

-Hai, plimbă ursu’! Am treabă, prostănacule!

-Şi ce dacă, tot o să pierzi, na, na, na!

-Băh, Geoană, ştii ceva?

-Nu, ce anume?

-Păi, asta e, băh, că nu ştii nimic, hă, hă, hă! Ce-mi plac glumele mele, băh! Parcă eşti piticu’ de Boc, băh…Nici el nu se prindea.

-Ei, ce să spun…M-am pchrrins dachrr eu nu chrrâd la toate bazaconiile, na!

-Bine, băh…Te-am spart diseară. Pa!

-Ba eu te spachrrg! Şi pa eşti tu, să ştii!

Clanc!

Discuţie inutilă

Ţrrrr! Ţrrrr!

-Alo!

-Ha, prostule!

-Cine-i acolo??

-Prostu’, prostu’, hi, hi!

-Tu eşti prostu’?

-Nu, tu eşti prost! Scot limba la tine, să ştii!

-Ete, na! Ce să spun! Ba tu eşti prost!

-Ba tu!

-Tu eşti, că nu o să ieşi preşedinte, na!

-Ba da! Că aşa mi-a zis mie domnul Iliescu, na!

-Şi ce dacă! Stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!

-De unde ştiu eu că ai mâna pe roşu?

-Pentru că aşa zic eu!

-Prostule!

-Nu mai zi aşa! Tu eşti prost! Prostănacule!

-Băi, eu nu sunt prostănac, da? Vezi că te zic!

-Cui mă zici, hi, hi? Şi nici preşedinte n-o să ieşi! O să vezi tu! Şi eu am să fiu iar prim-ministru!

-Ba nu, nu-i adevărat! Eu o să fiu preşedinte şi tu o să pleci la tine la Cluj acolo!

-Şi ce dacă!

-Da, şi să nu mai vii tu aici în Bucureşti, că tu eşti din provincie! Prostule!

-Boule!

-Vaaaaai! Mi-ai zis bou? Eşti spus! Eşti spus!

-Hi, hi! Cui? Că dacă mă enervez te zic lu’ domnu’ Băsescu şi să vezi tu ce păţeşti!

-Ete, na! Nu păţesc nimic că eu sunt acum şi cu restul, da? Sîc!

-Oricum am spus stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!

-Şi ce dacă! Sunt mai deştept decât tine pentru că te-am dat jos, prostule, hi, hi!

-Ba nu, că o să mă întorc, fraiere! Pentru că domnul Băsescu o să iasă iar pentru că e cel mai bun, na!

-S-o crezi tu!

-O cred!

-Prostule!

-Prostule!

-Uuuf! Boule, na!

-Bine, lasă că vezi tu!

-Ba o să vezi tu!

-Hai, plimbă ursu’!

-Ete, na! Să-l plimbi tu, piticule!

-Rîrîitule!

-Bondocule!

-Mincinosule!

-Lingăule!

-Ptiu, na! Te-am scuipat!

-Şi ce dacă, nu m-ai atins, hi, hi!

-Lasă că vezi tu!

-Sîc!

-Sîc!

Clanc!

Surpriza din noapte

Ţrrrr!

-Da!

-Ăăă, domnule preşedinte, vă rog să fiţi atent la mine!

-Care eşti, băh, la ora asta?

-Ăăă, domnule preşedinte, este ora când marii conducători, exact ca marele Napoleon, ăăă, bunul meu prieten, de altfel, făceau strategii pentru puterea naţiunii.

-Tu erai, băh, hă, hă! Credeam că a răguşit piticu’…

-Domnule preşedinte, vă rog să, ăăă, păstraţi o atitudine demnă de acest neam izvorât din cereasca armonizare a dacilor şi romanilor, ăăă, cum numai Dumnezeu putea să zămislească, ăăă…

-Da, băh, cum zici tu. Totuşi, ştii cât este ceasul?

-Ăăă, timpul scurs, aşa cum îmi povestea Dali, ăăă, acum câţiva ani, mai ales dacă este scurs degeaba, aşa cum vi se scurge domniei voastre, domnule preşedinte, însăşi existenţă în fruntea acestei, ăăă, ţări…

-Băh, termină cu prostiile! Eşti pe pastile, aşa de dimineaţă?

-Ăăă, nu v-am permis să mă jigniţi într-un asemenea hal niciodată, ăăă, nu vă permit nici acum. Dacă mă lăsaţi să vorbesc, o să vă explic scopul acestui telefon.

-Numai tu ai vorbit, hă, hă, hă, tu nu te auzi?

-Ăăă, aud mult mai bine decât auziţi dumneavoastră, ăăă, suferinţa acestui popor minunat, domnule preşedinte. Aud vocile unei naţiuni pe care aţi abandonat-o din prima zi, ăăă, domnule preşedinte!

-Auzi voci, hă, hă, hă! Eşti tare, băh!

-Vă rog frumos, domnule să nu-mi interpretaţi cuvintele, ăăă, pentru că nu permit unui necioplit să se lege de mine!

-Băh, preşedintele ţării nu este necioplit! Nebunule!

-Ăăă, nebunia mea este una frumoasă, izvorâtă din cel mai pur suflet al acestei naţiuni oropsite de prezenţa unui marinar beţiv cum sunteţi, ăăă, dumneavoastră, domnule preşedinte.

-Marinar şi beţiv, zici…? Aşa e, hă, hă, hă!

-Un hoţ şi un pungaş care, ăăă, profită de mândria acestui popor de oameni iubitori de glie şi poeţi sublimi.

-Hă, hă, hă, băh, eşti cu capul!

-Sunt cu un cap peste dumneavoastră, în primul rând, ăăă şi cu un mult mai mare bagaj de cunoştinţe, ăăă, vă pot oricând bate în orice domeniu.

-La pahar nu mă baţi tu pe mine, lunaticule, hă, hă, hă!

-Lunatic sunteţi dumneavoastră cu prietenii dumneavoastră pungaşi, trădători de neam, ăăă, aşa cum Vlad Ţepeş îmi reaminteşte în fiecare zi la telefon.

-Hă, hă, hă, băh, pe ce lume trăieşti? Ia-ţi pastilele, că mai ai un pic şi te întâlneşti cu Michael Jackson, hă, hă!

-Dacă vă interesează, securist nenorocit care sunteţi, Michael Jackson chiar mi-a spus că a făcut circul cu moartea lui tocmai din cauza unor pungaşi ca dumneata, care, ăăă, secau de bani şi minte bietul om.

-Hă, hă, hă, aoleu, nici piticu’ nu-i aşa simpatic, băh, nebunule, hă, hă, hă!

-O să vedeţi când am să câştig anul acesta alegerile detaşat, ăăă, o să deconspir toată încrengătura masonico-iudeică din ţărişoara asta, care v-a luat minţile la toţi, nenorociţilor, pungaşilor, ăăă, hoţilor!

-Hă, hă, hă, hă!

-Şi o să râdeţi înfundaţi în puşcării, canalii, ăăă, când o să fiu eu preşedinte!

-Băh, gata! Hai, că mă culc şi te sun eu mâine.

-Ăăă, vă culcaţi pe-o ureche şi ţara se prăvăleşte, nu v-ar fi, ăăă, ruşine!

-Gata, măh, m-ai convins. O să vorbesc de patriotism şi eu.

-Ăăă, bine, domnule preşedinte, vă aştept să scot untul din dumneavoastră în campanie, cu dezvăluirile pe care, ăăă, le am în mânecă!

-Da, da, ai seringi în mânecă, băh!

-Am ce vreau eu, domnule preşedinte, căci măcar atât să-mi permit în ţara asta distrusă de pungaşi, hoţi şi mercenari subjugaţi evreilor americani!

-Da, băh, aşa e…Pot să te pun pe speaker?

-Ăăă, puneţi-mă unde vreţi căci de mâna mea nu veţi scăpa când am să devin preşedinte.

-…

-Ăăă, alo!

-…

-Alo!

-…sfrrr…

-Un preşedinte care doarme în faţa izbăvitorului de neam! Ăăă, mărite Ştefan, hai să mergem!

Clanc!

Multe cuvinte pentru nimic

Ţrrrrr!

-Da!

-Alo, să trăieşti, băh!

-Să trăieş…Să trăieşti tu! Cine e?

-Băsescu, băh, ţigane! Nu-l recunoşti pe preşedintele ţării, băh, colorat împuţit?!

-Vă rog..vă rog să vă controlaţi! Nu suntem la uşa cortului ca să ne înjurăm ca caii pe sacul de ovăz!

-Ba tu eşti la cort, băh, hă, hă, hă!

-Deci, în consecinţă, de ce m-aţi sunat?

-Că aşa am vrut eu, băh, smoală!

-Deci, eu nu sunt smoa…smoală! Şi dacă nu vă convine culoarea care am fost înzestrat de la natură, să…

-Hai, gata, băh! Nu mă interesează culoarea ta, poate cea politică dar nici aia. Oricum, tot repetent rămâi, hă, hă, hă!

-Deci, vă rog, începeţi să mă ener..enervaţi cu aceste inepţii incomensurabile lipsite de catharsis intelectual şi pline de o fadă introspecţie…

-Băh, ţi-e rău? Ce-i cu tine? Ai învăţat să citeşti, hă, hă, hă!

-Deci, în consecinţă, vă rog să-mi spuneţi care este scopul mârşav care îl aud în acest telefon!

-Băh, scopul este să-ţi vezi de treaba ta!

-Deci, eu îmi văd de treba mea, aşa cum îşi vede şi piti..piticul de Boc de-a lui!

-Băh, nu te lua de Boc că arunc cu el în tine! Boc îşi vede de treaba mea iar tu să-ţi vezi de a ta!

-Deci…

-Mai termină cu deci, deci, deci! Alte cuvinte nu mai ştii?

-Ba da, mai ştiu dar le folosec când vreau pentru că fac parte din vocabula…vocabularul meu şi nu este al altuia!

-Hă…??

-Deci, aşadar, vă comunic că dacă nu aveţi ceva să-mi spuneţi mă duc să îmi fac treba pe care cetăţenii acestui sector m-au ales, nu ca un preşedinte pe care cetăţenii onorabili ai acestei ţări se plâng că nu face nimic, că se bagă în treburile politice pe care domnul Geoană ar fi bucuros să le drămuiască…

-Ho, băh, că mă tâmpeşti! Băh, da’ ce sămânţă de vorbă ai! Ai rămas fără floarea soarelui, hă, hă, hă!

-Deci, vă rog să vă vedeţi cu doamna Udrea de treabă şi să lăsaţi un om harnic să-şi vadă de probleme care oamenii năpăstuiţi din sector l-au votat să le rezolve, nu ca un preşedinte tiran care nu face nimic pe care…

-Băh, lemn de abanos! Ce ţi-a făcut Elena, băh? Te legi de o biată doamnă, care se zbate pentru ţara asta, mânca-i-aş…pardon, mânca-ţi-aş sectorul!

-Deci, este treaba mea să mă preocupe problemele obş..obş..obşteşti ale ţării care este abandonată de preşedintele său care cetăţenii cu capul pe umăr îl regretă şi doresc schimbarea cu domnul Geoană, un om care ţara îi va mulţumi pentru ceea ce va face ca preşedinte şi care…

-Ho, băh, că nu te pot urmări! Mi se schimbă iar poziţia ochilor când te ascult! Cum te suportă ăia, băh?

-Deci, aşadar, pe mine, cel mai harnic şi cinstit primar care sectorul şi ţara asta nu regretă că i-au încredinţat frâiele destinelor pe care cetăţenii gospodari ai sectorului le folosesc în sufragerie la mutarea ăăă…mobilei… Vă rog, deci care este scopul acestui telefon?

-Pfuai, m-ai obosit..Mi-e sete…

-Şi pe deasupra, un preşedinte care se urcă la volan după ce bea, ce exemplu care ţara asta îl vede la televizor de la un preşedinte tiran care bea şi care se urcă la maşină, la volan…Se urcă la volan, în maşină, pardon…

-Auzi, băh, curcubeu bicolor, antimaterie politică, tu ia-o pe Androneasca ta şi las-o pe Elena mea, că o să fac eu o şedinţă cu părinţii şi nu o să te mai lase la şotron, da?

-Deci, cu ameninţări şi discuţii în contradictoriu, venite pe eşicherul acestei convorbiri telefonice care eu o reneg de la prima frază, aşa cum cetăţenii gospodari şi săraci ai ţării îl reneagă pe preşedintele tiran şi care bea la volan când se urcă în maşina de conducere a poporului care este reprezentat cu succes în sectorul cinci de cel mai harnic şi gospodar primar care l-au votat şi îl vor votează în curând toată ţara pentru că este…

-Hooo, băh, că mi-ai urcat sângele în cap! Mă faci să ameţesc şi nici n-am servit nimic, înţelegi?

-Deci, în consecinţă…

-Să vezi ce consecinţe îţi arăt eu. Termină cu prostiile!

-Domnule preşe…preşedinte, vroiam să spun că totul a fost un pamflet!

-Hai sictir!

Clanc!

Gramatică la telefon

Ţrrr!

-Da!

-Alo, băh, tu eşti?

-Da, da.

-A, că semăna vocea cu a lui prostănacul, hă, hă!

-Nu, eu sunt. Şi nu mai îmi spuneţi de prostănac. Sunt decât eu aici!

-Boc, te exprimi greşit. Eşti doar tu acolo!

-Da, decât eu. Am zis altceva?

-Băh, decât se foloseşte la negaţie! Trebuia să spui nu sunt decât eu.

-Da, eu ce-am zis? Prostănacul nu e aici, sunt decât eu.

-Boc, te pleznesc! Eşti agramat!

-Nu-i adevărat.

-Atunci, ia spune-mi cu cine eşti acolo!?

Decât eu.

-Boc, eşti praf! Nu vorbeşti corect, găozare! Mă enervezi! Repetă după mine: sunt doar eu!

-Sunteţi doar dumneavoastră…

-Nu eu, băh! Tu!…Adică, eu, în sensul că tu…Sunt doar eu.

-Nu vă înţeleg…

-Boc, tu nu înţelegi nimic, băh! Ai înţeles tu ceva din legea educaţiei, băh, când habar nu ai să vorbeşti?!

-Da, am înţeles tot! Şi nu sunt de acord, da? Şi eu vorbesc corect!

-Da, da, corect ca marinarii, băh! Râde şi Androneasca de tine.

-Să râdă cât o vrea. Nu-i decât ea care râde.

-Pfuai, Boc, iar începi?

-Da, încep! Să nu mai ziceţi că râde ea de mine şi face mici în spatele meu şi stau eu cu capul în fum când vorbesc de la guvern, că nimeni nu râde mine aşa, decât eu râd de mine dacă vreau…

-Ho, băh, ai mâncat baterii? Bateriile se beau, Boc, a-propos. Mi-e cam sete, că tot spuneai…

-Da, şi mie. Şi aş mânca nişte mititei, că tot veni vorba.

-Că bine zici, Boc. Ia s-o sun pe Udrea, să văd dacă se bagă…

-Unde mergem?

-Unde mergem?? Unde merg eu cu Udrea, băh, asta-i întrebarea! Tu stai la muncă, piticule! Sau, să înţelegi şi tu, merg decât eu cu Udrea, hă, hă!

-Adică, doar dumneavoastră cu Udrea, aşa e corect. Pardon, cu doamna Elena.

-Da, băh, Boc, eu ce tot îţi spuneam până acum??

-Păi, aţi zis decât dumneavoastră cu Udrea…

-Boc, te persiflam!

-Da, dar nu e corect gramatical..

-Boc, te pleznesc!

-Ia!

-Băh, eşti nebun?

-Sunt, nu sunt dar nu vorbiţi corect, hi, hi…

-Boc, tu nu vorbeai corect, eu te-am tot corectat şi apoi te-am luat la mişto…Bine, tot timpul te iau la mişto dar, mă rog…Am spus decât ca să râd de tine.

-Dar nu e corect!

-Piticule, tu mă iei la mişto? Râzi de preşedintele ţării?

-Nu, mă iertaţi…Îmi spuneţi o glumă?

-Boc, nu mă lua cu din astea…

-Vă rog, una scurtă…

-Băh, Boc, fie. Stai să mă gândesc…Hai că-ţi zic una cu Boc, hă, hă!

-Cu mine?

-Da, Boc, cu tine..Da’ nu te superi. Mi-a zis-o ieri cineva, e bună…

-Bine, hi, hi.

-Deci, fii atent. Ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Trebuie să întreb eu ceva?

-Nu, Boc..Eventual poţi să întrebi ce?

-Aşa…

-Păi, hai. Ce vede Boc…Nu, ce spune Boc când o vede pe Udrea, hă, hă, că mă apucă râsul când mă gândesc!

-Păi, ce să spun…? Săru’mâna, ce mai faceţi, ce face domnu’ Traian…

-Boc, tu o întrebi pe Udrea ce fac eu?

-Da…Nu..?

-Păi, nu, Boc! Ce treabă am eu cu Udrea? Mă rog, e treaba mea, hă, hă, da’ nu e treaba ta piticule!

-Mă iertaţi…

-Băh, hai că pierdem bancul! Deci, eu întreb ce spune Boc când o vede pe Udrea şi apoi tu întrebi ce.

-Ce?

-Nu, băh, stai să pun întrebarea!

-A, da. Mă iertaţi.

-Aşa. Hai că mi-e sete. Deci, ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Ce?

-Ce genunchi frumoşi aveţi, hă, hă, hă! Râzi piticule!

Clanc!

Mai bine banc decât soldaţi

Ţrrrr! Ţrrrr! Ţrrrr!

-Alo, da…

-Băh, ce faci acolo? Ce durează atât?

-Eram la baie, mă iertaţi…

-Boc, la baie la ora asta? E prânzul, băh! Acum trebuia să desfaci prima sticlă de bere!

-Da, mă iertaţi…eram în pauză şi trebuia să mă răcoresc. E o zi grea azi.

-Boc, te răcoreşti cu gheaţă şi cu whisky, nu cu duşul. Şi cum vine asta, la ora asta nu eşti la muncă? Ai pauză?

-Da, am…

-De mâine nu o să mai ai nicio pauză! Dacă transpiri te duci la veceuri la Guvern şi te speli la subraţ, la chiuvetă!

-Da, să trăiţi…

-Băh, Boc, iar îţi faci de cap. Cu Udrea văd că n-ai rezolvat nimic. Îţi baţi joc de biata femeie?

-Nu, dar…

-Ce nu, băh? După ce că îl am pe cap şi pe găozarul de Stănescu, te mai caci şi tu pe tine.

-Nu fac caca pe mine, să trăiţi…

-Hă, hă, hă, băh, Boc, ce-ai zis?

-Că nu fac caca…

-Hă, hă, hă, băh, da’ simpatic mai eşti! Hai că m-ai înveselit! Te iau cu mine în vizită!

-Unde, unde?

-Mergem la soldaţi, Boc! Vizităm baza de la Kogălniceanu!

-ăăă, păi nu vin…

-Ce?

-Nu vin, că nu-mi plac soldaţii…

-Boc, iar te caci?

-Nu, de ce?

-Cum nu? Am zis că mergem la soldaţi, acolo mergem!

-Nu!

-Boc!

-Da…

-Aşa. Pregăteşte-te!

-Nu vin, că mi-e frică. Când eram mic, copiii din sat mă îmbrăcau în ţintă şi trăgeau în mine cu săgeţi şi pietre.

-Boc, hă, hă, hă! Aşa făceam şi eu cu bondoci ca tine, hă, hă, hă!

-Da, eraţi rău!

-Rău sunt şi acum, băh, Boc! Şi tu ai rămas tot ţintă, băh!

-Ba nu!

-Hă, hă, hă, aşa crezi tu, băh! Hai, că vin să te iau.

-Nu, nu merg! Mi-e frică…

-Boc, să vezi ce frică o să-ţi fie dacă nu mergi. Ce comentezi atât?

-Nu mai bine îmi spuneţi un banc?

-Boc, nu schimba vorba!

-Vă rog, îmi spuneţi o poantă din aia amuzantă, aşa cum spuneţi dumneavoastră?

-Boc…Fie, îţi spun. Zici că-ţi plac glumele mele?

-Da, da, sunt cele mai tari, hi, hi!

-Bine, băh, Boc, hai că-ţi spun. Stai să mă gândesc…

-Şi nu merg la soldaţi, da?

-Boc, ce? Ba mergi!

-Bine, bine…Nu uitaţi de banc.

-Da, stai un pic…Hm, ce poantă să-ţi spun eu…?

-Una cu soldaţi, ca să nu mai mergem…?

-Cu soldaţi…? Da, stai aşa…Unde să nu mai mergem?

-Nicăieri, bancul vă rog…

-Da…Aha! Uite, fii atent, pe aia cu Ştefan cel Mare o ştii?

-Nu…

-Deci, fii atent. Eu sunt Ştefan cel Mare şi-ţi spun să luptăm până la unu’. Tu mă întrebi de ce.

-Aşa.

-Boc, trebuie să luptăm până la unu’!

-…

-Boc!

-Da, vă aud.

-Nu m-ai întrebat!

-Ce?

-Băh, tu ce faci acolo în baie?

-Caca, mă scuzaţi…

-Boc, eşti nesimţit? Vorbeşti cu preşedintele ţării şi te caci?

-De emoţie, să trăiţi…Şi de frică…

-Băh, îţi dau eu o frică de n-o poţi duce! Nu pot să-ţi spun bancul când te caci!

-Gata, gata, acum mă şterg. Staţi un minut.

-Băh, Boc, am văzut-o şi pe asta. Te aşteaptă preşedintele la telefon să te ştergi la cur, băh…S-a întors ţara cu fundu-n sus.

-Gata, am terminat, mă iertaţi…Nu era mare lucru.

-Păi, normal, băh! Nici căcatul nu-i mare la tine, hă, hă, hă!

-Vă rog, bancul…

-Băh, Boc, eu sunt Ştefan cel Mare, îţi spun o replică şi tu mă întrebi de ce, da?

-De ce?

-Nu acum, băh, aşteaptă…

-De ce?

-Boc, ai ameţit de la căcat? Am spus să aştepţi replica!

-Da, hi, hi…

-Deci, eu sunt Ştefan cel Mare şi spun: soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!

-…

-Boc!

-Da, ascult.

-Întreabă-mă, bondocule, că te pleznesc! Soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!

-…a, replica…aha. De ce, mărite Ştefan?

-Mărite Ştefan? Băh, Boc, da’ te pricepi la din astea. Eşti un om citit, băh…

-Da, mulţumesc…

-Aşa, hai că m-ai zăpăcit. Deci, soldaţi, bem până la unu’! Pardon, luptăm până la unu’!

-De ce, mărite?

-Că de la unu’ jumate mergem la cârciumă, hă, hă, hă, hă!

-A, ce bine, deci nu mai mergem la soldaţi, nu?

-Hrrrr… Boc, eşti prost! Asta era poanta!

-Care, că nu mai mergem la soldaţi?

-Boc, ieşi afară!

-Păi…

-Ieşi, băh, afară! Ba nu, stai acolo că vin eu şi te îmbrac în ţintă, bondoc ce eşti! Auzi, la el, îi spun bancuri şi el nu se prinde….

Clanc!

Criză şi idei

Ţrrr!

-Da, da…

-Băh, hai că eşti simpatic!

-Hi, hi, mulţumesc!

-Taci, Boc! Ia zi, tu eşti în criză?

-Da, de cele mai multe ori de timp. Şi uneori sunt în criză de idei.

-Băh, eşti prost! În criză de idei eşti tot timpul!

-Vă rog…

-Băh, tu nu ai idei! Cine îţi dă ţie ideile?

-Păi…

-Io, băh, Boc, io sunt ăla!

-E, nu…

-Cum, nu? Tu nu ai idei! Eşti idiot da’ nu ai idei.

-Ba am!

-Ba nu!

-Ba da!

-Ba nu!

-Boc, te pleznesc!

-Bine, aveţi dreptate…

-Hă, hă, ce-mi place de tine! Deci eu am idei, nu?

-Da, da, aveţi…

-Boc, mai cu forţă! Iar n-ai mâncat?

-Da, aveţi idei!

-Aha! Ai mâncat…Băh, da’ sincer, ai băut şi tu ceva?

-Da, normal. Am băut un freş de portocale şi o apă plată, dacă vă interesează.

-Băh, nu mă interesează. Eu mă refeream să bei ceva serios, băh, nu prostii! De aia nu ai idei, băh, Boc!

-Bine că ai tu…

-Ce zici, Boc?

-Nimic, tuşeam…

-Boc, te joci cu elefănţelu! Hă, hă, hă, ce-am zis-o şi pe asta!

-Da, da…

-Auzi, da’ ideile mele sunt bune?

-Păi…

-Normal că sunt bune! Mai stai să te gândeşti? N-o ştii pe aia cu ideile?

-Nu.

-Prost să fii, noroc să ai, hă, hă, hă, ce-mi place!

-Păi, unde-s ideile?

-Ce idei?

-Păi, aţi spus că e o poantă cu ideile…Şi nu e. E cu prostu’.

-Prost eşti tu, băh, Boc. Asta nu era o poantă. Te întrebam dacă le ştii cu ideile. Dar văd că nu le ştii. Şi nici nu bei. Nu-mi eşti simpatic.

-Eh, cum n-am idei? Cine a făcut programul anti-criză? Credeţi că fără idei nu-l făceam?

-L-a făcut Videanu, băh, cu prostănacii. Tu n-ai făcut nimic.

-Ba da!

-Ba nu!

-Ba da!

-Boc, ai făcut ceva fără să-mi spui?

-Nu, aşa e…Nu l-am făcut eu planul…

-Vezi, băh, Boc…Aşa îmi place de tine. Hai, că dacă eşti cuminte, te scot afară să ne jucăm de-a vaporul.

-Da, da, când, cum?

-Când vreau eu. Să-mi treacă setea asta un pic..Eu o să fiu căpitanul…

-Şi eu pot să fiu marinar? Am costum, să ştitţi. Îl am din clasa a patra!

-Boc, tu o să fii sticla de şampanie, când o să lansez vaporul la apă, hă, hă, hă! Că eşti mic şi bondoc, ca o sticlă!

-Vă rog….

-Hă, hă, hă, şi Udrea o să fie cucoana aia care aruncă cu sticla în vapor! Hă, hă, nu mai pot…Şi apoi eu o să plec cu ea în larg, să mai bem ceva şi tu o să rămâi să te scurgi pe jos, hă, hă, hă!

-Eh, nu…

-Ba da, Boc! Hă, hă, şi o să râdă Geoană de tine, o să-ţi spună că te-ai pişat pe tine, hă, hă!

-Ba nu!

-Ba da, Boc! Hă, hă, auzi, să râdă Geoană de tine! Şi Videanu o să arunce cu pietre în tine! Hă, hă, nu mai pot…

-Eh, atunci nu mă mai joc, na!

-Treaba ta, Boc, tot fără idei rămâi, băh! Hă, hă, nu mai pot, mă duc s-o sun pe Udrea să-i spun, hă, hă!

Clanc!