Shelter Pub, o variantă de rezervă

Căldură mare, domnilor…Viaţa la capitală nu este una chiar plăcută, mai ales în perioada verii, şi orice ocazie care îţi oferă şansa de a păcăli dezagreabilul cotidian este binevenită. Mersul acasă după orele de muncă e bine să fie uneori precedat de un pit-stop la cârciumă, fie la o bere, fie la căscat ochii la bogăţiile de pe stradă. Prietenii ştiu ce înseamnă.

Zilele acestea am tras mai des la un local apărut de curând în ţigăneala din centrul istoric al Bucureştiului. Pe strada Şelari numărul 17, s-a deschis Shelter Pub, cu aceeaşi temă pe care o atacă în ultima vreme mai toate « puburile » apărute prin oraş. O terasă micuţă (5-6 mese) ne aştepta la intrare, cu o copertină neagră, perfect integrată în clădirile dărăpănate din jur. Înăuntru aer condiţionat, prea puţin simţit, însă, având în vedere că intrarea era fixată pe program de vară. Adică nu avea pereţii tip ferestre mari retractaţi. Mozaic pe jos (din acela mai mare), într-o nepotrivită legătură cu machetele aflate pe mobilierul vintage sau ornamentele specifice de bar. De apreciat faptul că spaţiul este generos, nedând senzaţia că vecinii ţi se urcă pe masă. Muzica este mai de toate felurile, nederanjând în mod special. Păi, dacă tot am intrat, să luăm o bere. Preţurile sunt la nivelul concurenţei din zonă (7 lei sticla de 500 ml Heineken, un exemplu) iar meniul oferă variante mai multe pentru doamne. Domnii, ce-i drept nu sunt pretenţioşi. De mâncare nu se găseşte, însă puteţi apela la o patiserie aflată 20 metri mai jos de bar, în cazul în care nu vă lasă stomacul în pace.

E, acum să le spunem şi pe alea rele. S-a întâmplat într-o seară să primim replica “îmi pare rău, berea pe care aţi cerut-o s-a terminat…”. Ţţţ! Nu e firesc, noo? Norocul nostru, al băieţilor, a fost că domnişoara care ne servea era deosebit de drăguţă. Şi nu mă refer la comportament, deşi aş putea să-l încadrez la aceeaşi rubrică. Toaleta este curăţică, cu toate că aseară un domn care nu a mai suportat tensiunea, probabil, a deşertat conţinutul vezicii sale direct pe uşă, oferind tuturor celor care intrau în toaletă şansa de a călca direct în baltă. Internetul wireless gratuit este mai greu de prins pe terasă dar până la urmă, cine are nevoie de aşa ceva afară când priveliştea este senzaţională? Cu mulţumiri, domnişoarelor ce se plimbă pe acolo. Bun, să tragem aer în piept, pantalonii pe burtă şi să continuăm. A, nu mai am ce. Asta a fost.

Aşadar, puteţi trece pe la Shelter Pub, pentru o discuţie cu prietenii. Dacă vă place, băgaţi-vă la dart’s sau fussball care sunt şi gratis. Ori, dacă doriţi căscatul ochilor la TV, o puteţi face la cele două LCD-uri aflate în incintă. Sau, pur şi simplu admiraţi priveliştea. Domnii ştiu de ce.

P.S.: Pozele sunt execrabile. Contează?

Balada lui Mioriţă Nae

După stilul muls al lui Alecsandri


Pe-un picior de plai
De mii de parai,
Se cobor vânjos
Răgind odios,
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei:
Unu-i conformat,
Unu-ndatorat,
Altu-i rupt de beat.

Iar cel ‘datorat
Cu cel rupt de beat,
Mi se complotară
La o crâşmă-n seară
Ca să ni-l omoare
P-ăla a lui Soare,
Că-i mai tinerel
Şi mai prost de fel,
C-are bunuri mii,
N-are datorii,
C-are cai şi vite,
Oi neprihănite.

Dară Mioriţă
Oaie cu nojiţă,
Stă şi ascultă
Şi se întristă.

-Mioriţă Nae
Ce se-ntâmplă, oaie?
Că de-o săptămână
Stai cu berea-n mână.
Nu-i ţuica curată?
Ori iarba-i tratată?

-Şefu’, cum s-o perii
Ca să nu te sperii.
Şefu’, cum s-o dau
Să n-o spun pe şleau…
Să-l chemăm cu rost
Pe şeful de post.
Să-l chemăm cu minte
Pe popa părinte.
C-ăia doi gherţoi
De umblă cu noi,
Vor ca să ţi-o pună
Azi în clar de lună.
Vor ca să te ardă
‘n ochi cu o bardă.

-Mioriţă Nae
Simt că mi se-ndoaie.
Să mă-mpotrivesc
E prea bărbătesc.
Să o iau din loc
N-aduce noroc.

De o fi să mor
Tu să le dai lor
Cheia la tractor;
Să le dai din tindă
Banii de sub grindă;
Să le dai în mână
Cheile la stână.
Să le spui curat
Că eu’s împăcat
Nu mi’s supărat.

-Bace, bace
Ia dă-te încoace,
Să-ţi spun cum a fost…
‘te-n mă-ta că eşti prost!

Dacă nu te ţine
Lasă tu pe mine…

Dulău Azor,
Adu un topor!
Ţapule, nu sta!
Fi-ţi-ar barba ta,
Behăie-adunarea!
Oile, voi valea
Că v-apucă jalea.
Alecu, berbece
Ia vezi cine trece;
Stai colea sub pom
Şi behăie-a om.

Şi-aşa Mioriţă
Şmecher de uliţă,
Mi i-a aşteptat
După înserat.
Şi când mi i-a prins
Mi i-a şi întins.
Şi-a lucrat curat
Nimeni n-a aflat.
Oile şi mieii,
Caprele, viţeii,
Boii şi cu vacile,
Toate dobitoacele
Au păstrat tăcerea
Pân’ le-a fost tăierea.

Iar ciobanul, prostul
Tot îşi cată rostul.
Nu s-a însurat
Cu nimeni din sat.
Mândra lui crăiasă
A fugit de-acasă.
Măicuţa bătrână
L-a uitat la stână.

Şi cum nu muri
Cu alegorii,
Lumea l-a uitat.
Iar el conformat,
Şade pe dormeză
’n-plină antiteză.

S-a  făcut de oaie
Că n-a avut coaie

Update: Bonus OCS