Grimus au impresionat în Ungaria…

…Conform comunicatului trimis de managementul trupei clujene.

Trupa Grimus a susținut pe  28 August 2009 un concert în cadrul festivalului SZIN din Ungaria, capul de afiş al serii fiind celebra Macy Gray. Programaţi începând cu ora 19:30, Grimus au debutat în faţa publicului maghiar cu un concert care a durat mai bine de 75 de minute, pe parcursul căruia au interpretat o bună parte a pieselor de pe albumul Panikon (Backseat Driver, In A Glimpse, Confused, Political Animals, Insanity, Elephants), dar si compoziţii mai noi precum Fingerprints, Attracted, Satellites, sau cea mai recentă piesă cu versuri în limba română, Umbre.

Dupa întoarcerea în ţară, Vali Rauca (chitară şi voce) a declarat: „SZIN a fost o experienţă foarte placută pentru noi. De la condiţiile de cazare, care au fost aceleaşi şi pentru noi şi pentru Macy Gray, pâna la profesionalismul sunetiştilor de la scena unde am cântat. E dovada clară că se poate face un sunet excelent în foarte scurt timp, chiar dacă oamenii de la mixere nu îţi cunosc muzica. Totul ţine de profesionalism şi de experienţă. Ne-am simţit respectaţi, concertul nostru a stârnit reacţii pozitive iar ca urmare am primit o inviţatie de a cânta în Budapesta, în cel mai celebru club de la ei, faimosul A38. Chiar dacă am fost la doar 50 de kilometri de România, am simţit o mare diferenţă între ceea ce se întâmplă la cele mai multe dintre festivalurile de la noi şi ceea s-a întâmplat la Szeged.”


Fotografii de la acest concert puteți urmări mai jos:




Dorele, ne grăbim şi noi un pic?

    Aseară am nimerit, în timpul excursiei cu telecomanda, pe Realitatea TV. Am picat în mijlocul unei discuţii despre autostrăzile din România (deocamdată subiect de natură ştiinţifico-fantastică, mai mult fantastică, în opinia mea). Era prezent şi ministrul transporturilor, Radu Berceanu, care se lăuda, vezi Doamne, că va respecta angajamentul de a construi în următorii patru ani cei opt sute şi ceva de kilometri de autostradă promişi în programul de guvernare. Şi mai era un domn analist economic, Cristian Sima, care spunea că ne-a lovit norocul. Cum aşa ? Ia uite comparaţie: Hitler, după 1932 şi Roosvelt cu Eisenhower, după 1952, adică după nişte crize mai bătrâne decăt cea căreia îi dau dinţişorii acum, au construit cei mai mulţi kilometri de autostradă. Adică, norocul ne-a pălit şi pe noi, odată cu recesiunea actuală, şi acum să te ţii construit autostrăzi !
   Lăsând la o parte perioadele total diferite pomenite în comparaţia analistului, nu trebuie să uităm că, totuşi, trăim în România, o ţară blocată într-un vortex socio-temporal, o ţară în care nu se aplică nicio tendinţă apărută în ţările denumite civilizate. Nu putem compara Dorel-ul neaoş cu salahorul vestic. Şi chiar dacă, uneori, nu există diferenţe de naţionalitate între cele două personaje menţionate adineaori, rezultatele muncii lor se văd diferit. Pentru că, aşa cum se ştie româneşte, peştele se împute de la cap. Iar pe plaiurile mioritice sunt o groază de capete deja stricate.
   Făcând o altfel de comparaţie, mă uit cum în România s-au făcut 13,6 kilometri de autostradă în 2007, vreo 25 kilometri în 2008 iar ministrul transporturilor spunea aseară că în 2009 vor fi gata 54 de kilometri. În curtea proprie, diferenţa ne arată un progres. Îmi permit, totuşi, să mai plusez un pic: Ungaria, între 2004 şi 2005, a dat în folosinţă în jur de 250 kilometri de autostradă. Şi atunci nu era criză…