Gheaţă la canal

Fiind, probabil, într-o perioadă plină de acalmie, televiziunile fac ce fac şi tot trebuie să scoată audienţă din piatră seacă. Dacă sezonul de crime şi violat babe ştirbe este cam sărac în evenimente, atunci, cumva, populaţia tot trebuie ţinută cu tensiunea la minim 18 cu 10.

De exemplu, suntem în mijlocul iernii. Pe toate canalele de ştiri se aude cam acelaşi lucru: „România este sub teroarea frigului”, „Românii crapă de frig”, „Apocalipsa iernii s-a abătut peste România”, „Gerul ameninţă din nou” etc. P#la mea, e frig.. Normal că e frig, e iarnă! În România, când e iarnă, e frig, e zăpadă, e ger, îngheaţă apa, sunt ţurţuri. Aşa e normal. Ce este atât de special să anunţi la televizor, în toiul iernii, că e ger?

Tare ar fi fost un Cătălin Radu Tănase care să fi spart tiparele, transmiţând plin de sudoare ştiri de genul: „În mijlocul lui ianuarie, Miercurea Ciuc a fost invadat de berze, păsările fiind bucuroase că mercurul din termometre s-a dezgheţat. Contactat telefonic, şeful bărzoi a spus că în următoarele zile vor trage aici un stol de cocori, unul de egrete şi câteva dropii plecate în vacanţă din Slobozia. Oricum, şederea va fi una temporară, deoarece păsările nu pot suporta temperaturile ridicate din această perioadă a anului, anormale de altfel (sunt aproape 0 grade!!) şi vor pleca spre Ucraina, acolo unde îi aşteaptă un grup de nagâţi veniţi de pe malurile Nilului încă din noiembrie.”.

Doamnelor, domnilor, Radu, afară este iarnă. Şi, incredibil, temperatura este sub 0 grade Celsius.

Prima TV, Inamicul Statului degeaba

Ce poate fi mai frumos decât să-ţi petreci sâmbăta seara lâncezind în pat cu ochii beliţi la televizor  în timp ce un grup de petrecăreţi nocturni sfidează frigul şi nervii locatarilor cu răcnetele duhnind a băutură şi a mici, acompaniaţi fiind de o aceeaşi manea play-ată obsesiv la maximum? Răspunsul ar putea veni simplu şi natural şi ar cuprinde o paletă largă de posibilităţi. Ai putea, de exemplu, să alegi să mergi într-o excursie de-o noapte în jurul lunii, să flirtezi cu Angelina Jolie sub privirile pline de gelozie ale lui Brad Pitt sau, mai economic, ai putea să petreci o seară de neuitat dormind ca un porc.

Dar cum sâmbăta trecută am suferit de o acută lipsă de inspiraţie, m-am încăpăţânat să dau curs primei variante de  petrecere a timpului liber, alegând aşadar film la TV cu garnitură de manea de casetofon de maşină. Un film vechiuţ – nici prea-prea, nici foarte-foarte – cu un Will Smith în unul din rolurile lui bune şi un acelaşi Gene Hackman pe care îl ştim încă dinainte să-i pună beţe în aripi lui Superman. Numele său Enemy of the State sau cum ar spune românul Inamicul Statului. Postul emitent Prima TV. Îi ştiţi… Ăia cu We love to entertain you.

Nu o singură dată mi-am propus să nu-mi mai pierd timpul cu tot soiul de secvenţe de film ce fragmentează calupurile de publicitate. Tolerant din fire atunci când lenea mă pune la grea încercare, am cedat şi în cazul ăsta.

Pe durata celor trei ore de difuzare a filmului, film care durează efectiv vreo două ore şi-un pic, cred că Huidu a apărut pe mai multe ori decât orice personaj secundar al producţiei americane. Cum se mai înteţea puţin acţiunea, hop şi Huidu cu bebeluşele în promo-ul care preceda calupul de publicitate. Cum  erai pe cale să mai descoperi ceva ce intuiseşi de la bun început în baza clişeelor hollywoodiene, acelaşi Huidu & CO avea grijă să intervină şi să îţi reamintească faptul că rolul echipei Prima TV este să te entertain-uiască.

Iar pauzele de publicitate, scurte nene! Aveai timp berechet să te duci la bucătărie să-ţi încălzeşti un ardei umplut, să aştepţi să se şi răcească, să îl devorezi în linişte,  să fumezi o ţigară, să dai eventual şi o tură pe la budă, pentru ca atunci când te întorceai la TV să mai ai lejer câteva minute la dispoziţie pentru a mai da o raită cu telecomanda printre canale. Şi când în sfârşit filmul era reluat din punctul în care fusese întrerupt, parcă şi lui Will Smith îi mai crescuse puţin barba de la atâta aşteptare.

Da, ştiu. Exagerez. Nu-i crescuse chiar barba doar că parcă îşi mai pierdea puţin din tonus. În fond, cine m-a pus să mă uit la un film pe o televiziune comercială? În situaţii ca aceasta cred că cei de la ProTV mor de invidie. Numai pe la ei pauzele de publicitate îl făceau parcă până şi pe Frodo să uite care ochiu’ lu’ Sauron îi mai e misiunea.

Ce mă intrigă pe mine nu sunt reclamele vârâte în toiul filmului în momentele pline de suspans. Că doar din publicitatea la ore de vârf le sare şi lor banu’ gros. Ci faptul că atunci când apuci şi tu să pătrunzi oarecum acţiunea filmului, îţi apare unul şi-ţi spune: Îţi place? Foarte bine că îţi place. Asta era şi ideea, pe principiul Vasile, trezeşte-te să-ţi iei somniferu’.

În fine, hai că deja m-am enervat. Cred c-o să iau o pauză să mă uit la Prima TV. Am înţeles că ăia se lăudau că ştiu să te distreze.

Cum au ajuns cowboy-ii să ajute la prevenirea cariilor

După ce ţi se bat turcii la gură, ia un Orbit ca să ţi se bată şi americanii înăuntru. Cam asta ar sugera noua serie de reclame Orbit Professional, în care microgranulele personificate în doi cauboi – probabil şeriful şi ajutorul său – costumaţi într-o ţinută de un alb imaculat, intră într-o speluncă cu specific americănesc – în speţă cavitatea bucală a oricărui mioritic – pentru a pune la punct microbii şi bacteriile întrupate în văcari cu un comportament grosolan şi bineînţeles nespălaţi pe dinţi, ce ciupesc de fund chelnăriţa sfioasă, infestând locaţia prin simpla lor prezenţă.

Tot vizionând clipul, o serie de întrebări mi-au încolţit în minte. Ca de exemplu următoarea: dacă cei buni sunt microgranulele iar cei răi sunt microbii şi bacteriile, cine sunt celelalte personaje care apar în clip? Mă gândesc că dom’şoara chelnăriţă care se plimbă neputincioasă de colo-colo ar putea juca rolul limbii, la fel cum cheliosul din spatele barului ar putea întruchipa omuleţul din fundul gurii care a văzut destule asemenea reacţii neplăcute la viaţa sa.

Şi ce se întâmplă dacă, de exemplu, după ce-i gonesc pe nenorociţii de microbi, unui neînfricat microgranul i se face foame şi comandă o friptură de vită? Cine îl apără pe el de carii? Exită cumva o gumă de mestecat special concepută pentru microgranule, ori cowboy-ii bucali consumă numai spirtuase şi nu li se face foame pentru că se hrănesc din imaginaţia copyrighter-ilor?

O altă întrebare ar fi: unde sunt caii microbilor şi ai bacteriilor? I-au alungat şerifii bucali sau ei n-au venit călare pe cai ci călare pe alimente? Iar domnul acela cu barbă albă şi cu joben este un microgranul mai în vârstă care a ajuns acolo cu o pastilă de Orbit mai veche şi care sleit de puteri a a stat ascuns la baza vreunei gingii în aşteptarea salvatorilor mai tineri sau e nu-ştiu-care agent secret al vreunei paste de dinţi ce a curăţat apoi locul încă o dată ?

Cam atât cu întrebările referitoare la acest caz. Aştept acum cu nerăbdare replica promptă a periuţelor de dinţi.

Emisiune după cum îţi taie capul. Capul colegului de trupă.

Bănuiesc că mai toată lumea este la curent cu regretabilul incident petrecut duminica trecută la televiziunea publică, în cadrul emisiunii lui Dănuţ S.R.L. Un incident stupid care cu puţin mai multă „îndemânare” din partea cascadorului ar fi putut duce la o execuţie în direct.

Personal nu-i cunosc pe cei doi protagonişti ai demonstraţiei ninja, dar dacă eram în locul lui Bittman aş fi fost mult mai precaut. Aş fi cumpărat tot ananasul de la standul de legume fructe din Carrefour şi i-aş fi pus pe băieţi să-şi etaleze mai întâi abilităţile de luptători cu sabia pe erbaceele în cauză aşezate în locul milieului de pe masa cu geam din sufragerie, aplicând principiul: ai dat un singur rateu, gata frate, s-a terminat cu distracţia, chemăm alţii, că la mine în emisiune nu merge cu autosave, şi-apoi, dacă totul ar fi decurs ca la carte, i-aş fi poftit să-şi facă numărul şi în direct.

Dar se pare că n-a fost aşa. Sau dacă cei doi ninja au reuşit să treacă înainte un test similar, probabil că în timpul emisiunii aveau mâinile puţin îngheţate ori le tremurau mâinile pentru că făcuseră înainte exces de cafea. Ori, cine ştie, s-o fi mers pe ideea că dacă nu se întâmplă nimic, rămâi cu inedita experienţă şi atât. Dacă te decapitează, vei intra în istoria televiziunii ca prima vedetă decapitată în direct. De fapt, dacă aveai ghinionul să fii al doilea sau al treilea la rând, nici măcar atâta lucru nu ţi s-ar fi cuvenit,  căci băieţii au dat înainte, lăsând pe toată lumea mască, şi după incident. Al patrulea ar fi fost sărit oricum din schemă pentru că era chiar Bittman şi ar fi rămas emisiunea fără moderator, mai ales că maestrul bucătar Antonio a mai păstrat câteva fructe de ananas şi pentru ediţiile următoare.

Vă daţi seama că momentul de maximă încărcătură n-a fost nicidecum cel premergător primei lovituri şi nici măcar scurta repriză de lovituri în care unul din maeştri şi-a greşit puţin ţinta. Suspansul a atins cote paroxistice imediat după, când s-a constatat că primul la rând a fost atins din greşeală şi nimeni nu-şi punea problema ca demonstraţia să se oprească. Nici nu vreau să mă gândesc ce era în sufletul celorlalţi doi colegi de trupă… De Bittman nici nu mai vorbesc. El a spus stop doar atunci când i-a venit rândul.

Băi nene, şi când îl vedeai p-ăla pletos ce mişcări agile şi ce răcnete de războinic scotea, iar pe celălalt, cel care părea mai experimentat, aşa, cu paltonul ăla de hailandăr şi cu ochelarii ăia fumurii la ochi ca să nu-l incomodeze lumina reflectoarelor, cum era el stăpân pe situaţie şi câtă siguranţă deborda…

Până una alta, bine că s-a terminat cu bine şi nimeni n-a fost rănit mai grav. Şi cu toate că CNA-ul se pare că s-a sesizat deja în acest caz, eu personal sunt foarte nerăbdător să-i văd pe aceiaşi maeştri emeriţi executând şi prima circumcizie efectuată cu sabia ninja, desigur, tot în direct.

Nu mai răstălmăciţi cuvintele, măi…

   Da, suntem de acord. Este foarte greu să duci o viaţă mizeră, cu resurse limitate. Este foarte greu să ai de-a face cu oameni răi, proşti, care nu-ţi înţeleg doleanţele şi necazurile. Şi care nici măcar nu încearcă să te ajute, ci să se folosească de tine. E greu. Devii scârbit când priveşti teatrul ieftin din jurul tău, ştiind că toţi poartă măşti pline de rahat. Când ştii că fiecare zâmbet ascunde gheaţă şi cioburi de negru. Te enervează când ai de spus ceva iar ceilalţi îţi răstălmăcesc fiecare cuvinţel…

   Ioana, noi am înţeles. Aşa e, ai dreptate. Nu e corect ce-au scris ei acolo…”se revoltă în direct” e trucat de ei, în nemernicia lor… „se revarsă în direct” ai vrut să ne spui tu, de fapt…

 

IMG_0016

Ţigara la televizor

De multe ori mi-am pus întrebarea cum ar trebui construită o reclamă pentru ţigări. Mai clar, care ar trebui să fie mesajul adresat fumătorului de rând astfel încât acesta să-şi schimbe opţiunea mărcii ori să rămână fidel celei pe care deja o apreciază. La o pastă de dinţi e mai clar, se bate şaua pe albire, aromă, rezistenţă, etc dar la ţigări? „Luaţi-le pe astea că-s mai puţin canceroase!” sau „Ţigările noastre vă oferă atâţia ani în plus!”. Mă amuză când văd spoturile pentru pasta de dinţi X şi Y, în care o tanti mai cunoscută între semenii săi poartă o conversaţie cu medicul stomatolog, punând nişte întrebări tâmpe, ca să priceapă tot targetul de clienţi, iar medicul bagă faţa aia de Doctorul Aumădoare şi răspunde crispat că da, pasta aia e cea mai bună soluţie, se transformă într-un sofisticat scut antibacterian şi nici gura nu o să mai pută.

Dar la ţigări, cum o suna o reclamă în genul ăsta? Să vină fumătorul, un personaj celebru, normal, la doctor şi să asculte cuminţel la ce-i spune acesta vis-a-vis de avantajul pe care l-ar avea dacă ar fuma ţigările X.

„-Domnule doctor, este adevărat că dacă sparg pe zi un pachet de X nu fac cancer?

-Da, bineînţeles, pentru că ţigările X nu au fumul încărcat de gudron şi nicotină, aşa cum au ţigările obişnuite iar şansele de a trăi mai mult şi să nu vă pută gura dimineaţa cresc considerabil.

-Vai, senzaţional dar dacă o să horcăi dimineaţa iar meduzele pe care le arunc în chiuvetă îşi schimbă culoarea, ar trebui să-mi fac griji?

-Ooo, nu, pentru că, vedeţi, fumând ţigările X flegma rămâne mereu de un verde-maroniu viu, păstrându-şi în acelaşi timp şi aroma. Schimbările de culoare se datorează altor afecţiuni sau altor acţiuni şi în acest caz trebuie să vă aduceţi aminte ce aţi făcut cu o seară înainte.

-Incredibil, ce bune sunt ţigările X!

-Da, plus că puteţi consuma alcool fără probleme, combinaţia cu acest tutun rafinat va provoca doar gastrită, în niciun caz ulcer. Şi puteţi fuma oricât de mult, nici cancer la plămâni nu veţi face, în cel mai rău caz veţi căpăta o tumoare mică numai după şaptezeci de ani. Aveţi tot timpul să vă bucuraţi de viaţă până atunci!

-M-aţi convins că am făcut alegerea bună. Ţigările X sunt cele mai bune şi le voi recomanda şi copiilor mei. Dar este adevărat că chiar dacă am gura găunoasă, plină de cuiburi de lilieci, fumând aceste ţigări nu o să fac nici cancer bucal iar sexul oral va fi la fel de sigur ca până acum?

-Da, clar. Dar, vai, domnule, faceţi sex oral?

-…ăăă, pardon. Tăiaţi!”.

De aia e mai bine fără ţigări la televizor.

Cu ştirile la zid

tv1Zi de zi, săptămână de săptămână, lucruri se întâmplă. Lumea românească furnizează neobosită noi şi noi subiecte îmbrăcând aceleaşi vechi tipare. Ciclul se repetă, regăsind aceiaşi ochi nesătui, aceleaşi urechi avide să afle şi mai mult, aceeaşi foame de senzaţional.
Iată, spre exemplu, câteva din picanteriile acestui sfârşit de săptămână…

Luis Lazarus şi Oana Zăvoranu, doi foşti vizitatori ai aceleaşi garsoniere, deveniţi între timp actuali colegi de Kanal D, s-au trezit fiind la cuţite pe motivul că Justiţiarului Lazarus – omul gata să ciuruiască lumea cu camera de filmat – i s-ar fi blegit audienţa de când a invitat-o pe drăcoasa divă în emisiunea sa. În replică, realizatoarea de fel mai slobodă la gură, ar fi pretins că chiar şefii de la Kanal D i-au sugerat să revină în emisiunea păgubitului pentru a i-o ridica la loc. Audienţa, adică. Emisiunile Oanei scoală orice leşinătură din pantaloni. Aşadar, sexul se caută. Suntem în grafic. Otevizarea continuă.

Tot din troaca media, de data aceasta pe segmentul Antenelor, am putut urmări cum două dintre figurile marcante ale televiziunii lui Voiculescu, Victor Ciutacu şi Mihaela Rădulescu,  şi-au zburlit orgoliile unul la altul, zguduind armonia din ograda mogulului (ah, pardon, am şi uitat… Mihaela a renunţat deja la prodigioasa sa carieră în televiziune pentru a avea grijă de ăla micul, rămas fără Elan). Şi uite aşa ea l-a făcut ciutac, iar el a spus că ea suferă de sindromul omului care se bagă singur în seamă. Ce-i drept, amândoi au dreptate.

O altă ştire, mai de casă, este că fostul burlac, viitorul tătic, fostul prim-ministru sau din nou tânărul om politic, Petre Roman, s-a recăsătorit vinerea aceasta cu iubita sa Silvia Chifiriuc, într-un cadru extrem de discret. Foarte bine, dom’le! Aşa să îţi tot trăieşti a doua tinereţe. Când văd cu câtă vivacitate este dotat proaspătul însurăţel, mă gândesc că în ritmul ăsta ar mai putea prinde lejer două, trei revoluţii. Revoluţii matrimoniale, desigur.

Şi-acum una în ton cu alegerile: ajunsă cu caravana campaniei până în cartierul Prepeleac din Târgovişte, Elena Băsescu nu s-a sfiit să-şi pună garoafe în păr şi să-şi onduleze formele de fost manechin cu master în ştiinţe politice pe ritmul manelelor cu care eticii romi o întâmpinaseră. Ăsta da truc electoral: să cobori în rândul romilor ca să le furi nişte voturi. Hoaţa rău şi EBA asta. Dar ce nu ar face un politician când vine vorba de un vot în plus!?… Dansează manele, recită discursuri fără noimă, joacă teatru în faţa alegătorilor. Ăsta cabotinaj electoral.

Altfel spus, vara a venit iar soarele stă cu ochii pe noi. Să-i oferim cât mai multe ţâţe şi toane. Românul are nevoie de ele pentru o digestie sănătoasă a grijilor de zi cu zi. Să nu stricăm tabloul cu alte preocupări mai serioase. Vorba aia, nu e bârfa cum e târfa. Până la urmă, şi cei din urnă vor fi cei dintâi.

Senzaţionalul care te cutremură

asfalt1Ce se întâmplă… Aseară, după ce am citit în spusa pe fugă a lui Robert că Nikita vrea să se cureţe apelând la o sticlă de clor înălbitor, o curiozitate – să-i zicem în cel mai otevist mod – premonitorie, m-a făcut să arunc o privire pe canalul cu pricina. Şi nu mare mi-a fost mirarea când am urmărit o serie de imagini care o prezentau pe masiva blondă trântindu-se într-un gest disperat în mijlocul străzii, ameninţând că se auto-ucide.
Ce este mai interesant e că nu la puţin timp după ce masa ambulantă de şuncă, marcată cu numele de Nikita, s-a trântit în plină stradă, fotoliul în care eram înfipt a început să vibreze şi la scurt timp întreaga sufragerie a început să se clatine. Şi nu era de la alcool…
Până să realizez că tocmai se întâmplă un cutremur, o fracţiune de secundă m-am gândit că unda de şoc iscată în urma impactului dintre meteoritul blond şi asfalt s-a făcut simţită şi în Pantelimon. Lucru care s-a dovedit a fi fals, deoarece imaginile de la 0TV nu erau în direct. Acestea fuseseră trase o idee mai devreme, iar trepidaţiile produse de fiecare dublă în parte au fost înregistrate de INCDFP drept mişcări seismice cu o magnitudine mai mică, care au precedat cutremurul de sâmbătă seară.