O nouă lovitură de teatru al absurdului pe scena politicii româneşti. La numai o zi după semnarea acordului de renaştere al FSN, cât pe ce investitul în funcţia de premier, Theodor Stolojan a anunţat că se retrage invocând asumări de răspunderi directe ale liderilor care au semnat acordul de guvernare dintre cele două părţi aflate aparent la antipozi dar şi motive care cică ţin de o favorizare a întineririi clasei politice. Vorba aia, motive se găsesc căcălău.

Sanchi, domnule Stolojan… e clar că e de la suprasarcină. Istoria se repetă. Şi precursorul d-voatră, ofiţerul Murphy, a păţit la fel. Cum s-a supraîncărcat puţin, cum nu a mai răspuns la comenzi.

Rămas descoperit, Traian Băsescu l-a desemnat imediat pe yesman-ul Boc, un roboţel dintr-o serie mai veche căruia îi trebuie învârtită mult mai des cheiţa. E de aşteptat ca PSD-ul să replice la propunerea lui Emil Boc în fruntea guvernului cu un model mai avansat de inteligenţă artificială, montat în persoana domnului Mircea Geoană.

În prag de despărţire, Traian a mai vărsat o lacrimă. Lacrima lui Ovidiu.