Anul trecut au lansat primul lor album, Liniştea astupă goluri,  primit destul de bine de critica muzicală autohtonă.

Alternativ Quartet înseamnă:

Marcel Hosu

Silviu Petrina

Bogdan Hopulele

Alex Prigoană

Revista Cioburi şi-a dorit să afle mai multe detalii despre lumea din jurul şi din interiorul Alternativ Quartet, drept urmare i-am invitat la câteva întrebări.

Revista Cioburi: Când aţi spus că e timpul să faceţi trupă?

Alternativ Quartet: Nu cred că a existat un astfel de moment. Ne cunoaştem de mici copii iar formarea trupei s-a întâmplat într-un mod foarte natural şi pe parcursul mai multor ani.

R.C.: Cine sunt oamenii din spatele instrumentelor şi ce vor ei, de fapt?

A.Q.: Sunt nişte tineri plini de viaţă care nu ştiu exact ce vor să facă dar fac ceea ce fac cu un maxim de pasiune, convingere şi iubire, fie că e vorba de muzică, muncă, studii sau alpinism.

R.C.: Cine v-a format ca muzicieni?

A.Q.: Aş putea spune că, în mare parte, suntem autodidacţi. Pentru începuturile noastre ca instrumentişti am dori să le mulţumim profesorilor Sfechis Gavrilă şi Florin Labiş.

R.C.: Aţi stabilit trupei un traseu anume sau vă veţi lăsa purtaţi de val?

A.Q.: Avem în minte un mic traseu dar în mare parte ne lăsăm duşi de val şi facem exact ceea ce ne reprezintă în fiecare moment.

R.C.: Cum vi se pare primul vostru album?

A.Q.: Agaetis byrjun. Nu vreau în niciun caz să îndrăznesc să compar albumul cu Sigur Ros ci doar să folosesc sensul acestor cuvinte din limba islandeză. Vreau doar să spun că este un bun început de drum. O încercare imatură de a face ceva frumos.

R.C.: Este prea devreme să întrebăm de un al doilea disc?

A.Q.: Nu este devreme deloc. Al doilea album Alternativ Quartet se intitulează Aripi şi a fost înregistrat dar încă nu a fost stabilită data lansării lui.

R.C.: Ce fantasme ascunde împreunarea vers-muzică, în cazul vostru?

A.Q.: Împreunarea vers-muzică este un lucru foarte important, care din păcate nu se întâmplă prea bine pe albumul Liniştea Astupă Goluri.

R.C.: Cât de importantă este rezonanţa dintre componenţii formaţiei?

A.Q.: Pentru noi este foarte importantă. Ţinând cont de faptul că nu ne încadrăm într-un gen muzical, pentru că ne-am propus să facem aceasta, ci am ajuns într-un anumit gen datorită faptului că am cântat împreună, ceea ce ne-a reprezentat pe fiecare în parte iar muzica noastră se află la intersecţia personalităţilor noastre muzicale.

R.C.: Există multă frustrare în underground?

A.Q.: Cred că suntem puţin înconjuraţi de frustrare dar decamdată nu am fost cuceriţi de aceasta. Nu ar trebui să existe aşa ceva.

R.C.: Cum sunt concertele Alternativ Quartet şi ce se întâmplă în spatele lor?

A.Q.: Concertele sunt pentru noi foarte frumoase din punctul de vedere al unor muzicieni care transmit muzica proprie în modul cel mai personal şi direct ascultătorilor. În spatele lor stau probleme tehnice, foarte multă muncă şi oboseală dar în primul rând foarte multă pasiune.

R.C.: Cu ce se poate compara satisfacţia produsă de încântarea fanilor?

A.Q.: Este probabil similară cu momentul ajungerii pe creasta unui lanţ muntos. Dacă ai curaj şi ambiţie îţi poţi crea posibilitatea cuceririi catorva vârfuri iar dacă eşti delăsător şi te laşi pierdut prea mult în această satisfacţie imensă nu rămâne nimic altceva de făcut decât să începi coborârea către vale. Încântarea fanilor este o bucurie foarte mare dar totodată creează şi o responsibilitate pentru că îţi oferă posibilitatea de a fi auzit, iar importanţa a ceea ce spui este ridicată.

R.C.: Sincer, unde vă vedeţi ca muzicieni peste  zece ani?

A.Q.: Sperăm să fim în continuare în plimbare pe creastă şi să căutăm ceea ce ne reprezintă, să cântăm exact ceea ce simţim în momentul acela, indiferent dacă corespunde sau nu cu ceea ce credem acum. Cred că muzica va contura o parte semnificativă a vieţii fiecăruia dintre noi şi cred că vom continua această călătorie împreună până în ultimul moment.

R.C.: Are România vreo trupă cu un stil clar definit, original, diferit faţă de majoritate?

A.Q.: The: Egocentrics sunt o trupă foarte bună, cu un stil original şi personal. Fluturi pe asfalt este o trupă cu potenţial şi care tinde spre asta.

R.C.: Viaţa, în esenţă, este melodioasă?

A.Q.: Foarte.

R.C.: Este posibil să nu visăm atunci când credem că visăm?

A.Q.: Visele pot deveni realitate dar nu sunt încă. În momentul în care visăm ceva înălţător plantăm sămânţa unui viitor dar nu îl trăim decât dupa ce îl cultivăm.

R.C.: Am putea trăi fără iluzii?

A.Q.: Cred că da, dar îmi este foarte greu să îmi imaginez aşa ceva. Ar însemna o robotizare a omenirii.

R.C.: România o ia razna?

A.Q.: Nu.

R.C.: Vine sfârşitul lumii?

A.Q.: Nu contează. Este esenţială conştientizarea morţii şi formarea principiilor de viaţă având în vedere perspectiva morţii ca un lucru firesc, inevitabil şi care se poate întâmpla în orice moment. Dacă moartea individuală vine odată cu un sfârşit general al omenirii, nu are nicio importanţă.

R.C.: Ce vă supără cel mai tare în viaţă?

A.Q.: Indiferenţa, delăsarea, răutatea.

R.C.: Un îndemn dat lumii..

A.Q.: “Iubeste şi fă ce vrei” (Toma d’Aquino). Nu uita să ai încredere în tine.

Update:

Trupa Alternativ Quartet din Cluj-Napoca lansează pe data de 15 mai 2011 al  doilea album de studio, intitulat Aripi. Acesta va putea fi descărcat gratuit de pe noul site alternativquartet.ro

“Toate albumele Alternativ Quartet sunt şi vor fi pentru totdeauna gratuite. Lumea ne-a oferit în mod gratuit multă muzică iar noi în aceasta am trăit și am simțit cele mai frumoase momente. Dorim să dăruim înapoi lumii toată creația noastră artistică, în același mod în care am primit și noi la rândul nostru creația artistică a altora. Încercarea noastră insignifiantă de a restaura un echilibru pe acest plan nu va schimba lumea dar sperăm că se va cunoaște ca o acțiune pornită din sinceritatea dorinței unei rearmonizări morale, etice şi economice. Împreuna vom stinge conceptul de copyright și vom păși în viitor spre o lume liberă, spre exprimarea şi consumul artistic dincolo de orice graniță şi liberalizat în absolut. Artă pentru artă. Suflet pentru suflet.”

-trupa Astero a început să “prindă formă” în iarna lui 2008, cu Laura la voce, Claudiu la tobe şi Vlad la una din chitări (erau două pe atunci). Între timp, al doilea chitarist s-a retras, la fel şi basistul, care a fost înlocuit de Jojo, ajungându-se la formula actuală.

-au început mai serios concertele în toamna-iarna lui 2009, având până în momentul de faţă peste 30 de cântări live la activ.

-au câştigat în vara lui 2010 ediţia a doua a concursului RockBattle.

-s-au calificat în finalele concursurilor Stufstock, Rocksin şi GBOB Romania.

-au fost nominalizaţi de revista Metalhead la titlul de Best Alternative Newcomer

pentru 2010 (rezultatele se anunţă în februarie).

-Ajutor, una dintre piesele de pe Voi, noi şi maimuţele (n.r.: acesta este primul album scos de trupă) a fost difuzată pe CityFM.

-se pregătesc pentru filmarea unui videoclip şi în perioda aceasta compun pentru al doilea album.

-lucrează intens şi la propriul site, care va fi lansat în urmatoarea lună.

Restul le puteţi afla de pe pagina lor de myspce, www.myspace.com/trupaastero    Noi am pus câteva întrebări şi am primit o tonă de răspunsuri. Mulţumim trupei Astero pentru interviu!

RevistaCioburi: Cum a început totul?

Jojo: Atunci când într-o noapte fierbinte spermatozoidul câştigător a ajuns la mama-ovul şi s-a produs extorsiunea degajamentului sinergetic care peste 9 luni a dus la naşterea mea.

Claudiu: Alţii de ce pot şi noi nu am putea?!?!+Vrem şi noi!!!= ceea ce facem astăzi în plan muzical.

Vlad: A început cum încep toate lucrurile în domeniul ăsta – cu o repetiţie.

Laura: Din prieteni în prieteni, am aflat unii de alţii şi ne-am adunat, mânaţi de pasiuni comune

R.C.: Cine v-a marcat existenţa muzicală?

Jojo: Părinţii mei, atunci când mă obligau şi mă bateau să fac muzică.

Claudiu: Muzica pe care o asculta taică-miu, la casetofon, apoi muzica pe care o asculta frate-miu şi, în final, muzica pe care o ascultam eu.

Vlad: Un tip al cărui nume nu îl ştiu, într-o tabără în care am fost când eram mic-mic de tot, care cânta la chitară; când l-am văzut mi-am spus că e un lucru pe care mi-ar plăcea să îl fac şi eu. Apoi, muzica de la magnetofonul părinţilor şi, mai târziu, de la casetofonul meu.

Laura: Metallica, Pantera, Alice in chains, Guns&roses etc.

R.C.: Cum se traduce „ASTERO”?

Vlad: ASTERO se obţine în felul următor: se ia expresia „Emotional Range Of A Tea Spoon”, se extrag iniţialele cuvintelor din expresie şi se amestecă bine.

R.C.: Sunteţi mai buni decât alţii?

Jojo: La pat?

Claudiu: Fiecare este mai bun decât celălalt. Totul depinde de standardele şi gusturile celui care te ascultă.

Vlad: Suntem mai buni decât unii şi mai slabi decat alţii. Important e că celor care ascultă muzica noastră să le placă îndeajuns de mult încât să spună că „unii” sunt mulţi şi „alţii” sunt puţini.

Laura: Avem coaiele mai mari ) Nu suntem proprii noştri lăudători şi oricum ţine foarte mult de gusturile muzicale, ştim doar că suntem fiecare foarte buni la ceea ce facem şi atât contează, comparaţiile cu alţi artişti sunt inutile şi neconstructive.

R.C.: Cum apar versurile?

Claudiu: Versurile apar, de obicei, după ce avem o linie melodică a unei melodii (intrumentalul şi scheletul piesei). Versurile, în mare parte, sunt compuse de către Vlad cu completări ulterioare aduse de către Laura. Versurile exprimă, de multe ori, trări şi momente ale lui Vlad în care ne indentificăm şi noi şi prin care trecem sau de care am avut parte. De fapt, credem că fiecare om a trecut, trece sau va trece prin aceste stări. Versurile sunt din realitatea de zi cu zi. Sunt versuri în care auditorul îşi poate alege un final, sunt versuri în care unele cuvinte au mai multe înţelesuri, sunt versuri care transmit altceva decât adevăratul sens pe care îl au cuvintele rostite etc.

Laura: Păi, i se nasc lui Vlad pitici mici şi negri în căpşor… şi la un moment dat dau pe afară că nu prea mai e loc… şi încep să fugă în sus şi în jos pe foaia de hârtie până când îşi găsesc fiecare locul şi exprimarea.

R.C.: Care din cele patru sentimente autentice existente se regăseşte frecvent în muzica voastră?

Vlad: Uau, întrebarea asta e adâncă J Dacă prin „cele patru sentimente autentice” te referi la „furie, frică, tristeţe, bucurie”, atunci aş putea spune că se regăsesc toate, mai puţin furia, în proporţii egale. Dacă te referi la altceva, mă declar învins

Laura: Hm… nu ştiu care sunt toate cele 4… ştiu că sunt dragostea, ura, frica… al patrulea nu-l mai ştiu… din astea… toate, în funcţie de perioadele mai bune sau mai puţin bune din punct de vedere emoţional ale lui Vlad.

R.C.: A fost primul album, ce aşteptări aveţi acum?

Jojo: Al doilea album!

Claudiu: Să fie difuzat la radio. Să avem cât mai multe cântări cu sala plină şi cu lume care cântă melodiile cu noi. Să avem parte de un turneu de promovare reuşit, în 2011.

Laura: Piese multe şi noi… poate un video mic, acolo, şi meschin… pentru ego-ul nostru să putem striga „Hi mom, I’m on TV!” (sau, de fapt, on youtube), şi la cât mai multe concerte! A, şi să mă fac eu bine cât mai repede, ca să le avem pe toate astea

R.C.: Cine sunt maimuţele?

Jojo: Ăia prosti da’ mulţi…

Claudiu: Oricine ne enervează pe „voi” şi pe „noi”.

Vlad: Maimuţele sunt cine vor ascultătorii să fie. Pot fi cei care îi enervează sau cei care nu sunt în aceeaşi gaşcă cu ei sau care nu ascultă aceeaşi muzică sau… Fiecare e liber (şi invitat) să îşi definească singur maimuţele.

Laura: Acei oameni deranjanţi care nu articulează cuvintele şi folosesc expresii de genul „fă” sau „fată” şi care se iau de tine… Îţi mai împrumută pe termen nelimitat portofelul sau telefonul când eşti în transportul în comun, nu înţeleg limba română când le spui că nu vrei să-ţi spele parbrizul etc. Toţi acei oameni pe care am vrea să-i deportăm pe Insula Şerpilor indiferent de etnia lor, pentru că vin în toate culorile şi naţiile buy acomplia genul ăsta de oameni, şi să-i lăsăm acolo să-şi dezvolte propria comunitate fără să o mai intoxice pe a noastră. În principiu, oamenii care se comportă ca nişte maimuţe sau chiar mai rău, că săracele primate nu au nicio vină că le folosim noi drept etalon pentru exprimarea involuţiei unora.

R.C.: Ce înseamnă un concert bun?

Jojo: Un vin bun înainte şi o ţigară după… cu vocalizele de rigoare între.

Claudiu: Din interior : 

- sonorizare bună, să ne putem auzi pe scenă, fără a pleca acasă cu dureri de cap;

- sunetişti cu care ne putem înţelege;

- suport şi susţinere pentru munca depusă din partea publicului;

- pe lângă prieteni, sala să fie plină şi de alţi oameni care ne vor deveni prieteni;

- angrenarea publicului, să participe şi sufleteşte la concert, nu numai fizic (asta depinde foarte mult şi de noi – este un cerc vicios).

- eficentizarea pauzelor dintre melodii;

- să se întindă pe aproximativ o oră şi jumătate, fără a plictisi;

- fetele din backstage J şi sticlele de Havana Club puse la rece lângă o ladiţă cu lime şi un bax de Coca Cola;

- bisuri fără număr, ..umăr, …măr ;

- feedback pozitiv, se acceptă şi cel negativ dacă este unul obiectiv.

Din exterior:

- sonorizare bună, se aplică şi aici;

- să merite banii plătiţi pe intrare, cu alte cuvinte, pe lângă muzică să se poată vedea şi un show;

- spargerea barierei dintre trupă şi public, devenind un tot;

Laura: Atitudine şi energie şi din partea noastră şi din partea celor care ne ascultă, sonorizare bună, prestaţie din punct de vedere muzical corectă din partea noastră şi, dacă se poate să cânte şi poporul cu noi, cu atât mai frumos… A, şi pauze mai scurte între piese.

R.C.: E nasol în underground?

Jojo: Nu ştiu. Nu am mai fost de mult pe acolo.

Claudiu: Underground-ul mi se pare ceva relativ. Din punctul meu de vedere, poţi face parte din underground şi dacă eşti difuzat pe radio sau prin canalele de media. Mie unul, îmi place în underground. Dacă la un moment dat eşti pe „val” şi apoi cazi…nu prea ai unde să cazi şi astfel durerea este suportabilă . Mai sus de underground, cred că este mai greu să te menţii, la fel cum spun şi bătrânii : „la facultate se intră uşor, mai greu este să rezişti”.  Nu ştiu cum este altfel decât în underground, nu am ajuns „sus”. Cum ajung, te ţin la curent şi apoi facem nişte comparaţii să vedem unde este mai nasol.

Vlad: Eu unul nu văd prea mari diferenţe între underground şi mainstream (de fapt, cred că la noi mainstream nu înseamnă decât că trupa a activat îndeajuns de îndelung şi susţinut încât să fi auzit un număr rezonabil de mare de oameni despre ea). Trupele şi dintr-o parte şi din cealaltă cântă în aceleaşi cluburi, merg la aceleasi festivaluri, sunt ignorate în aproape acelaşi fel de casele de discuri, televiziuni etc. Diferenţa e că dacă eşti o trupă din mainstream vin mai mulţi oameni la tine la concert, eventual sunt dispuşi să plătească şi bilet pentru asta, şi din punctul ăsta de vedere e nasol în underground. În acelaşi timp, să fii în underground e motivant, pentru că vrei să dai ce ai mai bun în tine astfel încât să ajungi în mainstream.. nu ştiu dacă odată ajuns acolo eşti la fel de motivat să te menţii. Una peste alta, e şi nasol, şi mişto în underground

Laura: Nasol nu… e mai bine decât în mainstream dar sunt mulţi oameni care nu ştiu ce este ăla respect şi nu ştiu cum să îşi respecte colegii de breaslă .. şi în domeniul şi-n zona asta a muzicii ar trebui cu atât mai mult să fim capabili să ne ajutăm unii pe alţii şi să ne respectăm… nu doar să  călcăm pe capete ca să scoatem nişte bani în plus sau să apară numele nostru cu litere mai mari.

R.C.: Există vreo trupă românească pe care o ascultaţi cu o deosebită plăcere?

Jojo: ASTERO.

Claudiu: Da, şi nu numai una, mai multe : Coma, Lună Amară, H8, OCS, EMIL, Paraziţii, în mare parte trupele care, unora, ne-au marcat tinereţea şi care ne-au făcut să ne apucăm de cântat. Mai sunt şi trupe apărute mai recent, de o vârstă cu noi.

Vlad: Coma, OCS, Paraziţii, Lună Amară, mai toate trupele leat cu noi (ca tre’ să stai mereu cu ochii pe concurenţă :) ) şi Astero, că le tot aud piesele la repetiţii.

Laura: Lună Amară, Coma, White walls, Celelalte cuvinte, Tiarra etc.

R.C.: Vă vedeţi primind pensie?

Jojo: De la guvernul canadian, da!

Claudiu: Dacă o să am o bătrâneţe fără boli şi fără singurătate, cu o casă mare plină de nepoţi şi animale…da, m-aş vedea. Chiar mi-ar plăcea. Dacă nu o să le am pe acestea, mă mai gândesc şi poate fac un bine statului şi tânărului contribuabil  şi renunţ la pensie, într-un fel sau altul.

Vlad: Sincer? Nu prea.

Laura: Eu ca arhitect o să ies cu picioarele înainte din meseria asta. Dar oricum, prea bătrână nu vreau să ajung, căci ideea de a avea nevoie de ajutor să mă ridic de la masă sau din pat mă scârbeşte.

R.C.: Ce este România?

Jojo: Un soclu de muşte.

Claudiu: „România este o ţară frumoasă, păcat că este populată”. Ştiu că şi noi facem parte din populaţie dar în sinea mea, încerc pe cât posbil să fac parte din minoritate şi să nu mă amestec cu restul. O mizerie, de care nu putem scăpa şi cred că ne complacem aşa, sau…cum am auzit din gura marelui „guru” Dan Diaconescu : „cei care au avut posibilităţi să plece, au plecat, cei care nu au avut, au rămas şi s-au resemnat” .

Vlad: România este o ţară ca oricare alta, românii în schimb sunt cu totul speciali…

Laura: Habitatul maimuţelor din păcate, mult potenţial exploatat foarte prost, şi ca oameni, şi ca teritoriu.

R.C.: În general, votaţi?

Jojo: Da, filmul preferat pe youporn.

Claudiu: Votăm dar degeaba… De fiecare dată ne minţim pe noi înşină că putem schimba ceva prin vot…

Vlad: Nu prea votez, s-a întâmplat de vreo două-trei ori până acum să mă duc până la secţie să pun ştampila. Nu văd de ce m-aş duce dacă am mereu de ales doar între „cel mai rău” şi „credeai că ăla e cel mai rău?”..

Laura: Uneori da, uneori nu, am votat când am vrut să-mi spun părerea într-un sens, chiar ştiind că nu va ieşi cel votat de mine… Dar până la urmă e vorba de exprimarea propriei păreri şi alegeri, nu de calcule că hai să-l votez pe ăsta că oricum el o să iasă… Dacă ar face toţi aşa poate ar ieşi puţin diferite rezultatele alegerilor.

R.C.: Viaţa chiar bate filmul?

Jojo: Oooo… am eu nişte cunoştinţe de la Chişinău care bat filmul preferat.

Claudiu: Viaţa chiar bate fimul, depinde de cum ţi-o regizezi sau de cum îţi este regizată. De asemenea, depinde ce categorie de filme preferi. Dacă îţi plac filmele de comedie, şi încerci să duci şi tu o viaţă ca în aceste filme s-ar putea să ţi-o iei şi să devii tu cel la care se uită unii ca la un film de comedie.

Vlad: Depinde de film şi depinde de viaţă dar, în mare, cred că dacă viaţa s-ar întâlni pe un teren de fotbal cu filmul, la fiecare reluare s-ar vedea alt câştigător.

Laura: Depinde, ca drame umane da, clar. Ca siropisme şi abureli amoroase – nu.

R.C.: O notă de final, vă rugăm.

Jojo: SOL.

Claudiu: Notă: răspundem de tot ce am scris mai sus .

Vlad: Veniţi, oamenilor, la concerte!!

Laura: Pentru public: susţineţi artele autohtone! Copii, go to school, frecaţi-vă părinţii la creieri să vă găsească activităţi extraşcolare mai bune decât spartul seminţelor în faţa blocului şi apucaţi-vă de citit şi altceva decât revistele de cancan (mai ales pentru fete).

   Kumm a lansat, până în prezent, cinci albume de studio (Moonsweat March, Confuzz, Angels & Clowns, Different Parties, Far From Telescopes). Având un public românesc pe care l-au cucerit definitiv, ei s-au făcut cunoscuţi de-a lungul anilor şi pharmacy viagra online în partea vestică a Europei , prin numeroase turnee prin Italia şi Germania sau concertând în oraşe ca Budapesta, Berlin şi Freiburg, alături de trupe precum Kasabian sau Asian Dub Foundation.

   Compoziţia trupei s-a schimbat în nenumărate rânduri iar după ce Sorin Erhan a părăsit trupa la începutul lui 2010, KUMM  va urca pe scenă în formula :

Cătălin Mocan- voce, chitară

Mihai Iordache – saxofon

Eugen „Oigan” Nuţescu – chitară, voce, muzicuţă

Kovacs Andras- sintetizatoare

Alexandru Miu- bass

John Ciurea- tobe.

Biletul de intrare la concert costă 15 lei.

Control club se află pe Str. Academiei, nr. 19, în Pasajul Victoria, intrarea dinspre facultatea de Arhitectură.

   În ultimii doi ani, We Have Band au concertat mult, şi-au câştigat o bază solidă de fani, au încantat publicul din numeroase oraşe ale lumii cu vibrantul single funk/punk Oh! şi au fost invitaţi pe a şasea compilaţie Kitsune Maison, cu piesa Hear It In The Cans. O recunoaştere formală a muzicii lor s-a produs anul trecut, când au câştigat concursul tinerelor talente organizat de unul din cele mai importante festivaluri din lume – Glastonbury.  

   Încurajaţi de recenziile pozitive şi aprecierile entuziaste, atât pentru prestaţiile live, cât şi pentru calitatea şi inovaţia muzicală, We Have Band au lansat, anul acesta, albumul de debut, WHB, la casa de discuri franceză Naïve. Materialul poartă semnătura producătorului Gareth Jones, cel care a lucrat şi cu Grizzly Bear, Depeche Mode, Erasure, Interpol, Nick Cave and the Bad Seeds, Garbage, The Futureheads, Mogwai sau Orbital.

   Divisive –  aparută ca single în martie -  şi Honey Trap – care asigură coloana sonoră a celei mai noi campanii publicitare Diesel – Be Stupid – au viagra canada fost piesele lansate oficial înaintea albumului. În iulie, populara piesă Oh!, de asemenea prezentă pe album, a fost relansată ca single, împreună cu un nou videoclip.   

   We Have Band sunt: Darren Bancroft (vocal, tobe, percuţie, sampler), Thomas WP (vocal, chitară, bas, mixaj) şi Dede WP (vocal, percuţie, sampler). Cei trei britanici cântă un amestec de electro-funk/pop/rock, dark dance într-un stil inovator. Influenţele declarate vin de la ESG, Animal Collective, The Rapture, Joy Division şi Talking Heads.

„Odată cu trecerea timpului, WHB şi-au însuşit un stil disco rock foarte cool, alert şi fără prea mult reverb.” – Stereogum

www.myspace.com/wehaveband

   Pe 5 Noiembrie, în Club Control din Bucureşti, We Have Band aduc noul sound al scenei londoneze la Bucureşti. Biletele, în valoare de 35 de lei, vor fi disponibile în ziua evenimentului, la intrarea în club. Biletele cumpărate pentru concertul din aprilie nu mai sunt valabile, acestea putând fi returnate la punctele de achiziţie.

   Biletele se găsesc la intrarea în clubul CONTROL, în ziua spectacolului. Preţul unui bilet este de 15 lei.

  Pe 14 iulie vor cânta cei de la The Dead Ceauşescus iar vineri 16 iulie, de la ora 21.00,  clubul CONTROL vă invită la concertul trupei The Others.

   Urmează un alt concert miercuri 21 iulie, de la ora 21.00,  tot în Clubul CONTROL, al trupei CONFRONTO (Brazilia).

   Cu o istorie de aproape 10 ani, Confronto şi-au marcat în portofoliul lor o mulţime de turnee prin Europa şi America Latină, nenumărate concerte în Brazilia- ţara lor de origine- şi un total de 142 de concerte în afara ţării, susţinute atât în mici cluburi cu o capacitate de maxim 200 de persoane, cât şi în faţa a mii de oameni, pe scenele unor mari festivaluri, unde au cântat alături de Agnostic Front, Napalm Death, Força Macabra, Garotos Podres, Cólera, The Haunted, Brutal Truth, Ratos de Porão, The Black Dahlia Murde, Madball e Misery Índex.

Confronto sunt:

Felipe Chehuan (vocal)

Maxmiliano (chitara)

Eduardo Moratori (bas)

Felipe Ribeiro (baterie)

http://www.myspace.com/confronto

Clubul Control se află în Bucureşti, pe strada Academiei nr. 19.

   Trupa Zgârie Nori vă invită la concertul de sâmbătă, 19 Iunie 2010, începând cu ora 20:30, în Club Underworld din Bucureşti (Str. Colţei nr. 48).

   Trupa Zgârie Nori a debutat ca proiect underground în anul 2007. Alături de Yawn şi Eugen Iustin (voce), formula actuală îi reuneşte pe Alex Todoran (bas), Andreea Aur (flaut), Andrei Sapera (clape), Bogdan “Bozzo” Iliescu (tobe), Cristi Gavrilă (chitară electrică), Sabina Aur (vioara) şi Cristina Păun (backing vocals). Pe site-ul trupei, în secţiunea Media, dar şi pe Forum şi Facebook pot fi vizionate, ascultate şi descărcate videoclipul piesei Visul tău dar şi piesele înregistrate LIVE în cadrul celei de-a doua participări la “Sala de Repetitii” – Radio3net “Florian Pittis”.

   Noul apărut în Centrul Vechi al Bucureştiului, Elephant Pub&Live Music este o destinaţie cu suflu nou, al cărei spaţiu este împărţit în două zone: pub şi terasă la parterul clădirii, şi zona de club, la subsolul clădirii – spaţiu destinat concertelor live, conferinţelor, evenimentelor speciale. Deschiderea noului club este anunţată printr-o serie de concerte cu trupe româneşti. Asfel, în data de 17 Iunie, Trupa Veche deschide seria de evenimente live. Cu un show bine pus la punct, rememorând melodiile celebre deja, Trupa Veche promite un performance live de mare succes.

   Seria concertelor va fi continuată de două trupe româneşti de punck-rock – E.M.I.L. şi Chester în data de 18 Iunie 2010. Chester este o trupă tânăra de emo-pop-punk din Bucureşti, care a concertat şi cu ocazia evenimentului 1MaiMare, stârnind o reacţie pozitivă din partea publicului din Vama Veche. În aceeaşi seară, alături de ei va susţine health mart pharmacy un show live de excepţie E.M.I.L., care împlineşte anul acesta 10 ani de existenţă, “10 ani de abuzuri, excese şi imoralităţi”, aşa cum declară membrii trupei. Zece ani, trei albume, câteva videoclipuri, un film documentar, nenumărate concerte şi vreo 5000 de beri reci mai târziu, E.M.I.L.-ii sunt pregătiţi pentru o seară excepţională alături de publicul din noul Elephant Pub&Live Music.

   În data de 19 Iunie, trupa El-Negro îşi promoveaza cel mai recent album al lor, Antipanica, material care reprezintă un concept pe care trupa îl propune ca un manifest sonor, alternativă şi semnal de alarmă pentru o societate din ce în ce mai încrâncenată, şablonată şi dominată de artificial, panică, efect de turmă şi ură.

   Vă aşteptăm, aşadar, la Elephant Pub&Live Music începand de joi, 17 Iunie, pentru trei nopţi de muzică live şi atmosferă de party, în strada Gabroveni numărul 16, pentru a descoperi împreună un loc în care nu numai că vă veţi simţi confortabil, dar veţi experimenta împreună cu noi o nouă dimensiune a muzicii live de bună calitate.

    Vineri, 20 august, în penultima seară de Stufstock, cei din Vamă vor avea parte de “un show extraordinar, cum numai formaţia Zdob şi Zdub ştie să facă. De la Nistru pân’ la mare, Stufstock este cel mai tare”, spun Zdubii.

   Celebra trupă de ethno-rock din Republica Moldova, Zdob şi Zdub este cunoscută pentru show-urile live şi muzica originală, un mix între un hardcore puternic şi muzica populară moldovenească. Pentru componenţii trupei, evenimentul de la Stufstock înseamnă o provocare anuală la care nu rezistă să adere, “o întâlnire cu iubitorii muzicii originale, o apropiere de fani”. Ei spun ca Stufstock-ul este festivalul care îi “eliberează şi îi face sa dea frâu liber creativităţii, este locul unde se promovează muzica românească de valoare”.

   O altă trupă care va urca pe scena Rock sâmbătă, 21 august, este E.M.I.L., care împlineşte anul acesta 10 ani de existenţă. “Fiecare prezenţă E.M.I.L. la Stufstock a reprezentat o bornă de kilometraj în istoria trupei”, povestesc băieţii. “Fie că am dansat pe scenă împreună cu publicul, la răsărit de soare, fie că ne-am reîntâlnit după o absenţă de aproape un an sau că am lansat şi promovat discuri, scena festivalului ne-a primit şi ne-a acceptat şi în momentele noastre bune, dar şi atunci când muza veghea asupra altor trupe.”. Şi, cum anul acesta E.M.I.L. “împlineşte 10 ani de abuzuri, excese şi imoralităţi”, cum spune Stoi (chitară), “Stufstock prescription pills for weight loss 2010 va fi pentru trupă tot o sărbătoare. Suntem foarte bucuroşi de participare, vă mulţumim şi vă salutăm cu respect!”

   Byron vor veni la Stufstock vineri, 20 august, pe scena Rock. „Vrem să-i felicităm pe organizatori pentru treaba extraordinară pe care au făcut-o, reuşind să ţină festivalul în viaţă”, spun cei de la Byron, care consideră că nu e uşor să organizezi un festival de asemenea anvergură ca Stufstock-ul, mai ales într-o perioadă în care multe festivaluri se amână şi multe concerte se anulează. „Noi ne bucurăm că s-au găsit resursele pentru a face ca festivalul să continue, mai ales pentru că ocupă un loc foarte important în istoria trupei noastre”, povestesc ei. „Stufstock a fost primul festival la care trupa Byron a participat, în 2007”. Dan este, de altfel, un veteran al festivalului, luînd parte la aproape toate ediţiile sale. Byron spun, de asemenea, că se bucură de faptul că Stufstock a revenit la formatul consacrat, cu trupe româneşti şi scenă pe plajă – ingredientele principale ale atmosferei aparte de la primele ediţii. „Muzica românească de calitate are mare nevoie de locuri în care să fie ascultată şi trăită live, aşa că un asemenea festival e un lucru grozav, mai ales pentru formaţiile tinere în căutare de audienţă.”                                                           

   STUFSTOCK 2010, aflat la a opta ediţie, va avea loc între 16-22 august, pe plaja din Vama Veche. Organizatorii vor aduce şi anul acesta, pe trei scene, de această dată – scena Rock, scena Fusion World Stage şi scena Newcomers – trupe rock care deja au făcut nopţi albe cu mii de fani în Vamă, în anii trecuţi, cât şi muzică nouă, pe care Stufstock o lansează şi o susţine, ca în fiecare an.

    Primele nume de pe afiş care au confirmat sunt Lună amară şi Trooper, care în 2009 au avut concerte incendiare, la care publicul a cerut nenumărate bis-uri, şi Trupa Veche, pentru prima dată, în această formulă, pe scena Stufstock. Alături de concertele extraordinare cu care Stufstock-ul şi-a obişnuit de şapte ani publicul, anul acesta evenimentul va deveni mult mai complex şi va susţine şi alte forme de exprimare artistică: teatrul, filmul, fotografia, literatura, totul sub umbrela eco. Festivalul este produs de compania Capricorn & Capricorn Productions.

   Miercuri, 26 Mai, acomplia buy proiectul de dezbateri culturale Cafeneaua critică propune un bilanţ la finalul ediţiei a VIII-a a Festivalului Comediei Românesti – festCO 2010, organizat de Teatrul de Comedie din Bucureşti (TCB).

Invitaţi: staff-ul festivalului, respectiv George Mihăiţă (director TCB & festCO), Traian Petrescu (director adjunct TCB & director executiv festCO), Corina Constantinescu (consultant artistic TCB & producător festCO) şi colaboratorii, membrii juriilor festCO, adică Ileana Lucaciu (selecţioner), Sanda Manu, Marina Constantinescu, Vladimir Gaitan (membri ai juriului), participanţi la festCO 2010, critici de teatru.

Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.

Teatru în Club Control.

Luni, 31 Mai, ora 20:00, clubul Control şi Upstage vă aşteaptă la reluarea spectacolului de teatru picabo/pinguini de Peca Ştefan, avându-i în distribuţie pe Toma Danila, Amandine Heyndrickx, Laurenţiu Banescu.

Biletele costă 15 lei şi vor fi disponibile la club în seara evenimentului.

Pentru studenti intrarea costa 10 lei.

Tuborg Acoustic Sessions.

Ultimele două concerte din seria Tuborg Acoustic Sessions sunt pe 27 Mai, cu cei de la COMA iar pe 10 Iunie cu trup BYRON.

Concertele încep de la ora 22:00. Biletele se găsesc în Club CONTROL, la intrare şi costă 20 de lei pe seară. Intră pe facebook.com/TUBORGSOUND şi poţi câştiga o invitaţie. Pentru orice bilet sau invitaţie TUBORG îţi face cinste cu o bere. 

Concert PISTAMASHINA în Club CONTROL pe 6 Iunie 2010.

Nimeni nu ştie exact ce este Pistamashina. Valuri de teorii şi speculaţii au inundat presa locală şi internaţională, şi totuşi  informaţiile depre ei rămân vagi. În general zvonurile gravitează în jurul câtorva variante posibile:

1. Pistamashina este o trupă de agenţi extratereştri sub acoperire. Scopul lor este să strângă informaţii despre pământeni, încercând să le imite atitudinea şi activităţile. Aceasta este cea mai populară teorie, pe de o parte datorită tentativelor eşuate ale membrilor trupei de a imita comportamentul uman, pe de altă parte datorită suntelor şi armoniilor non-standard din muzica lor.

2. Pistamashina este experimentul unei organizaţii internaţionale secrete, sponsorizată de guvernele celor mai dezvoltate ţări industriale. Scopul experimentului ar fi crearea de muzică universală cosmică, fapt care ar sprijini implantarea de agenţi secreţi de pe Pământ în cadrul fiecărei civilizaţii, eventual descoperite în Spaţiu.

3. Pistamashina este de fapt un grup de roboţi-androizi, creaţi într-un laborator secret subteran aflat sub teritorul Elveţiei şi parţial sub cel al Franţei, unde au loc diverse experimente fizice precum accelerarea electronilor, extragerea de energie prin coliziunea dintre materie şi antimaterie şi alte activităţi obscure.

Rezultatul acestor experimente îl veţi putea simţi pe propria piele duminică, 6 Iunie, în clubul Control, de la ora 21. Biletul costă 15 lei şi va putea fi achiziţionat la intrarea in club.

 http://www.myspace.com/25dp

Clubul Control se află pe Strada Academiei nr.19 (Pasajul Victoriei).

   Biletele se pot procura la intrarea în cele două cluburi.

 —————————————

   Trupa Zgârie Nori vă invită la concertul de duminică, 16 Mai 2010, începând cu ora 21:00, în Club MOJO – Brit Room din Bucureşti (Str. Gabroveni nr. 14).

Biletul de intrare costă 10 lei.