În fiecare zi îmi construiesc, involuntar, o listă cu persoanele care mă calcă pe coadă. Aceşti distrugători de sinapse neuronale, de altfel oameni obişnuiţi în raport cu scara de valori morale a societăţii, escaladează zilnic, apăsat, fiecare treaptă a rezistenţei mele psihice. Îmi dau seama uneori de faptul că nucleul de bază al acestei liste este cam acelaşi, personajele schimbându-şi doar locurile în cadrul clasamentului evaluat cu fiecare răsărit şi apus de soare. Sunt momente când apar şi noi veniţi, unii dintre ei reuşind, în timp minimal, să găsească drumul către ocuparea primului loc. Alţii, părăsesc foarte repede, aşa cum au şi acces, această competiţie bolnavă. Sunt momente când, datorită lor, aş putea fi pus în aceeaşi oală cu celebrităţile criminale ale umanităţii, prin prisma scenariilor derulate sub calota craniană. Sunt momente când oricare dintre ei se amuză tăind cu o foarfecă imaginară puţin câte puţin din capătul celălalt al orizontului meu. Îmi doresc, în cadrul reveriilor diurne si nocturne, să regizez dispariţia şi apariţia transformată în îngrăşământ ecologic a acestor consumatori de energie, numai pentru faptul că împărţim aceleaşi molecule de oxigen în momentele de degringoladă mentală indusă. Mi se întâmplă zi de zi. Mă întreb pe a cui listă sunt eu.